Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Despre (ne)interpretarea art. 453 Cod proc. civ. Ce înseamnă partea care a câștigat procesul?
09.03.2022 | Vlad NICOLAE

Secţiuni: Opinii, Procedură civilă, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust
Vlad Nicolae

Vlad Nicolae

SUMAR: Partea care a câștigat procesul trebuie să fie partea care a realizat conținutul economic al acțiunii sale, indiferent de semantica dispozitivului. Altfel, golim de conținut art. 453 Cod proc. civ. și actul de justiție. Disocierea actului de justiție de finalitatea sa practică îi periclitează substanțial calitatea.

* * *

Cred că recent am câștigat un proces. Dar nu sunt sigur.

Bănuiesc că l-am câștigat, deoarece clientul meu a obținut ceea ce își propusese prin litigiul respectiv (o validare de poprire). Clientul este, la rândul său, de părere că a câștigat dosarul (am verificat).

Cu toate acestea, nu mai suntem în totalitate siguri că am câștigat dosarul, deoarece, în cererea de completare dispozitiv, având ca obiect acordarea de cheltuieli de judecată, instanța ne-a informat că, de fapt, clientul meu a pierdut procesul și nu are dreptul la cheltuieli de judecată.

Este un sentiment straniu și disonant atunci când atât justițiabilul, cât și avocatul său, constată că au câștigat un dosar, însă instanța îi informează că, de fapt, se înșală.

De aici se naște întrebarea: Care sunt cauzele stranietății sentimentului? Această întrebare nu este una de natură afectivă, ci poartă asupra calității actului de justiție, în general, și asupra corectitudinii unei hotărâri judecătorești, în special. De aceea, cred că se impune explorarea și explicarea acestor cauze.

Pricina despre care vorbesc este una cât se poate de simplă – o validare de poprire inițiată de o societate împotriva unui terț poprit, persoană fizică. Suma pentru care s-a solicitat validarea de poprire era de circa 130.000 lei (creanța ce se executa împotriva debitorului poprit).

Soluția primei instanțe (Judecătoria Sectorul 3 București) a fost de admitere în integralitate a validării de poprire, cu obligarea terțului poprit la plata celor 130.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri, terțul poprit a formulat apel, solicitând modificarea Sentinței apelate în sensul respingerii integrale a cererii de validare de poprire. În sprijinul apelului, terțul poprit a adus argumente care țineau exclusiv de respingerea integrală a cererii de validare de poprire, iar nu de reducerea cuantumului validat.

În apel, soluția Tribunalului București a fost următoarea: Admite apelul. Schimbă în parte sentinta civilă apelată, în sensul că obligă terțul poprit să plăteasca creditoarei suma de 106.000 lei. Menține restul dispozitiilor sentinței.

Așadar, creditorului i-a fost încuviințată și validată o poprire pentru suma de 106.000 lei, din cei 130.000 lei puși în executare.

Pentru că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, am formulat o cerere de completare dispozitiv, prin care am solicitat:

– în principal, acordarea în integralitate a cheltuielilor, raportat la faptul că soluția de validare a popririi a fost menținută și în contextul în care terțul poprit apelat solicita respingerea ei integrală;

– în subsidiar, acordarea cheltuielilor de judecată în proporție de 81,40%, raportat la faptul că pretențiile creditorului au fost realizate definitiv în această măsură.

Cu toate acestea, soluția Tribunalului București a fost de respingere în integralitate a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Motivarea deciziei din apel a fost cea care a generat sentimentul straniu disonant descris în primele paragrafe. În esență, Tribunalul a reținut că cererea de apel a fost admisă, apelantul (terțul poprit) fiind cel care a câștigat calea de atac. În aceste condiții, cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată a fost respinsă.

Și atunci revin: De ce justițiabilul-creditor și avocatul său cred că au câștigat validarea de poprire,  justițiabilul-terț poprit crede că a pierdut validarea de poprire (deoarece poziția sa procesuală a fost de respingere în tot), însă instanța apreciază că este tocmai invers? Ce înseamnă această disonanță?

Sunt sigur că pot fi identificate mai multe explicații posibile, însă personal cred că este vorba despre o deconectare a judecătorului de la conținutul practic, socio-economic al actului de justiție pe care îl realizează, conținut la care însă justițiabilii se raportează cu precădere. Această deconectare descurajează interpretarea textelor legale aplicabile, magistratul nesimțind nevoia să le interpreteze, ci doar să le aplice.

Art. 453 alin. (1) Cod proc. civ. stabilește că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Alin. (2) al aceluiași text stabilește ce se întâmplă atunci când cererea se admite în parte.

În cazul nostru, raționamentul instanței de apel este clar: a reținut în dispozitiv că admite apelul, ceea ce înseamnă automat că intimatul-reclamant (creditorul), a pierdut, iar apelantul-pârât (terțul poprit) a câștigat.

Însă acest raționament rezultă doar din citirea textului legal, nu și din interpretarea lui.

În general, justițiabilii nu trec prin experiența îndelungată și costisitoare a unui proces pentru a obține un simplu raționament juridic. De regulă, ei urmăresc o finalitate economică, practică (proprietatea asupra unui bun, plata unei sume de bani etc.). Întrucât actul de justiție nu se realizează într-o lume ideatică, din perspectiva justițiabilului, acela care obține finalitatea economică a demersului judiciar este cel care a câștigat procesul. Deconectarea actului de justiție de la această realitate este extrem de periculoasă pentru calitatea sa, întrucât îi erodează utilitatea socială (care trebuie să fie practică).

Cred că aici merită menționat și că, în cazul validării de poprire, validarea în sine este pretenția principală, la momentul demarării procedurii fiind de multe ori greu de identificat cu exactitate cuantumul datoriilor terțului poprit față de debitorul principial. De aceea, cererea de validare se face pentru toată creanța urmărită, urmând să fie admisă în limita cuantumului efectiv al datoriilor terțului poprit.

În contextul în care o parte urmărește validarea popririi, iar cealaltă parte respingerea ei, se poate spune că admiterea și menținerea validării presupune un proces câștigat pentru creditorul-reclamant. Aceasta deoarece creditorul-reclamant și-a realizat pe deplin dreptul recunoscut de art. 790 Cod proc. civ. – plata către el a datoriei pe care terțul poprit o înregistrează față de debitorul poprit. Cât anume este această datorie a terțului poprit nu ține de a câștiga sau a pierde, ci este un aspect de fapt ce trebuie lămurit și pe care, de cele mai multe ori, creditorul nu îl poate ști dinainte.

Așadar, atâta timp cât terțul poprit este obligat să plătească creditorului popritor tot ce datora debitorului poprit, se cheamă că procesul a fost câștigat de creditor.

Și atunci de ce nu au fost încuviințate cheltuielile de judecată, dacă nu în tot, măcar în parte?

Răspunsul pare să se regăsească în utilizarea în dispozitiv a sintagmei „admite apelul”. O dată ce această sintagmă a fost folosită, instanța este de părere că textele de lege nu o lasă să acorde cheltuieli părții care a pierdut procesul.

Însă această aplicare simplistă a art. 453 Cod proc. civ. este viciată, deoarece umple noțiunile de parte care pierde procesul și parte care a câștigat procesul de un conținut pur teoretic, lipsit de valențe practice – în esență, lipsește aceste noțiuni de un veritabil conținut. În realitate, aceste noțiuni ar trebui umplute de un conținut practic, care să se raporteze la cine ce a obținut în concret și deci care să fie recognoscibil și acceptabil și în lumea din afara instanțelor de judecată. Pentru aceasta, însă, este evident nevoie de un mic efort de interpretare.

Ca să nu fie niciun fel de dubiu că o abordare practică este de preferat uneia pur teoretice, putem aplica principiul de interpretare reductio ad absurdum, prin scalarea situației despre care tocmai am discutat. Să spunem că s-ar fi solicitat validarea de poprire pentru suma de 1.000.000 EUR, iar apelul ar fi admis, în sensul obligării terțului poprit la plata a 999.000 EUR. Tot apelantul a câștigat? Dar 999.900 EUR? Și putem dilata și contracta aceste cifre ipotetice oricât este nevoie, astfel încât ridicolul rezultat să sfideze logica elementară și bunul simț de așa natură încât nici măcar un teoretician prin excelență să nu fie dispus să admită că apelantul a câștigat ceva. Iar asta în contextul în care problema teoretică de drept este exact aceeași și rămâne complet neschimbată.

Din moment ce ipotezele de mai sus nu pot fi, evident, primite, înseamnă că, într-adevăr, noțiunea de partea care a câștigat procesul trebuie interpretată, în sensul că a câștigat cel care a realizat conținutul economic al acțiunii sale, indiferent de semantica dispozitivului.

Și atunci, în cazul nostru, cine are dreptate, instanța sau justițiabilul? Cred că din moment ce actul de justiție este menit să deservească societatea și circuitul economic, instanțele ar trebui să conștientizeze și să se raporteze, mai degrabă, la ce înseamnă actul de justiție pentru justițiabil, iar nu pentru ele. Această conștientizare ar duce, în general, la un act de justiție de calitate superioară, care să nu fie rupt de realitate.

Av. Vlad Nicolae, RN Lex – Litigation & Insolvency

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti