Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Rolul Curții Internaționale de Justiție în conflictul din Ucraina. Curtea hotărăște încetarea operațiunii militare speciale a Federației Ruse
17.03.2022 | Nicolae-Dragoş PLOEŞTEANU, Raul MIRON

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Război Ucraina, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Nicolae Ploeșteanu

Nicolae Ploeșteanu

Raul Miron

Raul Miron

Aspecte de ordin procedural cu rol introductiv

În data de 16.03.2022, Curtea Internațională de Justiție[1] s-a pronunțat pe cererea de măsuri provizorii înregistrată de Ucraina la data de 26.02.2022, ora 9.30 p.m., în calitate de stat reclamant, la Registratura Curții, concomitent cu cererea principală, în cauza privind Acuzații privind crima de genocid în condițiile Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, având ca stat pârât Federația Rusă.

Prin cererea sa de măsuri provizorii, Ucraina a solicitat Curții Internaționale de Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să ordone: (a) ca Federația Rusă să suspende imediat operațiunile militare declanșate la data de 24 februarie 2022 care au scopul și obiectivul declarat de a preveni și pedepsi pretinsele crime de genocid săvârșite în regiunile Luhansk și Donetsk; (b) ca Federația Rusă să asigure că orice forțe armate convenționale sau neconvenționale, susținute sau coordonate de aceasta, precum și orice organizații sau persoane care sunt sub controlul său, subordonate sau sub influența acesteia, nu vor continua operațiunile militare care au ca scop și obiectiv declarat prevenirea și pedepsirea Ucrainei pentru săvârșirea crimei de genocid; (c) că Federația Rusă se va abține de la orice acțiune și va prezenta garanții că nu întreprinde nicio acțiune direcționată spre agravarea sau extinderea conflictului care face obiectul cererii principale, sau care ar determina ca acest conflict să fie mai greu soluționabil; (d) că Federația Rusă va prezenta un raport Curții cu privire la măsurile pe care le-a luat în aplicarea Măsurilor Provizorii dispuse de către Curte, într-o săptămână de la momentul pronunțării acestei decizii precum și în mod periodic, în funcție de un program stabilit de Curte.

Cererea principală însoțită de cererea de măsuri provizorii a fost comunicată Federației Ruse de către registratura Curții, în dimineața zilei de 27 februarie 2022, prin e-mail, urmându-se de asemenea în zilele următoare și formalitățile prevăzute de Statutul Curții.

Ucraina a uzitat de dreptul prevăzut de art. 31 din Statutul Curții și a solicitat participarea domnului Yves Daudet în calitate de judecător ad hoc.

În zilele de 7-8 martie 2022 au avut loc dezbaterile orale cu privire la cererea de măsuri asigurătorii, în format hibrid, cu prezența fizică limitată și cu posibilitatea de participare din partea statelor a unor reprezentanți suplimentari prin video-link. Federația Rusă a anunțat inițial, în data de 5 martie 2022, prin ambasadorul său în Olanda că nu înțelege să participe la dezbaterea orală a măsurilor provizorii dar, ulterior, a înregistrat la registratura Curții, imediat după încheierea dezbaterilor, concluzii scrise, printr-o scrisoare datată în 7 Martie 2022, susținând că această cauză nu poate fi soluționată de Curtea Internațională de Justiție, deoarece această instanță nu are competență de jurisdicție.

I. Considerente circumstanțiale

– Curtea își începe prezentarea stării de fapt, prin indicarea notorietății, în ceea ce privește contextul cazului cu care a fost sesizată, reiterând decizia președintelui Vladimir Putin[2] de a începe o operațiune militară specială

– Se face apel la gravitatea situației, la revenirea statelor la principiile directoare ale Cartei ONU, la rolul Curții sub egida Cartei ONU, însă se menționează că procedurile sunt declanșate în baza Convenției privind prevenirea și reprimarea crimei de Genocid (în continuarea Convenția privind Genocidul);

– Se tranșează, făcându-se referire la o jurisprudență constantă, problema absenței statului pârât(a reprezentanților Federației Ruse), făcându-se apel la obligația Curții de soluționare a cazului, obligație ce rezidă sub auspiciile Cartei ONU și reținându-se lipsa oricărui efect a acestei absențe asupra competenței de soluționare și efectelor produse de soluția Curții cu privire la măsurile provizorii.

– În analiza situației și pronunțarea deciziei, Curtea a trebuit să se pronunțe asupra următoarelor chestiuni:

i. Problema jurisdicției;

ii. Drepturile a cărei protecție este solicitată și raportul între aceste drepturi și măsurile solicitate;

iii. Riscul producerii unui prejudiciu iremediabil și condiția urgenței

În continuare, analiza noastră se va raporta la această structură asumată de Curte.

II. Problema jurisdicției

De ce este importantă asumarea de către Curtea Internațională de Justiție a rolului de a judeca solicitarea Ucrainei și care sunt argumentele?

Această asumare de rol, în termeni juridici, înseamnă pentru Curtea Internațională de Justiție să-și stabilească competența de a dispune măsuri provizorii cu privire la conflictul din Ucraina, pe baza tratatelor internaționale, în special Convenția privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid, din unghiul de vedere a dreptului cutumiar internațional și a Cartei Națiunilor Unite.

Stabilirea competenței Curții Internaționale de Justiție în Ordonanța (hotărârea) sa pronunțată la 16 martie 2022 se bazează pe următoarele argumente principale:

1. Competența de a dispune măsuri provizorii este dependentă de competența Curții de a judeca disputa internațională pe fond, soluționarea pe fond fiind o chestiune care se va soluționa mult mai târziu;

2. Atât Ucraina cât și Federația Rusă sunt părți la Convenția privind Genocidul, fără a exista rezerve, inclusiv legate de competența Curții întemeiată pe articolul IX al Convenției privind Genocidul. Acest articol stabilește: „Litigiile dintre părțile contractante referitoare la interpretarea, aplicarea sau îndeplinirea prezentei convenții, inclusiv cele referitoare la răspunderea unui stat pentru genocid sau pentru oricare dintre celelalte acte enumerate în articolul III, vor fi supuse Curții Internaționale de Justiție la cererea oricărei oricăreia dintre părțile la diferend.”(t.a.)

3. Trebuie să se facă o distincție între utilizarea forței în temeiul articolului 51 din Carta Națiunilor Unite și competența Curții Internaționale de Justiție de a judeca litigiul pe baza obligațiilor asumate de către părți în temeiul Convenției privind Genocidul. Această distincție a fost necesară deoarece Federația Rusă a invocate lipsa competenței materiale a CIJ pe motiv că intervenția armată este subsumată articolului 51 din Carta Națiunilor Unite, iar nu Convenției privind Genocidul.

În finalul problematicii legate de competența Curții angajată în temeiul Convenției privind genocidul, Curtea Internațională de Justiție arată că declarațiile făcute de organele de stat și de înalții funcționari ai părților indică o divergență de opinii cu privire la faptul că anumite acte presupus a fi fost comise de Ucraina în regiunile Luhansk și Donețk constituie un genocid care încalcă obligațiile care îi revin în temeiul Convenției privind genocidul, precum și dacă utilizarea forței de către Federația Rusă în scopul declarat de a împiedica și pedepsi presupusul genocid este o măsură care poate fi luată în îndeplinirea obligației de a prevenirea și pedepsi genocidul cuprinsă în articolul I din convenție. În opinia Curții, actele reclamate de Ucraina par a fi susceptibile de a se încadra în prevederile Convenției privind genocidul. Afirmația Federației Ruse potrivit căreia „operațiunea sa militară specială” este întemeiată pe articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite și pe dreptul internațional cutumiar, evidențiază că anumite acte sau omisiuni pot da naștere la un litigiu care intră în sfera de aplicare a mai multor tratate, iar nu doar a unuia singur. Această afirmație a Federației Ruse nu împiedică o constatare prima facie a Curții să  aprecieze și stabilească că litigiul prezentat în cerere se referă la interpretarea, aplicarea sau îndeplinirea  Convenției privind genocidul.

III. Drepturile a cărei protecție este solicitată și raportul între aceste drepturi și măsurile solicitate

Scopul măsurilor dispuse sub auspiciile art. 41 din Statutul Curții este de a conserva drepturile revendicate de o parte într-o speță dedusă judecății. Standardul aplicat de către Curte într-o asemenea analiză este acela de drepturi plauzibile[3] și aptitudinea măsurilor solicitate de a conduce la protejarea drepturile revendicate.

Dreptul pretins de statul Ucraina și reținut de Curte este acela de a nu fi supus unei false acuzații de genocid acuzații care să constituie pretextul pentru ca un stat să declanșeze operațiuni militare pe teritoriul său ca o consecință a unei grave încălcări (n.a. ca rezultat a unei greșite interpretări) a articolului I din Convenția privind Genocidul. În esență, se susține de către Statul ucrainean că, sub pretextul obligației erga omnes de a preveni și reprima crima de Genocid, Federația Rusă a pervertit această obligație, în contradicție cu prevederile art. I și IV din Convenția privind Genocidul, pentru a justifica acțiunea militară specială pe teritoriul Ucrainei, deși această intervenție nu reprezintă altceva decât o faptă de agresiune. În orice caz, se susține de către reclamantă că acest pretext nu poate fi folosit sub nicio formă pentru a genera daune Statului ucrainean.

În analiza sa, Curtea enunță un principiu de interpretare în materie de drept convențional internațional, statuând asupra unei ierarhii normative sau chiar limite imperative în ceea ce privește stabilirea drepturilor și obligațiilor părților ce izvorăsc dintr-o convenție adoptată sub egida ONU, respectiv, aceste drepturi și obligații trebuie să fie interpretate în conformitate cu principiile fundamentale de drept internațional public, astfel cum sunt identificate în Carta ONU.

Dintre acestea, cel mai important, este cel ce stabilește obligația de menținere a păcii și securității internaționale care are ca scop declarat abținerea de la orice acte ce pot constitui o ingerință asupra acestora.

În acest context, Curtea reține că natura procedurii incidentale, nu îi dă competență să se pronunțe asupra fondului pricinii și să stabilească dacă într-adevăr au fost săvârșite crime de genocid pe teritoriul Ucrainei, astfel cum susține Federația Rusă. Cu toate acestea, Curtea a constatat că nu există nicio dovadă la dosarul cauzei care să susțină o asemenea acuzație. Mai mult, antamând (n.a. „pipăind”) fondul, Curtea manifestă precauție în ceea ce privește posibilitatea interpretării Convenției de așa manieră încât să justifice o intervenție militară a unui stat pe teritoriul altui stat.

Plecând de la aceste informații, Curtea reține că dreptul revendicat de reclamant este plauzibil.

În ceea ce privește condiția aptitudinii măsurii solicitate de a proteja drepturile revendicate, Curtea constată îndeplinită condiția cu privire la primele două măsuri solicitate, însă nu și cu privire la celelalte două pe considerentul că nu există o legătură directă.

IV. Riscul producerii unui prejudiciu iremediabil și condiția urgenței

Acest risc este o condiție a exercitării competenței Curții Internaționale de Justiție pentru a dispune măsuri provizorii. Potrivit, articolului 41 din Statutul CIJ, această instanță mondială are competența de a stabili măsuri provizorii atunci când s-ar putea aduce un prejudiciu ireparabil drepturilor care fac obiectul unei proceduri judiciare. sau atunci când pretinsa nerespectare a unor astfel de drepturi poate avea consecințe ireparabile. Competența Curții de a stabili măsuri provizorii se exercită numai dacă există urgență, în sensul că există un risc real și iminent de a se produce un prejudiciu ireparabil asupra drepturilor invocate, înainte ca CIJ să se pronunțe definitiv. Condiția urgenței este îndeplinită atunci când actele susceptibile de a cauza un prejudiciu ireparabil pot „să apară în orice moment” înainte ca instanța să ia o decizie definitivă asupra cauzei

Curtea consideră că populația civilă afectată de prezentul conflict este extrem de vulnerabilă. „Operațiunea militară specială” desfășurată de Federația Rusă a avut ca rezultat numeroase decese și răniri ale civililor. De asemenea, a provocat pagube materiale semnificative, inclusiv distrugerea clădirilor și a infrastructurii. Atacurile sunt în curs de desfășurare și creează condiții de viață din ce în ce mai dificile pentru populația civilă. Multe persoane nu au acces la cele mai elementare produse alimentare, apă potabilă, electricitate, medicamente esențiale sau încălzire. Un număr foarte mare de  persoane încearcă să fugă din orașele cele mai afectate în condiții de extremă nesiguranță și condiții extrem de precare.

De asemenea, în această privință, Curtea ia act de Rezoluția A/RES/ES-11/1 din 2 martie 2022, a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, care, printre altele, „[î]și exprimă profunda îngrijorare cu privire la rapoartele privind atacuri asupra unor facilități civile, cum ar fi reședințe, școli și spitale, și de victime civile, inclusiv femei, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități și copii„, „[r]recunoaște că operațiunile militare ale Federației Ruse în interiorul teritoriului suveran al Ucrainei sunt la o scară pe care comunitatea internațională nu a mai văzut-o în Europa de zeci de ani și că sunt necesare acțiuni urgente pentru a salva această generație de la flagelul războiului„, „[c]condamnă decizia Federației Ruse de a spori gradul de pregătire a forțelor sale nucleare” și „[î]și exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea situației umanitare din Ucraina și din împrejurimi, cu un număr tot mai mare de persoane care se află în interiorul țării și în afara acesteia, persoane strămutate și refugiați care au nevoie de asistență umanitară„.(t.a)

În final, Curtea apreciază că, având în vedere aceste circumstanțe, este plauzibilă susținerea Ucrainei că nu se respectă dreptul populației acestui stat, nerespectare analizată de către Curte prin prisma Convenției privind Genocidul și de asemenea este pertinentă susținerea că această nerespectare ar putea cauza un prejudiciu ireparabil acestui drept. De asemenea, Curtea consideră că  există o urgență, în sensul că există un risc real și iminent ca o astfel de atingere să fie cauzată înainte de a adopta Curtea Internațională de Justiție o decizie definitivă în cauză.

V. Dispozitivul ordonanței

Curtea a înțeles să își exercite dreptul prevăzut de art. 75, alin. (2), din Regulile de procedură ale Curții, drept care îi permite să pronunțe măsurile pe care le apreciază adecvate în raport de scopul urmărit. În această procedură, Curtea a înțeles să își exercite acest drept prin reformulare și prin suplimentarea măsurilor solicitate de către reclamantă. În final, Curtea a decis:

(1) Cu treisprezece voturi pentru și două împotrivă: Obligația Federației Ruse de a suspenda imediat operațiunile militare declanșate pe teritoriul Ucrainean în data de 24 februarie 2022;

(2) Cu treisprezece voturi pentru și două împotrivă: Obligația Federației Ruse de a asigura că nicio forță armată convențională sau neconvențională, precum nicio organizație sau persoană care se află în controlul sau sub ordinul său, nu întreprinde nicio acțiune pentru continuarea operațiunilor militare menționate la punctul 1.

(3) În unanimitate: Ambele state se vor abține de la orice acțiune care poate conduce la agravarea sau extinderea disputei cu care a fost sesizată Curtea sau care ar determina speța să fie mai dificil de soluționat.

VI. Concluzii

Curtea Internațională de Justiție își reafirmă rolul în cadrul ordinii juridice și politice mondiale, evidențiind prin hotărârea pentru luarea unor măsuri provizorii atașamentul pentru respectarea legii mondiale, bazată pe consens și pe pace. Este un pas major, dar are riscurile aferente gestionării unei situații fără precedent de la înființarea Curții pe baza consensului Națiunilor Unite. Faptul că Federația Rusă, una dintre părți, nu s-a prezentat la audieri și în cadrul procedurilor, denotă o atitudine totală și ignorantă, la acest moment față de orice entitate, fie aceasta și internațională, care i-ar pune în pericol interesele unei guvernări în detrimentul ordinii juridice sau a păcii mondiale.

Deși este doar o hotărâre privind măsurile provizorii (n.a. fără a se pronunța asupra unor aspecte de fond) aceasta este plină de conținut, evocând probleme ce vor constitui cu siguranță teren fertil pentru studii, controverse și poate chiar spațiu de manevră pentru o parte interesată. Și mai important este că hotărârea va constitui un punct clar de stabilire a răspunderii statelor pentru faptele săvârșite în prezent și mai ales în continuare. Dorim să evidențiem câteva: diferența de substanță între formularea primelor două măsuri solicitate de statul Ucrainean și formularea reținută de Curte în dispozitiv (cu emfază asupra obligației de încetare a operațiunilor militare de pe teritoriul Ucrainean, în contextul în care chiar și acest aspect este unul disputat); aplicarea principiului kompetenz-kompetenz într-o procedură incidentală (Curtea s-a pronunțat asupra competenței de a soluționa pricina într-o hotărâre incidentală și nu printr-o hotărâre parțială/intermediară) reținându-și competența de soluționare inclusiv asupra fondului; condiția onus probandi a fost aplicată larg, corespondentă unor măsuri provizorii (invocarea notorietății, preluarea asumărilor de poziție oficială și constatarea cu privire la lipsa probelor materiale aduse în suportul susținerilor publice).

În planul relațiilor internaționale, legat de ideile de mai sus, Curtea Internațională de Justiție, fără a decide dacă un anume stat, precum Federația Rusă sau Ucraina comite un act de genocide contrar atât convențiilor internaționale cât și dreptului internațional cutumiar, demonstrează că sistemul Cartei Națiunilor Unite este ferm și cuprinde în același timp cel mai adecvat mijloc de soluționare a diferendelor, deoarece decizia sa este obligatorie iar nerespectarea acesteia nu are decât trei variante: (1) constatarea încălcării dreptului internațional dacă nu se respectă; (2) schimbarea ordinii juridice mondiale; (3) perpetuarea pretinselor încălcări și a situațiilor care au generat hotărârea Curții, sub condiția ca în final să se constate că nu a existat crimă de genocid săvârșită de Federația Rusă.


[1] Disponibil aici
[2] Este interesant de observat că se ține a se face mențiunea că decizia este a președintelui, nefiind încă analizată problema asumării poziției de către stat și atragerea răspunderii acestuia.
[3] Application of the Convention on the Prevention and Punishment of the Crime of Genocide (The Gambia v. Myanmar), Provisional Measures, Order of 23 January 2020, I.C.J. Reports 2020, p. 18, para. 43)


Conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu – expert în drept internațional public, UMFST „G.E. Palade” din Tîrgu Mureș.
Av. lect. univ. dr. Raul Miron – expert în drept internațional public, UMFST „G.E. Palade” din Tîrgu Mureș

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti