Excepție de neconstituţionalitate respinsă ca inadmisibilă ref. sesizarea judecătorului de cameră preliminară de către procuror cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive
25.02.2022 | JURIDICE.ro
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 din 24 februarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 653/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sebastian Marcel Bârdac cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a verificat, potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispuse în cursul urmăririi penale faţă de inculpatul trimis în judecată.
În opinia autorului excepției, art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, în măsura în care termenul de cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, prevăzut de textul de lege criticat, este considerat ca fiind un termen de recomandare, iar nu un termen de decădere, a cărui nerespectare atrage sancţiunea nulităţii actului.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
„Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.”
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – invocate şi în prezenta cauză – şi faţă de critici similare.
Curtea a reţinut că, atunci când inculpatul trimis în judecată este supus unei măsuri preventive, sesizarea instanţei competente trebuie făcută de procuror, conform art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, iar judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului şi înainte de expirarea duratei acesteia, potrivit art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală. Aşadar, prin intermediul dispoziţiilor de lege menţionate sunt stabilite termene atât pentru procuror – un termen în interiorul căruia să înainteze rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, către judecătorul de cameră preliminară, astfel încât acesta să aibă timpul necesar şi suficient pentru a face aceste verificări anterior expirării duratei măsurii preventive -, cât şi pentru judecătorul de cameră preliminară.
Curtea a concluzionat că nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, aşa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.
Distinct de cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 18, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, îndeplinind condiţiile referitoare la calitatea legii, şi că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.
Prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 18, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, îndeplinind condiţiile referitoare la calitatea legii, şi că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.
