Secţiuni » Mesaje de condoleanţe
Mesaje de condoleanţe

Cărturarul jurist Barbu Cioculescu s-a stins
22.03.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Comunicare profesională, Life, Mesaje de condoleanțe
JURIDICE - In Law We Trust

Sâmbătă, 19 martie 2022, a plecat într-o lume mai bună Prof. dr. Barbu Cioculescu, distins și erudit poet, prozator, eseist, critic literar, traducător și jurist, unul dintre ultimii reprezentanți ai prestigioasei și greu încercatei generații literare a războiului, asimilat prozatorilor Școlii de la Târgoviște.

S-a născut la 10 august 1927 la Montrouge, lângă Paris (unde părinții săi, foști colegi de facultate, se aflau la studiile doctorale), fiind fiul criticului și istoricului literar Acad. prof. dr. Şerban Cioculescu și al Mariei Cioculescu (n. Ioviţoiu) și nepot de unchi al muzicologului Radu Cioculescu. Până la vârsta de 9 ani acesta a locuit la Găești, unde tatăl său a fost profesor și director al liceului.

În casa din cartierul Cotroceni, construită de părinții săi și în care, începând din 1936, a trăit și s-a format, a avut privilegiul de a cunoaște mari nume ale literaturii române precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Vasile Voiculescu, Felix Aderca, Vladimir Streinu, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu ș.a., cu ultimii doi fiind și vecin, cum de altfel a fost și cu Ion Barbu și Adrian Maniu. A fost, totodată, prieten cu scriitori ca Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Pavel Chihaia și Iordan Chimet.

Barbu Cioculescu a urmat liceul primii doi ani la „Gheorghe Lazăr” și l-a continuat și absolvit la Colegiul Național „Sf. Sava”, unde l-a avut profesor pe Eugen Ionescu.

Era licențiat al Facultății de Drept a Universității din București (1956), visul său fiind acela de a deveni profesor de Drept Internațional, vis nerealizat datorită vicisitudinilor regimului comunist, și a urmat timp de doi ani cursurile Facultății de Litere a aceleiași Universități.

Anii săi de studenție i-a evocat astfel într-un interviu acordat cotidianului „Adevărul”: „M-am înscris la Litere. Dar am intrat şi la Drept. Din păcate, frecvenţa era obligatorie şi nu puteam să urmez două facultăţi. La Litere, materia mi-era foarte cunoscută şi era pe linie. În ’47, totul ţinea de proletcultism. Am asistat la vreo două lecţii care m-au scârbit. Facultatea începuse deja să fie puternic politizată. (…) Atunci m-am dus la Drept, unde cel puţin învăţam lucruri noi. Îmi sugerase şi tata acelaşi lucru, cu toate că eu eram mai nehotărât. „Să ies magistrat, să trimit oameni la puşcărie?” „Nu, intri in diplomaţie.” (…) Mai bine de jumătate din profesori erau din cei clasici, oameni savanţi. O parte din materii se păstraseră – dreptul roman, dreptul civil, penal. Mi-au plăcut şi facultatea, şi ambianţa. Însă am făcut facultatea asta în zece ani, pentru că am fost dat afară [perioadă în care a fost persecutat politic și a fost nevoit să-și câștige existența lucrând ca normator în construcții]. Adică am urmat trei ani la cursuri de zi şi apoi am reluat, după ani de zile, la fără frecvenţă, ţinându-se seama de cei trei ani pe care-i făcusem la zi.”

Cu privire la legislația din timpul Monarhiei constituționale din România, Barbu Cioculescu declara pentru revista „Memoria”: „Exista un Cod Hamangiu, de vreo 20 de volume. Exista o legislație bine pusă la punct pentru o societate ce nu cunoștea criza morală și vreo creștere îngrijorătoare a infracționalității. Era, să zic așa, o legislație la zi. Nu exista pedeapsa cu moartea și nu exista nicio tendință socială de a promova pedeapsa cu moartea; cu toate că erau și atunci cazuri extreme (…).”

Impactul și consecințele negative pe care regimul comunist le-a avut asupra sa și a familiei sale au fost descrise de omul de cultură în interviul pe care l-a acordat în anul 2002 Eugeniei Vodă pentru emisiunea „Profesioniștii” a TVR și care poate fi vizionat aici.

În publicistica literară, a debutat, în 1942, la revista de poezie „Claviaturi” din Brașov, iar în volum, în 1943, cu cartea de versuri „Steaua păstorului”.

De-a lungul apreciatei și îndelungatei sale cariere scriitoricești, a publicat volume de poezie, proză, memorialistică, eseuri și critică literară: „La Steaua păstorului. Omnia lirica” (antologie de versuri, 2018), „Amintirile unui uituc. Exerciții de memorialistică” (2014), „Povestind despre atunci” (memorii, 2012 – în coautorat cu Monica Pillat), „Zădărnicii. Prin vuietul vremii” (eseuri, 2007), „De la Mateiu, citire…” (critică literară, 2005), „Mateiu I. Caragiale. Receptarea operei” (critică literară, 2004), „Lecturi de vară, lecturi de iarnă” (proză, două volume – 2003, 2004), „Grădini în podul palmei” (nuvele, 2000), „Navigând, navigând” (versuri, 1998), „Palatul de toamnă” (nuvele, 1976), „Poemii” (versuri, 1974), „Media luna” (versuri, 1970), „Cerc deschis” (versuri, 1966) ș.a.

A alcătuit ediţii memorabile din operele lui I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, Mateiu I. Caragiale, Radu Gyr şi Constant Tonegaru și a tradus din Eugen Ionescu, Anatole France, Georges Simenon, Alain Finkielkraut, Gottfried August Bürger, Bram Stoker, Alfred Elton van Vogt ș.a.

Barbu Cioculescu a lucrat în calitate de corector la Editura Ştiinţifică și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA), apoi ca redactor la Revista „Luceafărul” și ca secretar de redacție la Revista de istorie şi teorie literară și a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”.

După 1989 a fost redactor-şef și editorialist al ziarului „Dreptatea”. A colaborat la cele mai importante publicaţii culturale din țară și a fost membru al PEN Clubului și membru fondator al Societății Scriitorilor Târgovișteni.

Din prima căsătorie, regretatul cărturar a avut o fiică, Ilinca Cioculescu, medic veterinar, iar din cea de-a doua căsătorie un fiu, Șerban Filip Cioculescu, cercetător științific, doctor în Științe Politice, specialist în Relații Internaționale și filolog.

Barbu Cioculescu a primit Premiul de poezie „Ion Minulescu” (1947), iar pentru ediţiile critice din Mateiu I. Caragiale şi pentru studiile asupra operei mateine a fost distins de două ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1994, 2005).
I-a fost acordat Premiul de Excelenţă în Cultură în cadrul Galei Premiilor Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură (2018).

În ferparul dat publicității sâmbătă de Muzeul Național al Literaturii Române se arată, între altele: „Cu Barbu Cioculescu, dispare un martor prețios al „lumii vechi”, un spirit ales, înțelept și discret. Condoleanțe familiei îndoliate!”

Dumnezeu să-l odihnească în pace, cu Drepții!

Cuvinte cheie: , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti