Secţiuni » Sistemul judiciar » Alegeri CSM
Alegeri CSM

Proiect de candidat pentru funcţia de membru al CSM – judecător Laura Radu, Tribunalul București
28.03.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Alegeri CSM, Comunicare profesională, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust

Judecător Laura Radu, Tribunalul București, și-a depus proiectul de candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Cine sunt?

Sunt judecător la Tribunalul București și în prezent președintele instanței. Am o vechime de peste 25 de ani ca judecător. Mi-am început activitatea la Judecătoria sectorului 4 București în anul 1996, imediat după absolvirea Facultății de Drept a Universității București. În anul 2004 am promovat efectiv la Tribunalul București și iată, sunt 18 ani în care am funcționat continuu la această instanță.

Am exercitat de-a lungul timpului atribuțiile specifice funcțiilor de vicepreședinte și președinte al instanțelor la care mi-am desfășurat activitatea, în prezent aflându-mă în cursul celui de-al doilea mandat de președinte al Tribunalului București.

În toată această perioadă am fost direct implicată, prin natura atribuțiilor, în toate reformele și încercările de reformă ce au avut în centrul atenției instanțele judecătorești. Unele dintre acestea au avut părți bune și ne-au ajutat să progresăm, să fim în dialog deschis cu reprezentanții sistemelor judiciare europene și internaționale, să ne împărtășim experiențele relevante și să constatăm că ne aflăm la un nivel înalt de pregătire profesională și evoluție organizațională. În schimb, altele s-au dovedit un eșec profund, cu urmări greu de remediat în timp și al căror cost de calitate și imagine a fost decontat doar de noi, cei aflați în fața justițiabililor și avocaților ședință după ședință.

Sunt preocupată să învăț mereu lucruri noi, să mă pregătesc, dovadă fiind faptul că am participat și am condus ședințe de judecată în aproape toate materiile din competența tribunalului. În calitate de formator al Institutului Național al Magistraturii la catedra de drept civil și procesual civil am fost constant conectată la problemele de drept de actualitate, orele de formare inițială și sesiunile de formare continuă îmbogățindu-mă profesional și personal; îmi place să cred că viața ne este dată pentru a fi de folos celor din jur, la rândul lor depozitarii unui potențial nevăzut, oricând valorificabil; sunt o persoană optimistă și cred că atitudinea pozitivă și încrederea în oameni sunt chei ale succesului în atingerea obiectivelor.

Apreciez că acum este momentul ca reforma să ne aparțină, ca noi, judecătorii să spunem în mod ritos cum vedem viitorul judiciar, care sunt principiile și valorile care ne ghidează, care sunt adevăratele problemele cu care ne confruntăm, ce soluții realiste putem adopta, în beneficiul tuturor celor care ni se adresează pentru recunoașterea drepturilor lor, pentru a restabili echilibrul social încălcat, pentru a readuce la lumină adevărul și dreptatea.

De ce candidez?

Am ales să candidez pentru demnitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii pentru că îmi doresc un sistem judiciar independent, credibil, respectat, coeziv, unitar, definit prin profesionalism, integritate, demnitate și echidistanță.

Și am încrederea deplină că este posibil, că acestea nu reprezintă doar idealuri, întrucât experiența profesională acumulată pe parcursul anilor mi-a confirmat că atunci când obiectivele propuse sunt cunoscute, discutate și împărtășite, pentru materializarea acestora se vor găsi întotdeauna entuziasmul și resursele necesare.

Dificultățile pe care le-am traversat au fost asemănătoare, dacă nu identice: condițiile necorespunzătoare de desfășurare a activității, volumul de muncă excesiv, presiunea răspunderii disciplinare, reacțiile mass-media și ale societății în ansamblu, atunci când soluțiile pronunțate nu au fost concordante cu așteptările acestora, instabilitatea legislativă, pensionarea colegilor cu consecința desființării completurilor de judecată și redistribuirii dosarelor către judecătorii rămași în activitate, complexitatea în continuă creștere a cauzelor înregistrate pe fondul dezvoltării și sporirii interferențelor în domeniul dreptului a altor problematici: economice, financiare, fiscale, tehnice și administrative.

Cum se prezintă astăzi sau cum este perceput sistemul judiciar?

Ultimii ani ne-au arătat cât de mult se poate deteriora imaginea actului de justiție, atunci când reprezentanții celorlalte puteri depășesc limitele discursului respectuos, când uită sau chiar ignoră frontierele controlului și echilibrului constituțional.

Nemulțumirile referitoare la soluționarea unei cauze nu trebuie extrapolate la întregul sistem judiciar, întrucât pentru a funcționa și a răspunde societății, justiția are nevoie de încrederea cetățenilor, independența fiind garanția fundamentală a unui proces echitabil și nu un privilegiu al judecătorilor.

Decredibilizarea justiției aduce cu sine pe lângă prejudiciul mai sus menționat și riscul de realizare efectivă a drepturilor recunoscute celorlalți participanți în procedurile desfășurate, întrucât funcția și rolul puterii judecătorești pot fi subminate în maniera cea mai nefastă, dacă nu sunt stopate la timp derapajele de tipul celor cunoscute de noi toți.

Libertatea de exprimare nu este absolută, poate suferi restrângeri, când scopul căreia se subordonează această limitare este apărarea independenței puterii judecătorești.

Am fost supuși unor atacuri susținute ale exponenților puterilor legislativă și executivă, menite să ne antagonizeze cu întreaga societate, pe seama dreptului la pensia de serviciu, deși numai noi știm ce înseamnă construirea unei cariere de judecător, efortul depus de pe băncile facultății, continuat în Institutul Național al Magistraturii și susținut zi de zi în activitatea profesională pentru asigurarea unui act de justiție calitativ și pentru a promova cu succes concursurile organizate și a accede la instanțele ierarhic superioare. Or, constant răspunsul aflat prin toate mijloacele de comunicare de la cei care își asumau reprezentarea celorlalte puteri era că pensiile de serviciu trebuie reduse sau chiar eliminate. Diferit de cariera unui parlamentar sau reprezentant al Guvernului, magistratul nu se formează nici în 6 luni și nici în doi ani. Magistratura înseamnă carieră, adică timp de evoluție profesională, adică zeci de ani de studiu, de reflecție, de efort și sacrificiu atât pentru judecător, cât și pentru familia sa și cei dragi acestuia. Locurile vacante rămase ca efect al pensionărilor intervenite pe fondul acestor presiuni și intimidări nu sunt nici astăzi ocupate, așa încât putem spune că răul a fost deja făcut și va fi nevoie de alți ani pentru ca un nivel rezonabil de ocupare să fie atins la nivelul tribunalelor, de departe, cele mai afectate instanțe de aceste opțiuni ale foștilor colegi.

Reacțiile anterior prezentate au determinat fără îndoială și reacții în interiorul corpului profesional al judecătorilor, care uneori s-au adâncit, au măcinat și au condus la opinii divergente asupra problemelor de interes pentru sistemul judiciar, poziționarea într-un fel sau altul contribuind la divizare, uneori chiar la radicalizarea discursurilor exprimate în varii împrejurări, toate acestea aducându-ne deservicii de imagine, în exterior și de colaborare, în interior. Opiniile diferite trebuie discutate, analizate argumentele fiecăruia din cei angajați în dialog, iar rezultatul să fie adoptarea celei mai bune soluții, menite să consolideze statutul profesional, să ne apropie și să ne confere încrederea că uniți suntem mai puternici.

Atunci când se abordează valențele independenței justiției, se caută răspunsuri la întrebări simple, dar care nouă cu siguranță ni se vor părea mult mai complexe, având în vedere diversitatea aspectelor cu care ne confruntăm în activitatea profesională de zi cu zi: independență față de cine? Față de puterile legislativă și executivă? Față de partidele politice? Față de persoane private neimplicate sau neangajate la un anumit moment într-un proces? Față de procurori, avocați, presă sau chiar față de noi înșine?

Independență față de ce? Sunt campaniile de denigrare și protestele în fața instanțelor de judecată într-atât de puternice încât să influențeze decizii?

Independență pentru cine? Pentru judecător sau pentru sistem în ansamblul său? Cât de fină este legătura între independența judecătorului și calitatea actului de justiție pe care acesta îl îndeplinește? La nivel global, este de necontestat că independența este garanția respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, că numai astfel se poate realiza o judecată corectă și imparțială, în acord cu mijloacele de probă administrate și cu dispozițiile legale în vigoare. Acesta se constituie de altfel și în însuși scopul pentru care independența este încadrată ca valoare absolută a puterii judecătorești.

Din anul 2004, de la intrarea în vigoare a legilor justiției în forma inițială și până astăzi nu s-a reușit implementarea dispozițiilor vizând independența judecătorilor în componenta sa financiară. Deși s-au formulat și s-au adoptat numeroase proiecte de transfer al bugetului instanțelor de la Ministerul Justiției către Consiliul Superior al Magistraturii sau Înaltei Curți de Casație și Justiție, și astăzi judecătoriile, tribunalele și curțile de apel rămân în așteptarea bunăvoinței puterii executive pentru recunoașterea drepturilor salariale și realizarea lor, în timp ce colegii judecători egali în grad și în vechime, detașați în sistemul altor ordonatori principali de credite au beneficiat la timp de toate acestea.

Finanțarea adecvată stă la baza furnizării unui act de justiție de calitate, pentru că numai atunci când bugetul instanțelor judecătorești nu va mai depinde de orientarea politică a Ministerului Justiției, se vor crea premisele asigurării resurselor umane corespunzătoare, infrastructurii adecvate, digitalizării coordonate, toate acestea subordonate ideii de desfășurare a unui act de justiție eficient, predictibil și modern.

Cu toate acestea, trăsăturile evidențiate mai sus nu se vor regăsi decât atunci când volumul de activitate al instanțelor va fi repartizat proporțional și rezonabil atât vertical, pe grade de jurisdicție, cât și orizontal, la nivel teritorial, în caz contrar vom rămâne doar la nivel de deziderate.

Această încărcătură ne dă tuturor de gândit, pentru că dacă numărul este copleșitor, trebuie să înțelegem că dincolo de acesta, asociat fiecărui dosar în parte, în ședința de judecată se derulează complexe solicitări psihologice(conform Gavril Marius Babici, Cristina Afilipoaie -Meghea – Impactul volumului de activitate asupra performanțelor profesionale a judecătorilor, www.researchgate.net):concentrarea atenției, mobilitatea atenției, inteligența verbală, exprimarea orală, identificarea problemei și construirea raționamentului, capacitatea de memorare, flexibilitatea cognitivă și comportamentală, autocontrol caracterizat prin răbdare, perseverență, optimism și asertivitate.

Recomandările 94(12) și 86(12) ale Comitetului de miniștri al Consiliului Europei au la bază premisa că pentru independența și eficiența judecătorilor în realizarea actului de justiție, este imperios necesară asigurarea unor condiții de muncă adecvate la nivelul instanțelor. Sunt cuprinse în sfera acestora și aspectele vizând timpul potrivit pentru instrumentarea fiecărei cauze; diminuarea factorilor de risc ce pot contribui la săvârșirea unor erori judiciare; atenuarea nivelului de suprasolicitare psihică asociat pregătirii și participării în ședința de judecată, urmat apoi de redactarea actelor de procedură specifice.

Principalele obiective propuse prin prisma atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii

Pornind de la elementele de bază ale managementului prin obiective, voi avea în vedere ca pentru fiecare din atribuțiile specifice Consiliului Superior al Magistraturii să fie fixat același tip de matrice, pentru asigurarea urmăririi lor facile și verificabile, deopotrivă.

În privința obiectivelor, acestea trebuie să fie Specifice, Măsurabile, Abordabile, Realiste și încadrabile în Timp.

1. Apărarea independenței puterii judecătorești

Fundamentele statului democratic modern sunt reprezentate de puterile legislativă, executivă și judecătorească, fiecare, la rândul său furnizoare ale unui serviciu public, prin care se asigură însuși echilibrul și controlul necesar ca interesul cetățeanului, drepturile și libertățile acestuia să fie protejate, indiferent de calitatea persoanelor și de tipul conflictelor care se pot ivi.

Cu toate acestea, numai un sistem judiciar independent și eficient poate asigura recunoașterea și realizarea drepturilor membrilor societății, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești de înalt nivel calitativ, în această manieră reușindu-se păstrarea legitimității și respectului cetățenilor pentru activitatea judecătorilor.

Așteptările publicului sunt tot mai pregnant legate de asigurarea unui act de justiție accesibil, derulat cu celeritate, de hotărâri judecătorești care să reflecte corectitudine, raționament, predictibilitate.

Pentru realizarea acestora este necesară garantarea independenței judecătorilor, pe de o parte prin prisma principiilor constituționale și legale care o consfințesc, pe de altă parte din punct de vedere financiar.

În această direcție, apreciez că se impune cu necesitate transferul bugetului instanțelor judecătorești de la Ministerul Justiției la Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea asigurării unor condiții de muncă adecvate profesiei și spații moderne dedicate serviciului public furnizat, reconfigurarea schemelor de personal și finanțarea lor corespunzătoare, cuprinderea fondurilor necesare pentru formarea profesională în sistem descentralizat, coordonarea digitalizării instanțelor judecătorești.

În egală măsură, independența financiară include reglementarea remunerării judecătorilor corespunzător cu locul, rolul și responsabilitățile acestora în societate; protejarea indemnizațiilor prin dispoziții legale împotriva diminuărilor, precum și necesitatea prevederii unui mecanism care să asigure inclusiv revizuirea acestora cel puțin o dată la 3 ani, pentru menținerea unui echilibru socio-economic corespunzător statutului profesiei.

Pornind de la funcția îndeplinită de judecător în societate, de a apăra drepturile și libertățile oricărei persoane în același fel, de a soluționa într-un interval de timp rezonabil litigiile deduse judecății și de a pronunța hotărâri judecătorești clare și inteligibile, este cert că societatea este interesată de modalitatea în care se angajează răspunderea judecătorilor pentru activitatea depusă de aceștia. Adesea, presa, reprezentanții celorlalte puteri, organizațiile neguvernamentale își exprimă nemulțumirea că judecătorii nu răspund, că nu există pârghii de sancționare, că atunci când intervin sunt fie prea blânde, fie prea severe. Ne amintim de anii 2017-2018 în care s-au derulat discuții nesfârșite referitoare la răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, despre cât de virulente au fost acuzele aduse magistraților și constatăm că până astăzi deși răspunderea solicitată și așteptată este prevăzută, totuși nu s-a reușit construirea unui sistem eficient de asigurare a judecătorilor pentru situațiile în care acest tip de răspundere ar fi angajat.

Se poate concluziona că există un deficit de comunicare și de informare a publicului, pe de o parte, și aceasta se poate schimba prin derularea unor campanii de aducere la cunoștință a modului în care răspund judecătorii, că sistemul căilor de atac este cea dintâi formă pe care legea o prevede pentru verificarea activității acestora, urmată apoi de publicitatea ședințelor de judecată și comunicarea motivărilor hotărârilor judecătorești.

Pe de altă parte, pot fi identificate aspecte revizuibile care țin de modul de reglementare a răspunderii disciplinare, a organismelor prin care sunt verificate abaterile disciplinare – respectiv Inspecția Judiciară, a metodologiei pe care aceasta o aplică, a criteriilor obiective și transparente pe care Secția pentru judecători le utilizează în angajarea răspunderii, precum și a corelării cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în acest domeniu, inclusiv ținând seama de standardele europene în materie.

2. Resurse umane: recrutare, formare, evaluare, promovare

Principala dificultate cu care s-au confruntat tribunalele în ultimii doi ani a fost în legătură directă cu pensionările masive ale colegilor care au îndeplinit condițiile și care nu au regăsit motivația necesară să continue să-și desfășoare activitatea ca judecători la instanțele la care au funcționat.

Din analiza datelor din Raportul de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pentru anul 2021, se constată că la data de 31.12.2021 erau prevăzute în schema tribunalelor 1701 posturi din care 356 posturi erau vacante, ceea ce indică un grad de ocupare de 79,07%, în timp ce la data de 31.12.2020, cu un an în urmă gradul de ocupare era de 86,01%.

În ierarhia sistemului judiciar se observă că cele mai afectate instanțe din cauza plecărilor au fost tribunalele, iar metodele posibile de ocupare a posturilor vacante nu au dat rezultate: concursurile de promovare nu au fost neapărat eficiente pentru că mulți dintre judecătorii de la judecătorii care și-ar fi dorit să se înscrie nu îndeplineau condițiile de vechime prevăzute de lege, apoi judecătorii care obținuseră deja gradul profesional de tribunal într-o primă etapă nu au fost interesați să participe la concursul de promovare efectivă, în contextul în care tribunalele ofereau doar un volum mai mare de dosare și o complexitate sporită, spre deosebire de activitatea de judecată pe care o desfășurau la judecătorii.

Așa cum este cunoscut, transferurile nu au fost operaționale urmare Deciziei Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020, deși și această modalitate reprezenta una din căile prin care posturile vacante ar fi putut fi ocupate și deficitul nu s-ar fi adâncit profund de la an la an, pe fondul celorlalte mișcări ale resurselor umane: pensionări, promovări, delegări sau detașări.

De asemenea, modalitatea de ocupare reglementată de art. 83 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 cu modificările și completările ulterioare nu este încă suficient de ofertantă pentru reducerea deficitului de judecători.

Am constatat astfel că rezultă cu necesitate adoptarea unor măsuri strategice în domeniul gestionării resurselor umane, că în absența corelării intrărilor cu ieșirile din sistem, că în absența luării în considerare a situațiilor neprevăzute care pot apărea, activitatea de judecată nu va putea fi organizată potrivit principiilor care o guvernează, îndeosebi principiul continuității.

Pe de altă parte, aceste disfuncții aduc din nou în actualitate importanța asigurării unui volum optim de muncă, bazat pe un număr rezonabil de dosare, cu o complexitate care să fie în același timp reală și proporțională cu timpul efectiv disponibil pentru studierea ședințelor de judecată, a doctrinei și jurisprudenței relevante, inclusiv timpul de reflecție asupra problemelor deduse judecății.

De aceea, cred că unele dintre soluțiile asupra cărora ne putem gândi vizează reducerea condițiilor de vechime pentru promovarea la tribunal, luarea în calcul a reducerii duratei cursurilor Institutului Național al Magistraturii de la 2 ani la un an, adoptarea unui calendar al detașărilor și transferurilor și al concursurilor de promovare, întrucât instanțele judecătorești au nevoie de stabilitate și de asigurarea previzibilității planificărilor activităților proprii.

Judecătorii pot fi sprijiniți cu succes în special, în activitatea de redactare a hotărârilor judecătorești de resurse suplimentare – asistenții judecătorilor. Aceștia ar putea fi recrutați după criterii de profesionalism, competență și integritate, asemănătoare auditorilor de justiție, proiectul actual derulat de Consiliul Superior al Magistraturii dovedindu-se eficace la nivelul instanței la care funcționez, în timp ce progresele înregistrate de judecători și beneficiile realizate de asistenți au fost semnificative, fiecare în direcția proprie urmărită la debutul proiectului. Ulterior, această perioadă ar putea fi valorificată ca stagiu în dobândirea calității de judecător.

Promovarea în funcții de conducere – Raportul de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii reliefează un grad de ocupare a funcțiilor de conducere de președinți și vicepreședinți la judecătorii, tribunale și curți de apel într-un procent care variază între 24 și 27% pe sesiune, ceea ce nu este încurajator din perspectiva strategiilor de dezvoltare a sistemului judiciar. Pentru înregistrarea unor progrese în direcția menționată, trebuie investigate cauzele care conduc la un astfel de grad redus de asigurare a funcțiilor prin numire și rațiunile pentru care instanțele sunt conduse prin delegare în circumstanțele date. Dacă este o problemă legată de cunoștințele de management, poate Institutul Național al Magistraturii ar putea lua în calcul deschiderea unor sesiuni de formare și pentru judecătorii care nu exercită funcții de conducere, dar care și-ar dori în viitor să fie angrenați în activitatea managerială. Dacă este o problemă legată de compunerea comisiilor de concurs, atunci Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să verifice care sunt nemulțumirile semnalate de candidați prin prisma competențelor manageriale ce le sunt examinate și ce îmbunătățiri pot fi aduse. În tot cazul, responsabilitatea pe care o poartă un judecător numit într-o funcție de conducere este însoțită și de asumare și de autoritate, în virtutea unui mandat de 3 ani în care are posibilitatea să îndrepte spre performanță instanța condusă, într-un mod mult mai ferm și determinat, decât atunci când funcția este exercitată prin delegare, prin ipoteză, o perioadă limitată în timp.

Formarea profesională reprezintă una din cele mai importante garanții ale independenței și imparțialității judecătorilor și totodată premisa de la care se pornește atunci când se analizează încrederea și respectul în sistemul de justiție. Astfel, formarea este esențială pentru îndeplinirea corectă, obiectivă, competentă a atribuțiilor specifice activității de judecată și pentru asigurarea protejării judecătorilor de influențe nepotrivite.

În consonanță cu opțiunea exprimată în considerentele anterioare, formarea inițială a auditorilor de justiție poate fi realizată și pe parcursul unui an calendaristic, în special, având în vedere nevoia de resurse pe care o au la această dată instanțele. Pregătirea teoretică și practică nu trebuie să se limiteze doar la aspectul tehnic al dreptului substanțial și procesual, ci ar putea include și modalitatea de gestionare a ședințelor de judecată, managementul dosarelor, utilizarea tehnologiei informațiilor și limitele acesteia, modalități de soluționare alternativă a litigiilor.

În privința formării profesionale continue, apreciez că trebuie dezvoltat segmentul de pregătire în direcția conștientizării și înțelegerii temelor care reflectă complexitatea vieții sociale, întrucât fiecare justițiabil care se adresează instanțelor de judecată vrea să fie tratat la fel ca toți ceilalți, să se poată baza pe hotărârile judecătorești pronunțate în cauze asemănătoare. Menținerea practicilor neunitare în rezolvarea problemelor de drept nu va face decât să alimenteze insecuritatea raporturilor juridice, care la rândul său periclitează încrederea în justiție. Mai mult, claritatea și coerența practicii judiciare poate contribui la reducerea nevoii de recurgere la instanță pentru soluționarea unei cauze, atunci când avocații ar fi în măsură să-și consilieze clienții cu privire la soluțiile care pot fi anticipate în anumite chestiuni de drept.

Formarea profesională a personalului auxiliar de specialitate este, de asemenea una dintre direcțiile importante de acțiune ale Consiliului, prin raportare la rolul pe care îl au grefierii în activitatea de judecată și în asigurarea funcționării serviciilor de lucru cu publicul. Judecătorii au apreciat permanent progresele înregistrate de-a lungul timpului în pregătirea profesională de care au beneficiat absolvenții Școlii Naționale de Grefieri, pentru că atunci când lucrările și actele procedurale sunt îndeplinite în mod corespunzător și cu conștiinciozitate, sunt asigurate premisele unui act de justiție eficient.

Evaluarea activității judecătorilor este necesară pentru aprecierea competențelor acestora, a calității și cantității activității lor și pentru îmbunătățirea calității muncii judecătorilor, dar și a sistemului judiciar în ansamblul său. Astfel, întârzierile în efectuarea lucrărilor, generate de volumul excesiv de muncă, nu trebuie să se răsfrângă în evaluarea negativă a judecătorului, atât timp cât aceasta se datorează de exemplu, unei competențe atribuite legislativ, fără ca preliminar, un studiu de impact să fi fost realizat.

Totuși, frecvența modificărilor legale și regulamentare în privința evaluării: 2016-2017, 2018, 2021 este de natură să afecteze desfășurarea procesului de evaluare, mai ales atunci când sunt schimbări în privința criteriilor după care se realizează, când se înregistrează fluctuații atât ale judecătorilor, cât și în traseul profesional al fiecăruia dintre ei. Astfel, introducerea parametrilor de analiză a motivelor de imputabilitate și neimputabilitate a creat numeroase discuții în instanțe, cu atât mai mult cu cât inclusiv în rândul judecătorilor care compun completurile de judecată în căile de atac există reticențe în calificarea într-un sens sau în celălalt, prin raportare la împrejurarea că o astfel de încadrare produce consecințe pe termen mediu( art. 5 alin. 6 Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor aprobat prin Hotărârea Secției pentru judecători nr.1113/07.10.2021, publicat în Monitorul Oficial nr.988/15.10.2021).

De asemenea, mult mai practică a fost constituirea comisiilor de evaluare cu judecători din cadrul aceleiași instanțe, fiind destul de anevoioasă constituirea noilor comisii de evaluare, cu judecători de la instanța ierarhic superioară pentru instanțele ierarhic inferioare.

3. Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în materie legislativă

Desfășurarea activității de judecată în instanțe relevă tot mai mult lipsa consultării acestora la adoptarea unor acte normative, care apoi, abrupt, generează litigii pe care acestea nu le pot gestiona.

Consiliul Superior al Magistraturii nu este inițiator legislativ, dar în virtutea consolidării unor relații de colaborare constructive cu Ministerul Justiției are posibilitatea și deopotrivă îndatorirea de a semnala și contribui la remedierea în timp util a dificultăților cu care se confruntă instanțele de judecată, atunci când actele normative sunt de natură să le perturbe activitatea.

Atenția îndreptată la momentul potrivit către aceste chestiuni ar veni în întâmpinarea problemelor pe care conducătorii instanțelor împreună cu judecătorii și cu suportul personalului auxiliar de specialitate sunt responsabili să le rezolve cu resursele limitate de care dispun.

Ultimii ani evidențiază adoptarea a numeroase legi fără studii prealabile de impact, însă instanțele au fost nevoite să facă față unui volum de muncă în continuă creștere într-un interval de timp foarte scurt: Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Legea 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, OUG 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, Ordonanța de urgență nr.5/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2021 privind implementarea formularului digital de intrare în România, în vigoare de la 09.02.2022 până la 10.03.2022, când a fost abrogată de Ordonanța de urgență nr. 22/2022.

În acest cadru, configurat de cele câteva exemple anterior enumerate, apreciez că reluarea consultării instanțelor în mod real, în timp adecvat pentru luare la cunoștință, previzionare consecințe și acordarea posibilității efective de a exprima puncte de vedere pertinente ar permite legiuitorului să estimeze obiectiv și competența materială și teritorială și durata rezonabilă de soluționare a litigiilor care ar putea decurge din raporturile juridice care se vor naște din legile adoptate, așa cum arătam și mai sus, puterile statului aflându-se în control și în echilibru pentru a servi în modul cel mai adecvat cu putință interesului cetățeanului.

4. Digitalizarea instanțelor

Instanțele de judecată s-au văzut în ultimii ani față în față cu provocările determinate de inteligența artificială și au preluat într-o manieră avantajoasă pentru poziția lor, beneficiile pe care aceasta le poate aduce calității și eficienței operațiunilor ce stau la baza furnizării unui act de justiție situat la standarde de performanță.

Creșterea interesului pentru utilizarea inteligenței artificiale în îmbunătățirea serviciilor oferite de instanțe apare ca o oportunitate în contextul gestionării unui număr impresionant de date, greu de prelucrat cu resursele umane existente.

Inteligența artificială poate susține un management activ și eficient al cauzelor, de la depunerea cererii de chemare în judecată până la soluționarea acesteia, cu reducerea timpilor de verificare, căutare, identificare surse de documentare și sprijinire construire raționament juridic.

Transferul bugetului instanțelor la Consiliul Superior al Magistraturii ar permite utilizarea tehnologiei informației ca mijloc de îmbunătățire a administrării justiției și de consolidare a garanțiilor instituite prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale: accesul la justiție, echitatea și durata rezonabilă a procesului, independența și imparțialitatea judecătorului.

Totuși, justiția rămâne umană, întrucât în centrul activității sale sunt oamenii, cu problemele și îngrijorările lor, cu necazuri și suferințe, pe care nicio tehnologie, indiferent de cât de avansată ar fi, nu le-ar putea soluționa.

5. Comunicarea

Societatea este constant interesată de modul în care funcționează sistemul judiciar, de eficiența activității de judecată, dacă drepturile și libertățile cetățenești sunt cu adevărat apărate și recunoscute, cadru în care revine Consiliului îndatorirea de a informa la timp și corect publicul larg despre starea justiției, progresele înregistrate și dificultățile cu care se confruntă.

Pentru a încuraja înțelegerea cât mai bună a rolului instanțelor judecătorești este necesară o comunicare continuă a eforturilor depuse și a activităților desfășurate de judecători și de personalul auxiliar de specialitate, tocmai pentru a se câștiga respectul și încrederea în capacitatea instanțelor de a-și îndeplini misiunea.

Presa, ca observator vigilent nu va ezita să evidențieze neajunsurile, dar cu siguranță aceasta ajută la remedierea disfuncționalităților și îmbunătățirea calității serviciilor furnizate cetățenilor.

Corpul profesional al magistraților are nevoie de unitate, chestiunile particulare, care comportă discuții specifice, pot fi păstrate pentru cristalizare și abia când o opinie relevantă este formată, poate fi adusă la cunoștința publicului, întrucât numai acțiunea convergentă va crește credibilitatea actului de justiție.

 Dialogul deschis și constructiv cu asociațiile profesionale, bazat pe respect reciproc va contribui la sporirea încrederii în sistemul judiciar, la promovarea și apărarea independenței judecătorilor și a statului de drept, la consolidarea statutului și îmbunătățirea condițiilor de muncă.

Comunicarea interprofesională onestă derulată în vederea protecției adecvate a drepturilor economice, sociale, civile, politice este de natură să faciliteze accesul la proceduri echitabile, în timp util și într-un mediu caracterizat de imparțialitate, liber de influențe, presiuni sau intervenții necorespunzătoare.

Pentru realizarea acestor obiective este nevoie de coeziune, de identificare și valorificare a celor mai bune pârghii de colaborare, de deschidere față de propuneri, observații și critici, fiind necesar ca toate puterile statului, politicienii, media, societatea civilă să se angajeze într-un efort comun pentru a consolida profesionalismul, transparența și etica în interiorul puterii judecătorești, dacă ne dorim ca valorile fundamentale evidențiate pe parcursul acestui proiect, independența judecătorilor și supremația dreptului, să fie însușite și respectate.

Concluzii

Justiția este unul din cei trei piloni ai democrației, iar rolul Consiliului Superior al Magistraturii este să se asigure continuu că independența judecătorului, puterea lui de a decide liber și numai în considerarea legii sunt respectate, garantate.

Consiliul are datoria să intervină rapid și ferm împotriva oricărei acțiuni nelegitime față de un judecător sau față de puterea judecătorească, în ansamblul său, să contribuie la dezvoltarea raporturilor cu puterile legislativă și executivă în spiritul respectului statului de drept și a înțelegerii rolului fiecăruia într-un stat modern și democratic.

Puterea este încredințată judecătorilor pentru atingerea scopului administrării justiției prin aplicarea legii, relevat cuprinzător de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale: Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege(…), iar „ prestigiul magistratului ca element definitoriu al locului pe care îl ocupă acesta în societate, se câștigă întotdeauna prin profesionismul dovedit în sala de judecată și prin comportamentul exemplar din afara acesteia”, așa cum aprecia, cu ceva timp în urmă, reputatul jurist român, specialist în drept civil și membru de onoare al Academiei Române, Constantin Hamangiu.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti