Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Restrângerea libertăților individuale în context pandemic
25.02.2022 | Ramona BÁRDOS

JURIDICE - In Law We Trust

Finalist la concursul ”Restrângerea libertăților individuale în context pandemic”, organizat de societatea de avocați Zamfirescu Racoți Vasile & Partners (ZRVP) în parteneriat cu DILEMA VECHE și JURIDICE.ro

Ramona Bárdos

Ramona Bárdos

După 20 de luni de pandemie declarată, încălcarea drepturilor omului devine vizibilă, ilegală și ireversibilă. Trăim vremuri tulburi și ne aflăm în negura unei pandemii în care țări întregi sunt închise cu lunile, se pierd vieți, locuri de muncă și nenumărate afaceri mici și mijlocii care trebuie să se închidă exclusiv din cauza restricțiilor impuse, care devin din ce în ce mai aspre. Depresia, sinuciderea și consecințele negative ale carantinei sunt în creștere și deteriorează relațiile interumane, iar datoria financiară care se acumulează acum va extenua efortul și munca a numeroase generații viitoare. Cenzura și polarizarea par a fi noua normă, iar dezbaterile nuanțate și respectul reciproc fac loc unei mentalități de tipul „cu noi” sau „împotriva noastră” cu un efect profund dezbinător asupra unei societăți care, până nu demult, era deschisă și tolerantă.

Mult mai îngrijorător decât oricare dintre aceste lucruri este că ne aflăm în pragul unei schimbări civilizaționale care este de o anvergură nemaiîntâlnită în ultimele decenii, iar implicațiile sale sunt atât de profunde încât, dacă suntem capabili să discernem dovezile pericolului sau să înțelegem pe deplin Rubiconul pe care suntem pe cale să-l traversăm, vedem deja lumea distopică care ne așteaptă de cealaltă parte.

Cei mai mulți dintre noi, cei care astăzi trăim în societăți democratice, ne-am născut pur și simplu în libertate neștiind ceva diferit, mulți dintre noi crezând în timpul copilăriei că toate războaiele și conflictele aparțineau exclusiv trecutului. Dar noi nu ne-am câștigat libertățile de care ne bucurăm. Ele ne-au fost transmise de o succesiune de generații care le-au smuls din mâinile monarhilor și a tiranilor de-a lungul secolelor, eroi care au luptat și au murit astfel încât astăzi să ne putem bucura de libertățile recunoscute prin lege și care sunt astăzi în pericol. Și, chiar dacă societățile liberal-democratice nu au fost perfecte, ne-au oferit totuși libertatea să trăim viețile pe care le alegem.

De altfel sistemul liberal-democratic a fost cel mai aproape de definiția cuvântului democrație[1] determinând Statul să-și asume, printre altele, responsabilitatea pentru sănătatea, educația și siguranța publică. Tratatele internaționale care protejează drepturilor omului garantează tuturor dreptul la sănătate și obligă guvernele să ia măsuri pentru a preveni amenințările la adresa sănătății publice și pentru a oferi îngrijiri medicale celor care au nevoie de aceasta.

Drepturile omului sunt fundamental legate de sănătatea globală având deja precedent în gestionarea crizei HIV/SIDA, criză care a subliniat mai întâi că abordările bazate pe drepturi sunt una dintre cele mai eficiente metode pentru conservarea sănătății publice, iar această legătură dintre sănătatea publică și drepturile omului a evoluat de-a lungul a treizeci de ani și ar fi trebuit să ofere o bază pentru răspunsul la COVID-19.

Drepturile omului oferă un cadru universal pentru promovarea sănătății globale, transformând imperativele morale în drepturi. În loc să considere drepturile omului ca impunând restricții nejustificate asupra măsurilor de sănătate publică, ele ar trebui să fie recunoscute ca răspunsuri esențiale pentru întrebările privind sănătatea publică, deoarece folosesc raționalitate, proporționalitate și responsabilitate atunci când acordă prioritate protecției persoanelor vulnerabile și populațiilor marginalizate.

În contextul pandemiei de COVID-19 sunt de amintit tratatele privind drepturile omului precum Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 semnat la data de 27 Iunie 1968 intrat în vigoare 23 Martie 1976, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966 și Convenția europeană a dreptului drepturilor omului din 1950 care prevăd că, în situații excepționale statele pot lua măsuri derogatorii de la obligațiile ce le revin în această materie. Restrângerea drepturilor și libertăților omului se poate face exclusiv pentru protejarea valorilor fundamentale general recunoscute în societate, valori care includ viața, libertatea, demnitatea, sănătatea publică, precum și menținerea securității statului, respectiv asigurarea ordinii publice.

Cu toate acestea, înainte ca orice stat să facă trimitere la articolul 4 din CEDO, trebuie întrunite două condiții fundamentale:

1. Situația actuală ar trebui să echivaleze cu o stare de urgență în care viața națiunii este în pericol;

2. Statul parte trebuie să declare oficial starea de urgență.

Doar dacă aceste două condiții sunt îndeplinite, derogările de la obligațiile privind drepturile omului pot fi considerate legitime, ca să nu mai vorbim de faptul că măsurile introduse trebuie să fie necesare și proporționale. În acest sens, se pune întrebarea: pot fi limitate toate drepturile? Răspunsul imediat și simplu este da.

Invocând îngrijorări legate de „nivelurile alarmante de răspândire și severitate”, Organizația Mondială a Sănătății a cerut guvernelor să ia măsuri urgente și agresive pentru a opri răspândirea virusului, iar guvernele din întreaga lume imediat au impus restricții ale drepturilor și libertăților fundamentale, gestionând această urgență prin aplicarea unor restricții precum impunerea purtării măștii de protecție, impunerea mănușilor, auto-carantina, limitări ale circulației libere în zonele publice condiționat de existența unei declarații – toate sub sancțiunea amenzilor dovedite în timp neconstituționale – sau impunerea dezinfectării mâinilor, luarea temperaturii la intrarea în spații publice și private care au program cu publicul, implementarea distanțării sociale, restricții la transportul de călători, recomandarea și apoi impunerea vaccinării pentru a avea acces la diverse servicii, ca acum să se discute obligativitatea obținerii certificatului verde.

După cum se vede, există o creștere în severitate a acestor restricții. În aceste 20 de luni s-au închis școli, multe dintre acestea mutându-se în mediul online, s-a înlocuit prezența fizică la locul de muncă cu telemunca, s-au anulat adunările publice de orice fel, pentru ca apoi să se implementeze supraveghere fizică (mai exact verificările celor în carantina obligatorie) și supravegherea electronică, respectiv GreenPass-ul cu codul QR la scară largă. Procedând astfel, obligațiile privind drepturile omului sunt rareori abordate, deși sunt semnificativ afectate.

Normele și principiile drepturilor omului ar trebui să ghideze răspunsurile guvernamentale la epidemia de COVID-19. Cu toate acestea, în spațiul public se discută deja de pașaportul de vaccinare, iar la nivel legislativ se discută despre un proiect de lege care impune obligativitatea acestui certificat verde. Introducerea certificatului verde, mai exact a „pașaportului de vaccin” poate părea o schimbare banală, deoarece generația tânără s-a obișnuit deja să scaneze codurile QR ca o condiție de intrare în restaurante și magazine, verificarea meniurilor etc., însă adoptarea certificatului verde în România și apoi adoptarea universală a acestui certificat este o inversare fundamentală a ceea ce se înțelege prin „libertate” în societatea democratică și va facilita o restructurare radicală a civilizației noastre.

Libertatea noastră personală nu va mai fi naturală, de neclintit și subînțeleasă ci se va limita la acele lucruri pe care ni se va da permisiunea explicită să le facem de o putere algoritmică nevăzută, mediată prin intermediul telefoanelor noastre mobile – cu ajutorul cărora supravegherea noastră este deja posibilă.

După introducerea pașapoartelor pentru vaccin, conceptul de libertate va deveni istorie, înlocuit de un sistem complet nou. Aproape peste noapte, libertățile noastre predictive și pe care azi le luăm de bune vor deveni simple privilegii acordate temporar pentru conformare și bună purtare: pot să intru în acest restaurant, în acest magazin, la acest concert, la acest eveniment sportiv? Pot să mă urc în acest autobuz, în acest avion sau în acest taxi? Pot să beneficiez de această operație chirurgicală sau chiar să merg la locul meu de muncă? Participarea la activitățile de zi cu zi va depinde de permisiunile acordate prin intermediul unui telefon mobil pe baza conformității la vaccinurile, boosterele și variantele mediatizate care nu vindecă boala, nu opresc răspândirea bolii și nici nu îi ajută pe cei vulnerabili.

Este demonstrat științific și spus chiar de către inventatorul testului PCR, Dr. Kary Mullis, că acest test nu este creat pentru a depista acest virus. Chiar C.D.C. din SUA recunoaște oficial că testele de peste 28 cicluri nu sunt permise pentru a obține un rezultat pozitiv fiabil și totuși media și guvernele persistă în povestea care trebuie vândută. Știrile senzaționale, creatoare de frică trebuie să țină populația obedientă.

Pentru a menține eseul neutru nu voi menționa ca argumente planul ONU Agenda 21 (acum mutat pentru anul 2030), articolul 32 din Convenția de la Geneva din 1949 prin care sunt interzise „mutilarea și experimentele medicale sau științifice care nu sunt necesare pentru tratamentul medical al unei persoane protejate” sau articolul 147, conform căruia efectuarea de experimente biologice pe persoane protejate constituind o încălcare gravă a Convenției. Vaccinul „experimental” încalcă toate cele 10 coduri de la Nürnberg – care aplică pedeapsa cu moartea pentru cei care încearcă să încalce aceste legi internaționale. Toate aceste reguli fundamentale au căpătat o conotație negativă atrăgând roiuri de atacatori care urmează orbește ce spune media, pseudo-oamenii de știință, politicienii și bancherii refuzând un dialog, transparență sau gândirea critică.

Revenind la Covid-19 astăzi vorbim deja de a treia variantă sau a treia mutație și se discută despre o doză de rapel la fiecare 6 luni sau, mai rău, la fiecare 90 de zile în următorii patru ani, așa că peste câțiva ani de acum încolo, dacă am întârziat 2 zile la cea mai recentă variantă, am putea la fel de bine să uităm de acea cină cu prietenii la restaurantul nostru preferat deoarece privilegiile noastre au fost revocate automat pentru acea întârziere. La fel accesul la salariul depus de angajator direct în contul nostru poate foarte ușor să fie blocat. Accesul la diverse servicii (cumpărături, medic etc.) va fi guvernat de statusul și supunerea populației la cerințele acestui certificat, fără să  se va oprească aici.

Certificatele verzi sunt doar calul troian din spatele fațadei funcționale aparent benigne și care sunt menite „să apere populația”, cal troian care poartă în pântece o schemă de identificare digitală construită pe o platformă software. Ea este concepută pentru a putea fi personalizată și chiar a fi extinsă în timp să acopere întreaga populație a planetei. Astăzi primim un simplu certificat verde care indică includerea sau excluderea noastră din societatea de zi cu zi, dar mâine vom fi evaluați în fiecare aspect al vieții, cu puncte adăugate la scorul individual pentru un comportament considerat în acord cu politica guvernului și a marilor afaceri (inclusiv cele din domeniul farmaceutic) și cu puncte reduse pentru orice lucru considerat a fi abatere de la normele cerute de acest nou algoritm.

De câte ori am încălcat astăzi din neatenție regula de distanțare socială? Dar postarea ușor critică de pe rețelele sociale despre o nouă politică guvernamentală? Ce zici de acel videoclip pe care l-am distribuit unui prieten care pune întrebări pertinente despre situația actuală? Care este scorul meu de credit social? Și dacă răspunsul nostru este incorect, scorul va scădea și accesul nostru la serviciile esențiale vieții cotidiene va fi revocat și oferit ca privilegiu numai celor care cei care se supun?

Dacă te întrebi despre sistemul de credit social, acesta este deja o realitate în China. Nu poți urca într-un tren dacă scorul tău scade sub un anumit prag, iar acest lucru va deveni în curând o realitate pentru întreaga lume, apărând în calul troian al certificatului verde și, deși inițial încă găsim o astfel de lume imposibilă pentru noi, dacă ne oprim și reflectăm obiectiv, devine clar că Covid-19 ne-a dat deja o avanpremieră a noii stări de fapt prin restrângerea și limitarea libertăților individuale.

Adevărata schemă distopică apare doar odată ce situăm platforma de identificare digitală a certificatului verde în contextul înaltei tehnologii care aduce cu sine supravegherea noastră zilnică și pe care o acceptăm atunci când descărcăm o nouă aplicație fără să citim termenii și condițiile. Nu este niciun secret nici pentru utilizatori și nici pentru giganții tehnologici globali care monitorizează și înregistrează interacțiunile online pe care le facem.

Cu fiecare postare, cu fiecare like, fiecare articol distribuit, click pe un articol sau videoclip se construiesc profiluri detaliate[2], care nu numai că le spun ce produse dorim să cumpărăm, ci și ce afinități politice avem, ce preferințe, opinii, atitudini, credințe și chiar ce temeri. Se poate argumenta chiar că, cu algoritmi specifici inteligenței artificiale și cu putere de calcul infinită, Google, Facebook și Amazon ne pot cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Astfel datele și informațiile personale vor fi noua monedă de schimb în această nouă ordine mondială.

În plus, după dezvăluirile lui Edward Snowden despre programele de supraveghere ilegale și omniprezente ale N.S.A. din S.U.A., care lucrează cu parteneri din Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă, guvernele colectează și stochează cantități mari de date despre cetățeni, inclusiv aproape toate apelurile telefonice, mesajele sms și e-mailurile. Fiecare aspect al vieții noastre de astăzi este monitorizat, analizat și profilat ca parte a aparatului de securitate națională al statului din care facem parte numai și numai pentru profit.

Filozoful german Günther Anders descria în 1956 „condiționarea colectivă” astfel: „Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane.  Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.  În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate;  astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății.  În acest fel, condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.  Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă.  Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit. Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.

Până în prezent, adoptarea rapidă a tehnologiei implică puțin mai mult decât o sugestie de prietenie sau o recomandare ciudat de precisă din partea Amazon să cumpărăm unu lucru pe care nici măcar nu știam că ni-l dorim. Totuși, toate acestea se vor schimba pentru totdeauna dacă permitem lansarea certificatului verde, mai precis a pașapoartelor pentru vaccin. De ce? Deoarece pașaportul pentru vaccin și sistemul de credit social în care va funcționa este ultima piesă dintr-o arhitectură automatizată de supraveghere totală și control social.

George Orwell ne-a familiarizat cu ideea supravegherii și știm cu toții intuitiv că actul de a fi urmărit creează presiunea conformării anumitor reguli, cum ar fi camerele pentru prevenirea vitezei excesive de pe autostrăzi sau camerele CCTV amplasate în magazinele centrelor comerciale. Dar mai există un aspect al supravegherii pe care puțini dintre noi l-am experimentat, anume aspectul disciplinar al supravegherii: pedeapsa pentru nerespectarea comportamentului dorit. Până acum acea piesă a puzzle-ului a lipsit, dar, odată cu apariția pașapoartelor pentru vaccin, mecanismul de disciplinare automată a celor care nu s-au supus normelor prescrise va fi purtat în buzunarul fiecăruia în orice moment al zilei.

Există un termen folosit în discuțiile academice despre supraveghere, cunoscut sub numele de „totalitarism la cheie”. Acesta constă în ideea că infrastructura de supraveghere a unui sistem totalitar care se construiește în jurul nostru este gata, dar nu a fost încă pornită. Pașaportul pentru vaccin este ultima piesă a acelei infrastructuri, ultimul dinte din mașină. Acceptarea acestui pașaport reprezintă ultima parte critică a infrastructurii și, odată instalate și acceptate ca normalitate a vieții de zi cu zi, cheia va fi întoarsă, Rubiconul va fi traversat și nu ne vom mai putea întoarce înapoi. Nu va exista spațiu pentru disidență, nicio oportunitate de dezbatere și nici loc pentru abaterea de la normele prescrise și comportamentele mandatate. Pe măsură ce spațiul crucial pentru dezbatere și nonconformitatea dispar, la fel va dispărea și posibilitatea ca ființele umane să aleagă direcția în care doresc să meargă societatea în care trăiesc. Acest sistem va fi pornit, veșnic și automat, urmărind, profilând, ghidând comportamentele noastre și, atunci când este necesar, pedepsind abaterile noastre. Vom fi pentru totdeauna la mila stăpânului nostru, cel cu cheia mașinii, cel care ne supraveghează și cel care a decis regulile. Cel care decide dacă merităm în urma comportamentului pro sistem să fim incluși în societate sau împinși la marginile precare ale existenței.

Dacă permitem ca acest lucru să se întâmple, așa cum a spus Aldous Huxley în 1962 în discursul ținut la Universitatea Berkley din SUA: „Va exista, în următoarea generație și ceva, o metodă farmacologică de a-i face pe oameni să-și iubească servitutea și de a produce o dictatură fără lacrimi, ca să spunem așa, un fel de lagăr de concentrare nedureros pentru societăți întregi, astfel încât oamenilor să le fie luate de fapt libertățile. Dar se vor bucura mai degrabă de ea, pentru că vor fi distrași de la orice dorință de a se răzvrăti prin propagandă sau spălarea creierului, sau spălarea creierului îmbunătățită prin metode farmacologice. Și aceasta pare a fi revoluția finală.”

Libertatea așa cum am cunoscut-o toată viața și de-a lungul generațiilor de dinaintea noastră se va stinge pentru totdeauna pentru toți, cu excepția câtorva privilegiați. În timp, poate într-o generație sau două, vom fi atât de condiționați de privirea continuă a supravegherii și de recompense și pedepse, încât ne vom supraveghea pur și simplu, automonitorizându-ne supuși. Chiar și ideea de libertate, așa cum o înțelegem și simțim acum, va deveni de neconceput pentru copiii noștri și pentru toate generațiile ce vor urma. Se spunea că totalitarismul este în primul rând concentrarea extremă a supravegherii dedicată asigurării unor scopuri politice. Sub pretextul pandemiei de Covid-19, fără dezbateri, discuții sau consimțământ informat, suntem pe cale să intrăm într-o lume totalitară, să devenim voluntari ai controlului supravegherii, iar conformarea este primită de mulți în numele ajutorului contra virusului.

Este tentant să credem că cei care trăim astăzi într-o lume saturată de mass-media și de social media suntem suficient de educați pentru ca o astfel de păcăleală să funcționeze, dar dacă în trecut oameni inteligenți au căzut pradă vrăjii fascismului și a totalitarismului, noi pur și simplu nu suntem suficient de sofisticați pentru a scăpa unei asemenea capcane. Hai să ne uităm la cât de puțină abatere este în povestea aprobată din mass-media. Dacă în trecut dialogam despre lucrurile importante, astăzi ești catalogat drept „conspiraționist” când pui întrebări despre efectele secundare, despre transparență, despre modul în care suntem dezbinați când vine vorba de măști, vaccinuri, carantină. Uită-te la mentalitățile de tipul „în grup” / „în afara grupului” care încep să se formeze sau cât de departe am ajuns în mai puțin de doi ani când am fi râs dacă cineva ne-ar fi spus că asta urmează.

Nu ar trebui să conteze unde ne aflăm în spectrul politic sau care sunt opiniile noastre despre vaccinuri, măști sau blocaje. Oriunde și oricine suntem, bogați sau săraci, angajați la stat sau în mediul privat, s-ar putea să nu fim de acord cu multe lucruri, dar cu siguranță putem fi cu toții de acord asupra acestui fapt: că libertățile de care ne bucurăm astăzi sunt unul dintre cele mai de preț daruri care ni s-a transmis și că ele trebuie prețuite și apărate cu orice preț de dragul generațiilor viitoare. Ne aflăm într-un moment crucial al istoriei noastre, suntem spartanii la bătălia de la Thermophilae, suntem oamenii care au debarcat în Normandia, eroii care au murit în 1989 în toată România pentru libertate.

În concluzie, ar trebui să fie clar până acum că certificatul verde sau „pașaportul pentru vaccin”, „permisul COVID”, „permisul verde”, „permisul nazist” sau orice alt document cu efect similar nu are nimic de-a face cu sănătatea noastră. „Relansarea globală” nu este modul în care ne vom recupera viețile, deoarece în acest moment nici nu mai este posibil să revenim la ce eram înainte, cu toate că datorăm strămoșilor și copiilor noștri obligația de a rezista și de a refuza abuzurile. Însă primul pas în această direcție îl constituie conștientizarea că aceste pașapoarte sunt modalitatea de a crea cel mai ușor un sistem nou de control, o nouă societate în care controlul primează, iar al doilea pas este ca, în niciun caz, indiferent de presiunile impuse, să nu permitem introducerea pașapoartelor pentru vaccin: ele restrâng, limitează și apoi anulează ireversibil libertățile noastre individuale, iar contextul pandemic este scuza perfectă pentru a introduce acest nou sistem ca parte integrantă a noii ordini mondiale.


[1]demos kratos” (Gr.) = puterea poporului
[2] numite profiluri „psihografice” – n.a.


Ramona Bárdos, Universitatea Dimitrie Cantemir

Secţiuni: Articole, Covid 19 Legal React, Dreptul sanatatii, Drepturile omului, Opinii, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO