Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law

Cristina Maria Florescu: După douăzeci de ani ca judecător, tot această profesie îmi place
14.03.2022 | Alina MATEI

Secţiuni: Interviuri, Life, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Cristina Maria Florescu

Cristina Maria Florescu

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă judecător Cristina Maria Florescu, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. O să vă rog să ne spuneți de ce v-ați hotărât să urmați cursurile unei facultăți de drept.

Cristina Maria Florescu: Eu vă mulţumesc pentru invitaţie! Cred că alegerea facultăţii, ca orice alegere importantă pe care o facem în viaţă, nu trebuie să depindă nici de ce spun sau fac colegii, prietenii sau rudele apropiate, ci trebuie să vină din interiorul nostru, să se potrivească tipului de personalitate şi filozofiei de viaţă, idealurilor fiecăruia. Doar noi trebuie să putem răspunde întrebării cine sunt eu şi ce ar trebui să fac în viaţă. În ce mă priveşte, mi-a plăcut şi simt că după douăzeci de ani tot asta îmi place: să investighez, să analizez, să „despic firul în 16” (în profesia de judecător a fi analitic e în „fişa postului”), să decid, să conduc, să pun lucrurile în echilibru, aşa cum simt.

Alina Matei: Amintirile din studenție cum le-ați descrie?

Cristina Maria Florescu: La Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti, studenţia a fost o perioadă de acumulare de cunoştinţe, într-un cadru familiar: profesori de elită cu care puteam dialoga fără bariere, sesiuni ştiinţifice la care puteam participa „cot la cot” cu profesorii, activitate didactică orientată şi spre aplicarea practică a dreptului, dialoguri deschise, ce vizau inclusiv aspecte de viaţă curentă. Întreg „arsenalul didactic” de acolo era pentru a ne învăţa „abc-ul” dreptului. În rest, depindea doar de noi cum valorificam, pentru viitor, paşii de bază acolo învăţaţi, pe principiul că reuşita e garantată doar 20% de munca profesorului, restul e muncă individuală.

Alina Matei: Ce impresie a lăsat asupra dumneavoastră intrarea pentru prima dată într-o sală de judecată? Dar primul judecător pe care l-ați văzut?

Cristina Maria Florescu: În studenţie, din curiozitatea începătorului, asistam la procese de toate felurile: în orice materie şi în orice fază procesuală, pe unde mai prindeam loc în sală. Mai luam şi notiţe: cum se audiază un martor, care sunt etapele acordării cuvântului la propunerea de arestare, ce înseamnă „intimat” etc. Era un univers fascinant, în care observam personalitatea şi stilul particular ale judecătorilor, ale procurorilor şi apărătorilor, dar şi psihologia oamenilor care se adresau justiţiei sau care erau atraşi în procese. Unele şedinţe de judecată erau veritabile „lecţii de drept”. Trebuia să am mereu agenda şi pixul cu mine.

Alina Matei: Alegerea profesiei de judecător când și cum s-a produs?

Cristina Maria Florescu: Sentimentul de dreptate şi de a pune „lucrurile în ordine” există în fiecare dintre noi. Cred că, ceea ce face diferenţa între a rămâne doar la sentimentul de care vorbim şi de a-l şi pune în practică, prin concretizarea apărării drepturilor şi intereselor legitime prin mijloace legale, este forţa interioară deosebită pe care o au aceia dintre noi care aleg să fie, în special, avocaţi, consilieri juridici sau magistraţi. În anii studenţiei am fost voluntar la un cabinet de avocatură. Acolo am văzut cum arată o citaţie, un dosar, o hotărâre judecătorească, dar şi o foarte mică parte din bucuriile şi dificultăţile profesiei de avocat. La final de facultate am concluzionat că pot conjuga verbul „a decide” şi că profesia de judecător pare mai bine plasată să concretizeze, cu putere executorie, apărarea drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor, prin „a da fiecăruia ce i se cuvine”.

Alina Matei: Una este proiecția noastră despre profesia pe care o alegem și alta realitatea de pe teren. :) În cazul dumneavoastră cum a fost?

Cristina Maria Florescu: Am intrat în profesie de pe băncile facultăţii, ca stagiar, apoi ca judecător definitiv, la aproape 20 de ani de la Revoluţie, într-o perioadă în care justiţia cunoscuse deja o sumă de reforme importante. „În teren” am avut majoritar colegi tineri, dar şi colegi la a doua tinereţe, unii foşti avocaţi sau foşti consileri juridici, bine pregătiţi şi pasionaţi de job, de la care puteam obţine de fiecare dată câte un sfat înţelept. Chiar dacă în profesie decizi în mare proporţie „de unul singur”, dialogul între judecători există, iar în fiecare instanţă am găsit câte o mare echipă.

Alina Matei: Herman Hesse spune că nu ne este dat să fim rigizi. Însă unele profesii fac să apară rigiditatea. Este și cazul judecătorilor?

Cristina Maria Florescu: Rigidităţile caracterizează, uneori, legislaţia. În astfel de cazuri, intervine arta judecătorului de a interpreta şi aplica norma astfel încât să pronunţe o soluţie echitabilă. Ca să parafrazez, judecătorului nu îi este dat să fie rigid, el este un râu care ia forma malurilor.

Alina Matei: Partea vizibilă a profesiei de judecător se desfășoară în sala de judecată. Umanitatea cum își face simțită prezența într-o sală de judecată?

Cristina Maria Florescu: Referitor la litigiile de contencios administrativ şi de contencios fiscal, „umanitatea” dreptului se traduce în (re)stabilirea dreptăţii, în anularea actului sau obligarea autorităţii publice la emiterea actului administrativ, la repararea prejudiciului. Umanitatea în sala de judecată are deja o „traducere” binecunoscută, în regulile procedurii echitabile, contradictorii, a respectării dreptului la apărare. Dincolo de asta, încrederea, răbdarea, toleranţa, respectul sunt valenţe ale umanităţii pe care le-am remarcat la cei care în sală au stat în faţa mea. Cât despre umanitatea judecătorului, e bine să-i lăsăm pe cei din faţa noastră să judece.

Alina Matei: Sunteți un judecător îngăduitor cu avocații? De exemplu, dați dosare la bară avocaților după începerea ședinței? Am văzut judecători omenoși care încuviințau cererea avocatului, dar și judecători care replicau acid că ”dosarele se studiază înainte de începerea ședinței”, iar avocatul, deși putea spune că a avut cauze la alt complet, se supunea și nu mai spunea nimic…

Cristina Maria Florescu: Accesul părţilor şi apărătorilor la dosarul instanţei se face pe mai multe căi, fiecare magistrat urmând să aprecieze dacă permite la studiu dosare şi în timpul şedinţei. Dialogul deschis între magistrat şi apărător sunt esenţiale: apărătorul înţelege că magistratului îi este mai dificil în timpul şedinţei să supravegheze studiul dosarelor, fiind concentrat pe cauzele care în acel moment „se judecă”, dar şi magistratul înţelege că apărătorul nu a putut studia la arhivă întrucât pot exista acte de procedură primite la dosar după ridicarea şedinţei, cât timp cauzele se aflau la studiu în biroul magistratului. Cred că trebuie înţelese şi dificultăţile cu care se pot confunta reprezentanţii profesiilor din faţa noastră şi, cu un efort comun, să evităm a se repercuta asupra dreptului la apărare al părţilor.

Alina Matei: Un aspect pozitiv și unul mai puțin pozitiv în cazul completelor colegiale o să vă rog să menționați.

Cristina Maria Florescu: Completul colegial presupune, per se, dialog, dezbateri pe soluţii, expunerea „la cald” a unor raţionamente, aducerea în discuţie a unor elemente la care poate nu te-ai gândit sau care te fac să regândeşti lucrurile. Un complet colegial este incompatibil cu rigiditatea, dar perfect compatibil cu respectarea autonomiei de decizie.

Alina Matei: Pandemia, masca, plexiglas-ul, distanțarea cum au afectat/influențat actul de justiție?

Cristina Maria Florescu: Cu excepţia perioadei stării de urgenţă, când activitatea instanţelor s-a restrâns la cauze cu o urgenţă deosebită, în starea de alertă activitatea de judecată a revenit la normal, cu respectarea măsurilor de prevenire a răspândirii virusului SARS CoV2. Modificări legislative sau de practică administrativă a instanţelor au determinat regândirea, într-o oarecare măsură, a modalităţilor de comunicare cu instanţele, au încurajat comunicarea actelor de procedură prin mijloace electronice, au determinat în unele cauze renunţarea la comunicarea directă interpresonală în favoarea videoconferinţei. Procedura de judecată a rămas, în esenţă, aceeaşi. Masca şi plexiglasul au fost acceptate ca mijloace necesare de protecţie; dar, poate, a fost mai dificil să acceptăm, atât noi, cât şi cei din faţa noastră că, inevitabil, ele ne-ar putea împiedica să ne putem exprima plenar, inclusiv non-verbal, să fim transparenţi şi la propriu şi să ne apropiem mai mult de cei din faţa noastră. În mod obiectiv însă, cred că regulile de distanţare socială nu au fost înţelese de beneficiarii justiţiei ca determinând şi o distanţare a justiţiei faţă de aceştia: numărul, tipul şi complexitatea cauzelor s-au păstrat în aceleaşi marje ca şi în perioada anterioară şi s-au adăugat şi cauze izvorâte din aplicarea legislaţiei privind pandemia, în special referitoare la restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Alina Matei: Curând se încheie examenul de admitere în magistratură/la INM, după o pauză de 2 ani. Ce sfaturi aveți pentru cei care vor deveni viitori magistrați?

Cristina Maria Florescu: Îmi este greu să dau sfaturi, nu cred că am o calitate pentru asta. Pot doar exprima că deşi putem fi cei mai buni teoreticieni şi putem chiar cita pe de rost texte de lege sau opinii din doctrină, înainte de a deveni magistraţi este important să ne facem o introspecţie să vedem dacă există o puternică motivaţie intrinsecă a alegerii profesiei, dacă suntem capabili să luăm o decizie echilibrată în destinul (juridic şi nu numai) al oamenilor, dacă rezistăm la stres, dacă suntem dispuşi să alocăm mai mult timp la job şi să acceptăm ca pe o chestiune firească anumite restricţii impuse de profesie, dacă ne putem promite să nu fim autosuficienţi…

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii și cei care fac J.

Cristina Maria Florescu: Să vă apăraţi cu succes drepturile şi să aveţi forţa să restabiliţi dreptatea! Să aveţi o primăvară frumoasă, cu sănătate şi pace!

Alina Matei: Vă mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Cristina Maria Florescu: Vă multumesc că aţi iniţiat dialogul!

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti