Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. efectele încheierilor judecătorului de cameră preliminară și infracțiunea de spălare a banilor
01.03.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Drept penal, Fiscalitate, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României, Procedură penală
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 200 din 1 martie 2022 a fost publicată Decizia nr. 812/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1), (2) şi (41), ale art. 347 alin. (3) teza finală şi ale art. 4251 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Serghei Bulgac, de Bendei Ioan şi de Societatea RCS&RDS – S.A din Bucureşti într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, spălare a banilor şi complicitate la infracţiunea de spălare a banilor.

În opinia autorilor excepției, se susţine că dispoziţiile procedurale care reglementează încheierea judecătorului de cameră preliminară, atât la nivelul instanţei sesizate prin rechizitoriu, cât şi în calea de atac a contestaţiei, sunt neconforme prevederilor constituţionale, în măsura în care se interpretează că asemenea încheieri se bucură de autoritate de lucru judecat. Se arată că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 sunt neconstituţionale, întrucât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile dobândite, deţinute sau folosite nu poate fi şi subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, astfel cum aceasta este reglementată prin dispoziţiile legale criticate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (1), (2) şi (41), ale art. 347 alin. (3) teza finală şi ale art. 4251alin. (1) şi (7) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins:

Art. 346 alin. (1), (2) şi (41) din Codul de procedură penală„(1) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi (3) şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.
(2) Dacă respinge cererile şi excepţiile invocate ori ridicate din oficiu, în condiţiile art. 345 alin. (1) şi (2), prin aceeaşi încheiere judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.
(41) În cazurile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi c) şi la alin. (4), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului. Încheierea se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.”;

Art. 347 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală: „[…] Dispoziţiile art. 345 şi 346 se aplică în mod corespunzător.”;

Art. 4251 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură penală: „(1) Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
(7) Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.”;

Art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002„Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;”.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 4251alin. (1) şi (7) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze. Curtea reţine că acest articol are denumirea marginală „Declararea şi soluţionarea contestaţiei” şi reglementează dispoziţii generale referitoare la calea ordinară de atac a contestaţiei, care se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile articolului anterior menţionat fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. Or, în faza camerei preliminare, legiuitorul a prevăzut expres, la art. 347 din Codul de procedură penală, calea de atac a contestaţiei împotriva încheierilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară potrivit art. 346 din Codul de procedură penală.

Referitor la noţiunea de „autoritate de lucru judecat”, Curtea constată că aceasta nu este definită în legislaţia procesual penală în vigoare. Cu toate acestea, Codul de procedură penală face referire la sintagma analizată, în cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. i), art. 28, art. 52, art. 429 alin. (2), art. 432 alin. (2) şi art. 486 alin. (2). Din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor legale anterior enumerate rezultă că autoritatea de lucru judecat este folosită de legiuitor în corelaţie cu caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti.

În vederea invocării autorităţii de lucru judecat se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) existenţa unei hotărâri penale definitive; b) o nouă acţiune penală îndreptată împotriva aceleiaşi persoane (eadem personae); c) să fie vorba despre acelaşi fapt material (idem factum).

Astfel, în ceea ce priveşte încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, acestea au un caracter specific etapei procesuale anterior menţionate. Din reglementarea atribuţiilor pe care funcţia exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, rezultă că activitatea sa nu priveşte fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând şi nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esenţiale ale raportului de conflict, care sunt fapta, persoana care a săvârşit-o şi vinovăţia cu care a fost comisă fapta.

Judecătorul de cameră preliminară trebuie să realizeze o verificare minuţioasă, exclusiv prin prisma legalităţii, a fiecărei probe şi a mijlocului prin care aceasta a fost administrată. În consecinţă, verificarea legalităţii şi loialităţii demersului judiciar din faza de urmărire penală privind administrarea probelor exclude o cercetare judecătorească formală, astfel cum se instituie prin dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Curtea reţine că, în vederea eficientizării activităţii organelor judiciare şi pentru asigurarea soluţionării cu celeritate a cauzelor penale, legiuitorul a introdus, în structura procesului penal, între etapa urmăririi penale şi cea a judecăţii, o etapă intermediară distinctă, ce are ca scop verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de procedură de către organele de urmărire penală, precum şi verificarea competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei. Această nouă arhitectură a procesului penal are ca principal obiectiv excluderea ipotezelor în care, ulterior începerii judecăţii, dosarele penale să poată fi restituite procurorului pentru soluţionarea unor chestiuni referitoare la actele realizate în cursul urmăririi penale. Pentru aceste motive, dispoziţiile Codului de procedură penală nu prevăd posibilitatea, după momentul începerii judecăţii, a unei reformări a conţinutului încheierii pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară sau a restituirii cauzei la parchet pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Aşa fiind, Curtea Constituţională asociază autoritatea de lucru judecat numai acelor hotărâri definitive care poartă asupra fondului cauzei. Per a contrario, Curtea Constituţională nu recunoaşte efect de lucru judecat hotărârilor pronunţate în camera preliminară, în exercitarea atribuţiilor judecătorului de cameră preliminară, respectiv hotărârilor pronunţate în temeiul art. 346 şi 347 din Codul de procedură penală. Tot jurisprudenţa Curţii Constituţionale consacră dreptul judecătorului de fond de a repune în discuţie, în timpul procesului, aspecte de legalitate anterior stabilite, prin hotărârea pronunţată în camera preliminară, în temeiul art. 346 sau, după caz, al art. 347 din Codul de procedură penală, în măsura în care sunt aplicabile dispoziţiile legii procesuale din materia nulităţilor. O asemenea repunere în discuţie poate purta fie asupra hotărârii pronunţate în camera preliminară, chiar de către judecătorul de fond, în exercitarea funcţiei de judecător de cameră preliminară, fie asupra hotărârii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară.

Pentru argumentele mai sus expuse, Curtea reţine că hotărârea pronunţată în procedura camerei preliminare, reglementată de art. 344-347 din Codul de procedură penală, nu are autoritate de lucru judecat decât în limitele stabilite de Curtea Constituţională, respectiv cât priveşte dispoziţia de începere a judecăţii şi imposibilitatea restituirii cauzei la procuror, adică legalitatea actului de sesizare (această din urmă interpretare a instanţei constituţionale este, de fapt, în acord cu dispoziţiile art. 396 din Codul de procedură penală, în materia soluţiilor care pot fi pronunţate în faza de judecată şi între care nu se regăseşte restituirea cauzei la procuror).

Toate celelalte constatări ale judecătorului de cameră preliminară, care poartă asupra legalităţii administrării probelor şi legalităţii efectuării actelor de urmărire penală, pot face obiectul rectificării în cadrul judecării în fond, în conformitate cu regulile aplicabile în materia nulităţilor, după distincţiile operate mai sus, şi nu se bucură de autoritate de lucru judecat în faţa instanţei de fond sau de apel. 

Aşa fiind, caracterul definitiv al încheierii prin care se dispune începerea judecăţii sau restituirea cauzei la parchet nu contravine, ci, dimpotrivă, dă eficienţă celor statuate prin deciziile Curţii Constituţionale pronunţate cu privire la instituţia camerei preliminare, motiv pentru care acest caracter este în acord cu prevederile art. 147 din Constituţie.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, Curtea reţine că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, şi Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din data de 29 iunie 2020, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Cu referire la prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat, astfel cum s-a reţinut atât în Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cât şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracţiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării”, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt clare, precise şi previzibile sub aspectul acţiunilor care constituie elementul material al infracţiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracţiunii antereferite constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) din Constituţie şi cu cele ale art. 7 din Convenţie.

Referitor la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Curtea a reţinut că acestea reglementează o modalitate de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor, al cărei element material constă în fapte de ascundere sau disimulare care, prin natura lor, nu pot fi decât subsecvente dobândirii bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi, totodată, diferite de acţiunile sau inacţiunile care formează elementul material al infracţiunii predicat. Prin urmare, tragerea la răspundere penală a aceleiaşi persoane pentru comiterea infracţiunii predicat, dar şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, nu presupune o încălcare a principiului ne bis in idem, neimplicând judecarea şi pedepsirea subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor de două ori pentru aceeaşi faptă, ci, dimpotrivă, sancţionarea acestuia pentru fapte diferite, săvârşite la un anumit interval de timp, fapte care constituie elementul material al infracţiunii predicat şi, respectiv, al celei de spălare a banilor. Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea a constatat că interpretarea dată prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a hotărât, printre altele, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, este în acord cu dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi cu cele ale art. 7 din Convenţie.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti