Secţiuni » Interviuri
Interviuri

Andra-Roxana Trandafir, Lucian Bojin: ”De-a dreptul vorbind” este despre comunicarea verbală în diferite contexte profesionale
31.03.2022 | Alina MATEI

Secţiuni: Covid 19 Legal React, Interviuri, Life, Selected, Sistemul judiciar, UNIVERSITARIA
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Andra-Roxana Trandafir

Andra-Roxana Trandafir

Lucian Bojin

Lucian Bojin

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă prof. Andra-Roxana Trandafir și domnule prof. Lucian Bojin, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. De-a dreptul vorbind, parte a colecției ”De-a dreptul, coordonată de doamna prof. Raluca Bercea, a ieșit de sub tipar sub coordonarea dumneavoastră. Cum ați făcut echipă în cadrul acestui proiect?

Andra-Roxana Trandafir: Mulțumim și noi, Alina, atât pentru invitația de a răspunde întrebărilor tale, cât și pentru că ai contribuit la volum.

Adevărul este că Lucian și cu mine nu ne cunoaștem personal, așa încât, da, este puțin surprinzătoare echipa pe care am format-o pentru această lucrare. S-a întâmplat că, după ce am scris un material pentru volumul „De-a dreptul și literatura”, unde a contribuit și Lucian, am primit invitația, prin intermediul doamnei prof. Raluca Bercea, de a scrie câteva rânduri pentru numărul special din Revista Română de Dreptul Afacerilor intitulat „Cum scrieți?”, pe care Lucian l-a coordonat. Poate i-a plăcut ce am scris sau poate mai avea nevoie de materiale, n-am să știu niciodată. Oricum, când i-am trimis articolul, i-am scris așa: „Sper ca următorul volum să fie despre cum construim o prezentare la conferință. Poate mai scăpăm de plictiseală și platitudini… :)” Și cum sunt destul de încăpățânată când îmi propun ceva…

Lucian Bojin: Am făcut echipă foarte bine, după principiul lui Pareto aplicat la cât am muncit: Andra – 80%, eu – 20% . Dincolo de glumă, e adevărat că Andra a fost „vioara 1”, ideea a fost a ei și s-a implicat foarte mult în punerea ei în operă. Calitățile volumului sunt meritul ei, eventualele lipsuri „aruncați-le în cârca” mea. Dar, în general, cred că inițiativele de genul acesta ies mai bine dacă sunt făcute în echipă, e un efort de coordonare și organizare în care prind bine patru ochi. Să nu uităm să amintim și sprijinul constant al Ralucăi Bercea.

Alina Matei: Ce v-ați propus cu această carte?

Andra-Roxana Trandafir: Dar chiar am vrut să nu ne mai plictisim uneori la conferințe. 🙂 Lăsând gluma la o parte, am încercat să primim câteva recomandări de la persoane care „vorbesc bine”, care captează atenția și transmit ușor mesajul dorit, fie că este vorba de cursuri, sala de judecată ori conferințe. Desigur, sunt multe alte persoane pe care le apreciez în discursurile lor, care însă fie n-au putut scrie, fie însă au fost omise de noi (am regrete mari în sensul asta, poate facem cândva ediția a doua). Și, desigur, am vrut să vedem cum se raportează primii destinatari ai discursului juridic la ceea ce transmitem, de aceea lucrarea cuprinde o parte importantă în care sunt redate materialele studenților de la București, Cluj, Iași și Timișoara.

Cred că în Cuvântul înainte sunt redate aproape toate întrebările pe care ni le-am adresat noi: Pentru cine vorbim despre drept? Ce vrem să transmitem de fapt? Ce ne propunem să rămână după ce se termină cuvintele? Cum începem să vorbim? Ce anume face ca unele discursuri să fie cu adevărat memorabile, iar altele să nu aducă decât cel mult o informație pe care o putem găsi și în cărți? Cum vrem să-și amintească studenții de cursurile și seminarele noastre? Ce le place, ce-i îndepărtează? Cum îi transmite judecătorul avocatului că nu e chiar la obiect? (Îi transmite?) Ce alegi să spui din ce pregătiseși, ca avocat, când judecătorul îți atrage atenția de la început „pe scurt, vă rog”? Pentru ce organizăm atâtea conferințe și câți oameni ne ascultă de fapt acolo? Cât vorbim? Când faci pauze? Câte persoane mai aud ce spui dacă prezentarea ta PowerPoint are 20 de rânduri de text pe fiecare slide? (Chiar trebuie să faci prezentare PowerPoint?) Cum a schimbat pandemia dinamica discursului în lumea juridică? Când decizi să nu mai urmărești pe cineva care vorbește și începi să butonezi telefonul? Ce vrem să ascundem de fapt când vorbim mult? Și când (o să învățăm să) tăcem? Tăcerea ce spune?

N-am vrut însă o rețetă, ci mai degrabă repere. Idei bune adunate într-o singură carte.

Lucian Bojin: Pentru mine, acest proiect propus de Andra a venit oarecum natural în continuarea celui cu scrierea juridică din 2020. Până la urmă, comunicarea verbală nu e doar complementară celei scrise, dar există și multe elemente comune. În plus, dacă Habermas are dreptate când spune că viața socială este comunicare, atunci o abordare a dreptului din perspectiva filosofiei sociale nu poate începe decât cu comunicarea în mediul juridic. Nu cu conceptele specifice ale dreptului, nu cu valorile care stau la baza dreptului (deși ambele sunt foarte importante), ci cu comunicarea din acest mediu.

Mergând la lucruri mai concrete, ne-a interesat comunicarea verbală în diferite contexte profesionale: în mediul academic juridic (atât în relația profesori-studenți, cât și între profesori și cercetători), în proceduri de tip judiciar (și aici cu două perspective: dinspre judecător și dinspre pledant – avocat sau procuror) și în mediul juridic non-litigios: negocieri, comunicări cu clienții sau colaboratorii, etc..

Alina Matei: Care sunt impresiile dumneavoastră cu privire la materialele contributorilor?

Andra-Roxana Trandafir: O să spună toată lumea că sunt subiectivă, dar mie mi-au plăcut mult. E mai greu să scrii prost dacă vorbești bine.

Am împărțit materialele în patru părți, cu titluri din Poveste sentimentală a lui Nichita Stănescu, maestrul cuvintelor și al necuvintelor, așa cum știm. Aici trebuie să fac o paranteză: am ales această poezie și am scris și în Cuvântul înainte că am convingerea că ar trebui să vorbim în lumea juridică așa cum îi vorbim celui/celei de care ne-am îndrăgostit. Par cuvinte mari și, pentru cei care mă cunosc, o efuziune care îmi este total necaracteristică. Dar cred cu tărie că acela este unul dintre puținele momente ale vieții în care ascultăm cu atenție, cu oarecare răbdare, fără a ne gândi ce să răspundem în timp ce vorbește celălalt, fără a-l grăbi sau a ne verifica telefonul. Și cred că tot atunci răspundem la fel – cu grijă, fără a răni, umili, ca și cum vrei să mai vezi persoana respectivă și a doua, și a treia zi și să-i placă de tine. Să o cucerești, spus pe scurt. Dacă mai suntem și sinceri în ce spunem, chiar nu e nevoie de mai mult.

Așadar, prima parte (Numai cuvintele zburau între noi) are în vedere acele contribuții care vorbesc despre discursul în lumea juridică în general – cum ne alegem cuvintele, tonul, pauzele. Aici Remus Racolța face o introducere în arta retoricii. Ioana Costea ne arată în mod delicat cum se poate realiza un exercițiu de vulnerabilitate, Andrea Chiș prezintă provocările de la discursul pe care l-a susținut la absolvirea liceului și modul în care cele întâmplate au construit discursurile viitoare, Sergiu Băieș arată cât de (ne)justificat este discursul public care critică conținutul unei norme constituționale clare, ce nu necesită interpretare, George Lazăr a scris o poveste despre distanța pe care limbajul juridic o pune între noi și cei care nu au studiat Dreptul, iar tu, Alina, ne spui cât de important este rolul de „tăcetor”.

Partea a doua (Vârtejul lor putea fi aproape zărit) cuprinde gândurile despre discursul din instanță – fie din partea avocaților, fie a magistraților. Dragoș Pârgaru vorbește despre pledoaria în instanță și face chiar o împărțire pe minute a unui discurs (ideea aceasta de a rezuma în cinci minute o pledoarie apare în multe materiale, semn că ar merita o dezbatere mai amplă), iar George Zlati deja a provocat multe discuții când a spus că uneori este plictisitor să asculți un avocat în instanță (dar pentru detalii trebuie citit textul în întregime, pentru că… lucrurile nu sunt ce par a fi). În ceea ce privește judecătorii, Codruța Alb vorbește despre lecțiile de comunicare pe care le-a primit în această calitate, iar Roxana Stanciu ne spune un adevăr dureros, care ar putea explica multe alte lucruri din lumea juridică și nu numai: vorbim așa cum citim. Despre o percepția greșită a antepronunțării judecătorului a relatat Flavius Moțu, Cristi Ghigheci ne explică cum gândesc judecătorii, iar din ce a scris Liviu Zidaru nu am cum să nu redau următoarele cuvinte, exact așa cum le-a scris: „Pe mine m-a ajutat și mă ajută foarte mult să spun o rugăciune înainte de ședința de judecată. Dacă nu aveți timp pentru ceva mai elaborat, spuneți măcar Doamne, ajută!, cu conștiința că Dumnezeu ajută, inclusiv pe imperfecții oameni chemați să distribuie o dreptate tot imperfectă, după măsura lumii acesteia. Conștiința Dreptului Judecător, a Celui drept și incoruptibil, va atenua mândria celui care este chemat să fie un simbol (imperfect) al Judecății, căutând ca judecata sa măcar să nu fie strâmbă, să nu fie, în realitate, un refuz de a judeca.”

În partea a treia (Cuvintele se roteau, se roteau între noi) regăsim textele care prezintă mai degrabă mediul academic și provocările lucrului cu studenții. Radu Rizoiu subliniază importanța de a avea un plan pentru orice discurs, Daniel Nițu ne povestește cu sinceritate cum a fost primul lui curs și ce s-a schimbat de atunci, Cristina Nicolescu ne reamintește un aspect deseori uitat, și anume „intrarea în scenă”, Horia Țiț vorbește despre provocările pandemiei pentru mediul academic, iar Adina Buciuman menționează importanța flexibilității, ba chiar a „adaptărilor cameleonice”.

Majoritatea acestor texte au apărut în extras pe JURIDICE.ro și vă mulțumim încă o dată pentru publicarea lor.

Studenții își exprimă gândurile în cea de-a patra parte (Structura materiei, de la-nceput). Aici regăsim idei care ar trebui avute în vedere de orice cadru didactic, de la folosirea prezentărilor PowerPoint cu text mult, importanța pauzei (da, aceea dintre orele de curs sau seminar), necesitatea de a recurge la cât mai multe exemple, importanța menținerii și a transmiterii pasiunii pentru materia predată, dorința de a vedea calitate și nu cantitate, dialog, respect. Mi-a plăcut mult, de pildă, cum începe materialul uneia dintre studente, Bianca Costea: <<„Ești studentă la drept, aproape jurist, tu faci parte din acea categorie de oameni care au mereu vorbele la ei!” sau „Pe voi vă învață să citiți mintea oamenilor, adică știți când cineva vă minte?” Da, asta aude mereu un student la drept atunci când cunoaște o persoană care nu face parte din domeniul juridic.>>

Desigur, sunt multe, multe alte idei exprimate de autori, nu au cum să fie rezumate aici, de aceea e important să fie citit întreg volumul.

Lucian Bojin: N-aș adăuga decât încă un accent pe contribuția studenților la acest volum. Tindem să-i vedem doar ca receptori ai comunicării, deci oarecum pasivi. Dar veți vedea că au idei clare și, aș zice, foarte bune și bine structurate. Te fac să fii optimist cu privire la viitorul profesiei noastre.

Alina Matei: Poate fi folosită cartea ”De-a dreptul vorbind” ca material didactic pentru studenți sau chiar auditori de justiție/avocați stagiari? Îi ajută?

Andra-Roxana Trandafir: Pentru studenți, auditori de justiție și avocați stagiari, volumul poate fi util pentru a afla lucruri despre cum să-și construiască un discurs – fie că e vorba de o prezentare la o sesiune de comunicări științifice, fie de o pledoarie în instanță ori examene orale sau de primele ședințe ca stagiari. Dar cred că poate fi de ajutor pentru oricine, inclusiv pentru cei care nu sunt în domeniul juridic – poate ne înțeleg puțin mai bine.

Alina Matei: Nu e nimic mai înspăimântător decât să auzi un jurist vorbind aiurea, pentru că ei trebuie să se raporteze la reguli, să le respecte. Și totuși se mai întâmplă… E suficient să întorci capul?

Andra-Roxana Trandafir: Cred că sunt și lucruri mai înspăimântătoare… Dar răspunsul nu poate fi decât depinde. De context, de jurist, de greșeală. Sunt forme diferite de „sancționare” a nepregătirii profesionale. Și de îmbunătățire. Nu cred că este cineva care nu greșește – să vă spună studenții mei.

Lucian Bojin: Există un tip de „delir” verbal în pledoariile unor avocați care este foarte supărător, cred că la el te referi, Alina. În general, nu este apreciat de ceilalți juriști, deci nu cred că are succes în fața judecătorilor. Dar este folosit ca mijloc de recrutare a clientelei din public. Piața serviciilor avocațiale pentru clienți neprofesioniști este una cu o puternică asimetrie informațională, în sensul în care clientul nu prea poate verifica independent calitatea serviciilor avocatului. Deci acest tip de comportament ridică probleme etice serioase și reprezintă o formă urâtă de concurență neloială și care afectează prestigiul profesiei de avocat.

Alina Matei: Cadrele didactice au un în avantaj în rândul celorlalți juriști în ceea ce privește vorbitul?

Andra-Roxana Trandafir: Sunt multe lucruri la mijloc când vine vorba de vorbit, de la copilărie la exercițiile din liceu. Și „firea omului” pur si simplu. Cu siguranță însă predarea ajută. Nu pot vorbi decât din experiența personală, dar acești aproape 14 ani de predat m-au învățat destule. Mai am obiceiul să spun, mai în glumă, mai în serios, că abia după 7 ani la catedră m-am prins cât de cât cum să vorbesc.

Lucian Bojin: Se zice că frica de vorbit în public este cea mai răspândită după frica de moarte. Deci, teoretic, trebuind să fie obișnuiți cu vorbitul în public, s-ar putea ca profesorii să aibă un avantaj față de ceilalți juriști. Însă contextele sunt diferite, așa că acest avantaj, dacă există, e doar relativ, nu cred că este decisiv.

Alina Matei: Se poate face o legătură între vorbit și imaginea juriștilor?

Lucian Bojin: Cred că da. Atât pentru fiecare jurist în parte, cât și pentru imaginea profesiei. Un vorbitor bun are șanse să aibă o imagine bună. Uneori poate fi nedrept, pentru că pot exista persoane cu o minte juridică strălucitoare care să nu fie buni vorbitori, dar așa e viața…

Alina Matei: Efortul juriștilor de a vorbi cât mai bine cum se poate antrena?

Andra-Roxana Trandafir: Aici voi lăsa cuvintele Doamnei Decan Ioana Costea să ne spună, pentru că vorbesc mai frumos și mai bine decât aș putea face-o eu: „Până la a atinge această formă, până a ajunge la „discursul perfect”, sunt permise și de dorit toate încercările lumii, asemeni antrenamentelor dinaintea unei mari bătălii. Probabil că singurul aspect la care se poate lucra în mod real este conținutul acestui antrenament. Și nu mă refer aici la mici trucuri, cum ar fi proiectarea auditorului din sacrul său în profan sau ridicol, ci la unicul antrenament care contează, unica bătălie, cea interioară, în care ideile se frământă și se confruntă pentru a avea forma optimă”.

Lucian Bojin: Se antrenează ca orice abilitate, prin învățare și testare repetată. Acum acest antrenament este lăsat în seama practicii profesionale. Cred, însă, că ar trebui studiat și la școală. Pe vremea când eram student, se făceau cursuri de retorică la facultate. Cred că ar fi bine să existe în curiculă cursuri de comunicare în mediul juridic, nu doar pentru pledoarii în instanță sau arbitraj, dar și pentru negocieri, comunicări profesionale, etc..

Alina Matei: Pandemia a influențat vorbirea juriștilor?

Andra-Roxana Trandafir: În măsura în care a trebuit să ne adaptăm să vorbim și în fața unui ecran și a multor pătrățele negre, da. Poate prin aceea că a trebuit să continuăm să vorbim chiar când nu știam dacă mai e cineva de partea cealaltă…

Lucian Bojin: Aici ar putea fi mai multe de zis, dacă lărgim un pic focus-ul întrebării. Comunicarea publică, atât verbală, cât și scrisă, a suferit un proces de degradare foarte neplăcut în ultimii ani. Perioada pandemiei a părut să fie punctul culminant, dar iată că, acum, criza provocată de războiul din Ucraina continuă acest trend, deși cred că lucrurile se vor îmbunătăți. Mă refer la acel tip de discurs care, la început, a părut doar polarizat, apoi a devenit deschis polarizant și a sfârșit prin a fi (și asta se vede clar acum) o propagandă care, ca orice propagandă, ignoră demnitatea umană individuală a destinatarilor săi, fie ei adepți care trebuie menținuți sau oponenți care trebuie combătuți.

Ați văzut în acești ultimi ani oameni cu profesii dintre cele mai diferite (și juriști printre ei) care păreau să aibă opinii foarte puternice și manifestate zgomotos în domenii foarte diverse (și diferite de specializările lor): în drept european, în politici publice, în sănătate, în virusologie și, mai nou, în geopolitică și profesia militară. Aceiași oameni „se pricepeau” la toate astea și erau și foarte vocali în exprimarea acestor „priceperi”.

Comunicarea publică pe temele de mai sus este foarte importantă, însă ea își pierde orice funcție pozitivă atunci când scopul ei nu mai are nicio legătură cu dezbaterea participativă și nu urmărește decât crearea unei „armate” de adepți revoltați. Promotorii acestui tip de discurs „au reușit” să înăbușească dezbateri serioase și relevante prin confiscarea și manipularea temelor.

Cauzele acestui fenomen sunt complexe și vor face obiectul studiilor sociale și politice mult timp de acum înainte. Însă, de la un punct încolo, fenomenul a fost clar instrumentalizat și, mai rău, accentuat în mod premeditat, de actori politici.

Sunt, însă, moderat optimist pentru că există momente, adesea în timpul crizelor, în care lucrurile se clarifică pentru foarte mulți. Acești inamici ai dezbaterilor oneste au folosit ad nauseam cuvinte ca „libertate” sau „adevăr”, încât a părut ca s-au devalorizat, cam ca monedele în inflație. Însă acum, în plin război la distanță nu mare de noi, mulți oameni înțeleg foarte clar diferența dintre cineva care-și lasă căminul pentru a trăi în libertate, cineva care alege să moară pentru libertatea altora și cineva care „țipă” din spatele tastaturii pentru libertatea sa de a minți și manipula. Aceste „momente de clarificare” periodice fac ca „libertatea” și „adevărul” să mai aibă sens, să nu fie luate ostatice pentru totdeauna de „hoții de cuvinte” (cei de acum nu sunt nici primii, nici ultimii).

Alina Matei: Va urma un alt ”De-a dreptul…”?

Lucian Bojin: Aceasta este o întrebare mai degrabă pentru Raluca Bercea, creatoarea și coordonatoarea colecției. Dar un pic de răspundere morală am și eu, ca „naș” (numele colecției mi-a „ieșit” într-un brainstorming la facultate). E o serie editorială importantă, care-și propune să exploreze punctele de contact ale dreptului cu alte discipline și, în felul acesta, cu „lumea reală” în care acționează dreptul. Colecția a ajuns deja la al patrulea titlu, pare că problemele debutului au fost depășite. Cum se zice la fotbal, s-a „transformat din speranță în certitudine”. Deci sper să urmeze cât mai multe „De-a dreptul…”.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.

Andra-Roxana Trandafir: E ceva ce am mai spus, dar cred că e important ca, oriunde am fi, să nu uităm să ne ascultăm unii pe alții.

Lucian Bojin: JURIDICE e cea mai importantă platformă de comunicare a profesiei noastre. Așadar, felicitări și mulțumiri celor care fac Juridice! Iar cititorilor, adică confraților noștri, gânduri bune!

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Andra-Roxana Trandafir/ Lucian Bojin: Oricând, cu plăcere și cu multe mulțumiri!

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti