Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Arbitraj
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Official partner: Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional CCIR

RIL admis. Instanţa de judecată, învestită în baza art. 603 alin. (3) CPC, analizează doar condiţiile formale ale hotărârii arbitrale, iar nu şi pe cele de fond
25.03.2022 | Andrei PAP

Secţiuni: Arbitraj, Jurisprudența ÎCCJ, Monitorul Oficial al României, Recurs în interesul legii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 24 martie 2022, a fost publicată Decizia nr. 1/2022 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava ce formează obiectul Dosarului nr. 2.905/1/2021

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin Hotărârea nr. 29 din 17 noiembrie 2021, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept:

Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă cu privire la sintagma „după verificarea (…) respectării condiţiilor”, în sensul de a stabili dacă instanţa de judecată, învestită în baza prevederilor legale amintite, analizează doar condiţiile formale ale hotărârii arbitrale sau şi pe cele de fond.

2. Practica instanţelor de judecată

Autorul sesizării a arătat că problema de drept care formează obiectul sesizării a fost soluţionată în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, în dosare având ca obiect validarea hotărârilor arbitrale, în temeiul art. 603 coroborat cu art. 547 din Codul de procedură civilă, în sensul că unele instanţe au soluţionat litigiile verificând doar condiţiile formale ce privesc conţinutul hotărârii arbitrale, iar alte instanţe au efectuat veritabile verificări de fond.

A) Astfel, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că, în privinţa condiţiilor ce trebuie verificate de instanţa de judecată în temeiul art. 603 din Codul de procedură civilă, acestea se referă doar la cele reglementate de alin. (1) al aceluiaşi articol, şi anume condiţiile formale ce privesc conţinutul hotărârii arbitrale (componenţa tribunalului arbitral, numele părţilor, menţionarea convenţiei arbitrale etc.), nu şi alte condiţii de formă (cum ar fi constituirea tribunalului arbitral, îndeplinirea procedurii de citare, termenul arbitrajului etc.) sau de fond (cum ar fi arbitrabilitatea litigiului, existenţa şi valabilitatea convenţiei arbitrale sau chestiuni ce ţin de fondul dreptului).

În fundamentarea acestei orientări jurisprudenţiale s-a arătat că art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu conferă instanţei prerogativa controlului de legalitate a hotărârii arbitrale, specific acţiunii în anulare reglementate de art. 608 din acelaşi cod, ci numai prerogativa de verificare a condiţiilor formale ale hotărârii arbitrale. De altfel, această concluzie rezultă şi din împrejurarea că verificările la care se referă art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă pot fi efectuate şi de un notar public, care nu poate avea ca atribuţii decât analizarea aspectelor formale ale hotărârii arbitrale.

În sensul primei orientări jurisprudenţiale au fost anexate sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti nesupuse niciunei căi de atac:

– Decizia nr. 329/2020 din 29 mai 2020 a Tribunalului Suceava;

– Sentinţa nr. 21/2020 din 18 iunie 2020 a Curţii de Apel Iaşi;

– Sentinţa nr. 498/2020 din 13 iulie 2020 a Tribunalului Suceava;

– Sentinţa nr. 1.187/2021 din 15 iunie 2021 a Tribunalului Suceava;

– Decizia nr. 1.245/2021 din 7 septembrie 2021 a Tribunalului Bucureşti.

B) În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că instanţa de judecată trebuie să verifice şi condiţiile de fond necesare pentru transmiterea prin vânzare a dreptului de proprietate, respectiv dovada calităţii de proprietar, întinderea cotelor-părţi, încasarea preţului etc., deci trebuie să analizeze condiţiile de fond ale vânzării.

În fundamentarea acestei orientări jurisprudenţiale s-a arătat că, în procedura reglementată de art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată, respectiv notarul public sunt obligaţi să verifice respectarea condiţiilor şi procedurilor impuse de lege pentru transferul dreptului de proprietate sau constituirea altui drept real asupra unui imobil. Astfel, în această procedură este esenţială verificarea dovezilor care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul hotărârii arbitrale.

În sensul acestei orientări jurisprudenţiale au fost anexate sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti nesupuse niciunei căi de atac:

– Sentinţa nr. 1.350/2018 din 20 noiembrie 2018 a Tribunalului Suceava;

– Sentinţa nr. 620/2019 din 9 iulie 2019 a Tribunalului Suceava;

– Sentinţa nr. 839/2019 din 25 septembrie 2019 a Tribunalului Suceava;

– Sentinţa nr. 1.164/2019 din 10 decembrie 2019 a Tribunalului Suceava;

– Sentinţa nr. 1.543/2020 din 12 octombrie 2020 a Tribunalului Bucureşti;

– Decizia nr. 1.169/2021 din 9 iunie 2021 a Tribunalului Suceava;

– Sentinţa nr. 1.349/2021 din 6 iulie 2021 a Tribunalului Suceava.

Autorul sesizării a mai arătat că problema de drept supusă analizei a fost dezbătută şi cu ocazia a două întâlniri ale preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel şi ale instanţei supreme, respectiv cea din 19-20 noiembrie 2015 de la sediul Curţii de Apel Timişoara şi cea din 13-14 octombrie 2016 de la sediul Curţii de Apel Cluj.

În cadrul ambelor întâlniri, opinia exprimată de formatorii Institutului Naţional al Magistraturii a fost în sensul că instanţa de judecată poate verifica doar condiţiile formale ce privesc conţinutul hotărârii arbitrale.

În fundamentarea acestei opinii s-a argumentat că este greu de acceptat că instanţa de judecată ar fi îndreptăţită în procedura reglementată de art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă să analizeze aspecte de fond ale procedurii arbitrale (de pildă, validitatea clauzei compromisorii). Aceasta ar echivala cu existenţa concomitentă a două căi de atac, respectiv acţiunea în anulare şi cererea formulată în condiţiile art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă împotriva hotărârilor arbitrale prin care se realizează transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui imobil.

Astfel, s-a apreciat că aspectele care fac obiectul verificărilor în cadrul acţiunii în anulare nu pot fi analizate în cadrul procedurii reglementate de art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

În acest sens s-a arătat că art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede în partea sa finală că: dacă hotărârea arbitrală se execută silit, verificările prevăzute în prezentul alineat vor fi efectuate de către instanţă, în cadrul procedurii de încuviinţare a executării silite.

Or, în cadrul încuviinţării executării silite, care reprezintă o procedură necontencioasă, instanţa verifică doar cerinţele formale ale titlului executoriu (art. 666 din Codul de procedură civilă), iar în cazul dat, ale hotărârii arbitrale.

Din moment ce aceleaşi verificări se realizează şi în cazul cererii formulate în temeiul art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă, rezultă că acestea nu pot privi decât aspectele formale ale hotărârii arbitrale.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că aceleaşi verificări sunt realizate şi de către notarul public ale cărui atribuţii nu pot viza decât analizarea aspectelor formale ale hotărârii arbitrale.

În plus, s-a arătat că hotărârea arbitrală are autoritate de lucru judecat şi că o verificare a fondului litigiului soluţionat pe calea arbitrajului ar pune sub semnul întrebării însăşi raţiunea procedurii reglementate de art. 603 din Codul de procedură civilă. Faţă de caracterul necontencios al acestei proceduri, ea este compatibilă doar cu realizarea de către instanţa de judecată a unor verificări formale ale hotărârii arbitrale.

3. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Procurorul general a apreciat că a doua orientare jurisprudenţială este în litera şi în spiritul legii

4. Soluţia ÎCCJ

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sintagma „după verificarea (…) respectării condiţiilor” vizează verificarea condiţiilor formale ale hotărârii arbitrale, iar nu a celor de fond.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2022.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti