Curtea de Apel București. Absența intenției de a ucide

Curtea de Apel București a hotărât că pentru ca o faptă concretă să fie încadrată ca infracţiune de tentativă de omor trebuie să rezulte, pe baza elementelor obiective, cel puțin intenţia indirectă de a ucide. În speță, Curtea a constatat că ”din modul de derulare a acţiunilor care rezultă din înregistrări, ținând seama că acțiunea inculpatului a urmat conflictului spontan anterior dintre inculpat și rudele sale şi părţile vătămate, cu reținerea percepției ex propriis sensibus avută de toate părțile implicate asupra scopului urmărit de conducătorul auto, se poate reține fără echivoc că intenția inculpatului a fost aceea de a aplica corecții fizice personelor vătămate ###### ######-####### şi ###### ##### și nu aceea de a le ucide pe acestea. Chiar dacă acționarea unui autoturism spre o persoană și lovirea acesteia poate produce și urmări dintre cele mai grave, ținând seama de toate cele redate mai sus, nu se poate reține intenția indirectă a inculpatului în producerea rezultatului letal. Dimpotrivă, Curtea arată că exact în considerarea obiectului folosit de inculpat, dacă acesta ar fi avut cea mai mică intenție de a produce rezultatul cel mai grav, acesta s-ar fi produs cu ușurință și în mod indubitabil. Un autoturism de gabaritul celui manevrat de inculpat putea să provoace decesul dacă cel care îl conducea ar fi urmărit sau măcar acceptat acest rezultat. Inculpatul se îndrepta frontal cu viteză suficientă spre persoanele vătămate, acestea circulau pe stradă, erau cu spatele și nu se puteau feri, așadar doar absența intenției de a ucide a celui care conducea a fost impedimentul în producerea rezultatului.” (Decizia nr. ###/A din 17.03.2022, pronunțată de Secția # penală a Curții de Apel București)