Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Discutarea excepțiilor procesuale invocate din oficiu
31.03.2022 | Mihai-Daniel PAVEL

Secţiuni: Articole, Procedură civilă, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Mihai-Daniel Pavel

Mihai-Daniel Pavel

Principiul contradictorialității este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil. Acesta reprezintă garanția unui proces echitabil, procesul echitabil fiind consacrat chiar la nivel european prin art. 6, parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Între principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității părților în procesul civil există o legătură caracterizată prin interdependență, în sensul în care fiecare constituie o garanție a celorlalte două principii.[1]

În dreptul procesual civil român, principiul contradictorialității este stabilit, în principal, și în mod direct, prin art. 14 C.proc.civ.

Potrivit acestui articol, „(1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.

(3) Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.

(4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.

(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.”

Conform art. 245, C.proc.civ., „Excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.”

În acord cu art. 224, C.proc.civ., instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

De asemenea, în privința acestui subiect este relevant și art. 390 C.proc.civ., conform căruia „Înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.”

Ceea ce face obiectul prezentului demers sunt aspectele reglementate prin alin.5 din cuprinsul art. 14, C.proc.civ., anterior menționat, ce au un caracter principial, fiind reluate prin articole precum art. 224, 245 și 390 C.proc.civ.

În acord cu art. 14, C.proc.civ., drepturilor părților de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului inclusiv de instanță din oficiu le corespunde obligația instanței de a își întemeia hotărârea pe motive ce au făcut obiectul discuțiilor contradictorii. De asemenea, ține tot de principiul contradictorialității obligația instanței de a pune în discuție cererile și excepțiile procesuale. Astfel, se concretizează și dreptul la apărare.

În ce privește noțiunea de contradictorialitate, consider că aceasta presupune atât un raport între părți, cât și un raport între părți și instanță. În acest sens sunt și opiniile din literatura de specialitate.[2] Acest aspect reiese din formularea alineatului 4. Astfel, părțile au dreptul de a discuta și argumentaorice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului (…) inclusiv de către instanţă din oficiu”. Consider de asemenea că prin această formulare, „a discuta și argumenta”, legiuitorul a stabilit ceea ce implică punerea în discuție.

Pentru a discuta și argumenta excepțiile procesuale invocate din oficiu, părțile (sau reprezentanții acestora) trebuie să cunoască aspectele ori reperele care au stat la „inițiativa” instanței de a invoca excepția respectivă. În caz contrar, acestea ar fi puse în situația practică în care nu ar putea discuta sau argumenta cu privire la o excepție invocată din oficiu de instanță întrucât nu ar cunoaște aspectele pe care le-a avut instanța în vedere și care au determinat-o să invoce acea excepție. Bineînțeles, în practică, părțile ar putea să încerce să intuiască eventualele motive, și să formuleze anumite concluzii în acel sens. Cu toate acestea, în acest fel s-ar ajunge la un proces desfășurat în mod injust, întrucât este posibil ca justițiabilii sau reprezentanții acestora să nu formuleze concluzii față de motivele reale ale invocării excepției din oficiu, și implicit, prevederile art. 14 C.proc.civ. ar fi practic încălcate, fiind afectat principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

Cu alte cuvinte, s-ar ajunge la situația în care instanța pronunță o hotărâre în considerarea unei excepții invocate din oficiu pentru motive ale căror repere nu au fost aduse la cunoștința părților pentru ca ele să formuleze apărări concrete raportate la acestea, justițiabilii și reprezentanții acestora fiind puși în fața faptului împlinit. Aceștia tocmai la momentul comunicării hotărârii vor fi aflat ceea ce a avut în vedere instanța prin invocarea respectivei excepții.

Față de cele expuse mai sus, se impune ca instanța să pună în discuția părților „toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate”. Se poate observa că art. 14 folosește pur și simplu termenul „invocate”. Având în vedere posibilitatea recunoscută de Codul de Procedură Civilă instanței de a invoca din oficiu excepții, trebuie să prevaleze interpretarea acestui text în sensul în care și o excepție invocată din oficiu de instanță trebuie discutată în contradictoriu, atât între părți, cât și între părți și instanță – astfel cum am argumentat mai sus. Acesta este și raționamentul ce stă la baza articolului 224, C.proc.civ.

În practică ar putea exista opinia potrivit căreia o eventuală expunere în ședință de către instanță a reperelor pentru care consideră să invoce și să pună în discuție respectiva excepție ar putea fi considerată o antepronunțare. Nu pot fi de acord cu acest argument, atât pentru motivele expuse mai sus, cât și pentru următoarele motive.

Potrivit art. 42, alin. 1, pct. 1, teza I, C.proc.civ., „(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: 1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

În plus, teza a doua a acestui text normativ nuanțează teza I astfel: „Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;”

Această a doua teză consider că se întemeiază pe considerentele expuse mai sus în legătură cu art. 14.

De asemenea, există o distincție între expunerea unor premise sau a unor repere care se află la baza invocării unei excepții din oficiu, și (ante)pronunțarea unui verdict cu privire la excepția respectivă. Este totodată o chestiune ce ține și de modalitatea de exprimare.

Cu alte cuvinte, în momentul în care excepția este invocată din oficiu, iar instanța pune acest incident procedural în discuția părților inclusiv prin prezentarea premiselor invocării excepției respective, aceasta încă nu a luat o decizie cu privire la soluționarea excepției, și nici nu antepronunță viitoarea soluție, chiar dacă ar rămâne în pronunțare pe excepția respectivă, întrucât, în procesul de deliberare, instanța va analiza atât considerentele părților, cât și propriile raționamente, și ulterior va ajunge la o hotărâre într-un sens sau altul. Aceasta înseamnă, de altfel, noțiunea de deliberare.

Cu toate acestea, în practică au fost întâlnite situații în care instanța a invocat din oficiu o excepție – fără a explica această invocare astfel cum am menționat anterior, a pus aceasta în discuția părților în sensul în care a dat acestora cuvântul în legătură cu excepția invocată din oficiu, iar ulterior a rămas în pronunțare. În astfel de situații, justițiabilii ori reprezentanții acestora nu au cunoscut ce a determinat acea instanță să invoce excepția respectivă, iar concluziile au fost pur formale, din această cauză.

Această practică nu poate fi considerată ca fiind corectă având în vedere argumentele expuse anterior.

În concluzie, pentru respectarea principiului contradictorialității procesului civil, precum și a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, se impune ca instanța, în momentul în care invocă din oficiu o excepție procesuală, să pună aceasta în discuția părților prin aducerea la cunoștința acestora a premiselor ori a reperelor care stau la baza invocării excepției respective, pentru ca justițiabilii și reprezentanții lor să aibă posibilitatea de a discuta și de a aduce argumente adecvate față de excepția astfel invocată.


[1] Pentru o opinie relativ deosebită, G. Boroi, M. Stancu, „Drept procesual civil”, Ed. a 5-a, Editura Hamangiu, București, 2020, pag. 22.
[2] „Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, cât și în raporturile dintre părți și instanță.” – Idem, pag. 25.


Avocat Mihai-Daniel Pavel

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti