Secţiuni » Sistemul judiciar » Alegeri CSM
Alegeri CSM

Proiect de candidat pentru funcţia de membru al CSM – judecător dr. Andreea Ciucă, Curtea de Apel Târgu-Mureş
31.03.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Alegeri CSM, Comunicare profesională, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust

Judecător dr. Andreea Ciucă, Curtea de Apel Târgu-Mureş, și-a depus proiectul de candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Rolul judecătorului nu poate fi subestimat niciodată[1].

Cred că prima datorie a unei societăţi este justiţia[2].

I. De ce candidez

„Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer (…), vreme este să taci şi vreme este să grăieşti”[3].

Alegerea de a candida nu a fost una simplă şi nici nu a venit de la sine. Înainte de calitatea de demnitar, puterea de decizie şi reprezentare, să fii membru al Consiliului Superior al Magistraturii înseamnă responsabilitate, asumare, curaj, echilibru, respect, altruism. Însă nu ca precepte teoretice, cuvinte mari ori principii lesne de afirmat – prin generozitatea lor –, ci ca fel de a fi, în cariera profesională, faţă de colegi, faţă de statutul judecătorului, faţă de valorile şi nevoile justiţiei – ca serviciu public -, prin acte şi fapte, prin argumente susţinute. Exerciţiul îndestulător al acestor elemente de caracter – cu suişuri şi coborâşuri, cu greşeli şi omisiuni inerente – trebuie să fie chezăşia că, odată ajuns în CSM, judecătorul nu va uita cum este să fii judecător şi că va găsi modalitatea prin care să păstreze contactul cu colegii ce l-au desemnat să le reprezinte drepturile şi interesele legitime.

Am avut ocazia de a alege să mă angajez sau nu cu o intensitate considerabilă în practica acestor atribute. Ca judecător cu funcţii de execuţie (la Judecătoria Târgu-Mureş, la Tribunalul Mureş, la Curtea de Apel Târgu-Mureş) şi de conducere (preşedinte al Tribunalului Mureş, iar, ulterior, după aproape un deceniu şi jumătate, al Curţii de Apel Târgu-Mureş), ca membru al Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), apoi, ca vicepreşedinte şi ca preşedinte, m-am raportat la lege, ca orice judecător, dar, prin felul meu de a fi, am simţit nevoia să mă implic de multe ori în acţiuni menite să facă auzită vocea îndreptăţită a judecătorilor, pe plan intern şi internaţional, din respect pentru profesie, pentru colegi şi pentru oameni – cei cărora li se adresează actul de justiţie. Am avut şansa de a învăţa de la adevăraţi profesionişti ai dreptului, precum şi şansa de a fi alături de lideri curajoşi ai judecătorilor.

Să fii membru al Consiliului Superior al Magistraturii înseamnă să ai experienţă, care să-ţi potenţeze buna-credinţă, oferindu-ţi alternative de analiză, perspective, chibzuinţă în luarea deciziilor. Mă refer la o experienţă care nu a rămas încremenită în formule şi tipare vechi, ci a ţinut pasul cu evoluţia sistemului judiciar, a societăţii, cu specificul relaţiilor interumane. Adică, o experienţă ca judecător, cu toate provocările – deloc uşoare – pe care această profesie ţi le pune înainte. Şi, în plus, o experienţă în funcţia de conducere, ce constituie un avantaj, prin exerciţiul punctual al atribuţiilor manageriale, cu toate problemele diferite şi complexe pe care acestea le includ.

La judecătorie am soluţionat cauze atât în materie civilă, cât şi penală, dat fiind că nu existau secţii distincte, cu toate că numărul efectiv al judecătorilor permitea luarea unei astfel de măsuri. Volumul de muncă era copleşitor, iar legislaţia în continuă schimbare nu făcea decât să agraveze situaţia. În mod regretabil, acestea au rămas constante ale activităţii judecătorului, peste ani şi în toate nivelurile ierarhice ale instanţelor. Ca urmare a rezultatului obţinut la concursul organizat de Ministerul Justiţiei şi Ambasada Republicii Franceze în România, am urmat cursurile Şcolii Naţionale de Magistratură din Paris (18 luni), pe care le-am absolvit cu calificativul „excelent”. Într-o vreme în care, la noi, puterea executivă, prin Ministerul Justiţiei, avea cuvânt greu în cariera judecătorilor şi autoritatea preşedinţilor de instanţă era exacerbată – mai cu seamă prin modalitatea de exercitare efectivă a atribuţiilor de către (unii dintre) aceştia –, formarea iniţială la şcoala franceză a fost o reală şansă pentru a-mi confirma că abordarea profesiei de judecător într-o manieră deschisă nu înseamnă rabat de la aplicarea legii, iar autoritatea conducătorului instanţei, ce se cuvine a fi respectată, nu înseamnă nici exclusivitate, nici valoare imuabilă.

La tribunal am făcut parte din secţia civilă, având şi calitatea de judecător sindic, într-o perioadă dificilă în care, frecvenţa şedinţelor de judecată era de 2-3 pe săptămână, iar, în materia falimentului, jurisprudenţa de-abia se contura. Apoi, ca preşedinte de tribunal[4], m-am confruntat cu lipsa acută a resurselor umane (judecători, grefieri, personal conex şi contractual), însă prin demersurile repetate şi argumentate pe care le-am făcut în perioada mandatului s-a ajuns la o majorare a schemelor aprobate cu 31 de posturi, numărul celor ocupate crescând cu 86 (la tribunal şi la judecătoriile din aria de competenţă), iar procentul de ocupare a schemei atingând cifra de 97%. Completurile de judecată au dobândit o componenţă stabilă la tribunal, a fost înfiinţată secţia comercială şi de contencios administrativ, au fost reorganizate compartimentele cu publicul, au fost amenajate noi săli de judecată, au fost regândite planificările în şedinţele de judecată, au fost detensionate relaţiile dintre conducerea instanţei şi colegii judecători, dintre conducere şi grefieri. M-am implicat direct în procesul de informatizare a instanţei, prin dotarea cu echipamente IT şi cu 11 aplicaţii informatice, registrele instanţei au fost transferate în format electronic. Au fost organizate o serie de seminare/întâlniri/conferinţe interne şi internaţionale. M-am preocupat nemijlocit de crearea, la Judecătoria Târgu-Mureş, a unui model al biroului CF, astfel cum era conceput de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996 (inclusiv informatizare totală), preluat de Ministerul Justiţiei şi extins în ţară, apreciat de reprezentanţii Băncii Mondiale.

În perioada mandatului meu de preşedinte, Tribunalul Mureş a fost desemnat ca instanţă pilot în cadrul Programului PHARE 98 pentru crearea în justiţie a condiţiilor instituţionale de pre-aderare a României la Uniunea Europeană, experţii străini făcând vizite la instanţă, analizând întreaga organizare, purtând discuţii cu judecătorii şi întocmind rapoarte. Prin scrisoarea oficială care a însoţit primul raport, a fost apreciat excelentul spirit al echipei de judecători şi s-a exprimat admiraţia pentru toate calităţile pe care le reuneam în exercitarea funcţiei de preşedintă a tribunalului, iar în raportul propriu-zis au fost evidenţiate cunoştinţele mele profesionale şi faptul că acestea au dat întâlnirilor o mare precizie, aducând, dincolo de necesara şi prealabila informare, interesante comparaţii cu privire la organizarea instanţelor[5]. În cel de-al doilea raport, având ca principal obiectiv verificarea modului de organizare a secţiilor şi a compartimentelor instanţei, a fost apreciată specializarea judecătorilor, organizarea distinctă a secţiilor, respectarea principiului continuităţii[6], fiind subliniat aportul meu în scopul eficientizării activităţii. De asemenea, au fost apreciate starea imobilului care releva o recentă renovare perfect reuşită şi o curăţenie impecabilă, indicaţiile simple, accesibile tuturor, care permiteau orientarea cu mare uşurinţă a justiţiabililor, modalitatea de organizare a biroului CF din clădire (aparţinând judecătoriei), fluxul cererilor şi rapiditatea rezolvării acestora, fiind numită „organizare perfectă” care asigură excelente condiţii de muncă grefierilor şi permite a se face faţă, într-o ambianţă decentă, celor 300-350 de cereri zilnice[7]. În concluzia raportului s-a notat: „preşedinta a reuşit să organizeze cel mai bine posibil, faţă de suprafaţa de care dispune, toate serviciile şi mai ales cel de carte funciară şi cel al grefei, pentru ca acestea să-şi îndeplinească funcţiile în cea mai eficientă manieră posibilă. Doamna preşedintă contribuie, astfel, la îmbunătăţirea considerabilă a imaginii justiţiei române”[8].

Sunt judecător la Curtea de Apel Târgu-Mureş din luna martie 2010, la Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal[9], soluţionând cauze atât mai materiile comercială, respectiv litigii cu profesionişti, cât şi faliment, precum şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal. În perioada aprilie 2013 – iulie 2017, m-am străduit, în calitate de preşedinte de secţie, să întocmesc planificările de şedinţă şi să organizez activitatea în aşa fel încât, în condiţiile resurselor umane neîndestulătoare, să existe o repartizare echilibrată a volumului de muncă ce releva un grad vădit de încărcare a judecătorilor şi a completurilor de judecată[10]. Am conceput şi redactat toate lucrările cuprinzând temele pentru întâlnirile de învăţământ profesional, precum şi toate minutele întrunirilor de învăţământ profesional (cu prezentarea argumentelor pentru diferitele opinii exprimate) şi am acordat atenţie constantă dialogului cu colegii în demersul de unificare a practicii judiciare, în primul rând cu privire la completurile secţiei şi, totodată, pe cât a fost posibil, cu privire la jurisprudenţa instanţelor din aria de competenţă a curţii de apel. În prezent, mă aflu la al doilea mandat de preşedinte al instanţei şi cred în continuare că, dincolo de intermitenţele imanente, comunicarea clară şi consistentă, onorarea promisiunilor, respectul, încrederea, buna-credinţă, acţiunile substanţial fundamentate, nepracticarea „dublei măsuri”, îndeplinirea atribuţiilor în mod deschis constituie căi ce le dau colegilor posibilitatea să înţeleagă ce şi de ce se întâmplă, să fie şi să se simtă implicaţi nu numai în activitatea de judecată, pe care o desfăşoară în mod direct, potrivit competenţelor legale, ci şi în activitatea administrativ-jurisdicţională a instanţei, fără, însă, ca această implicare să constituie o povară.

Schimbarea structurii secţiilor instanţei, vacantarea unor posturi, ca urmare a fluctuaţiei judecătorilor şi personalului auxiliar de specialitate, accentuează insuficienţa resurselor umane. Pentru diminuarea acestui efect, am făcut eforturi, împreună cu conducerile secţiilor, în scopul reconfigurării modalităţii de organizare, în aşa fel încât, cu resursele umane disponibile, să nu se amplifice durata procedurilor judiciare[11], să nu existe diferenţe evidente şi cu titlu permanent în privinţa volumului de muncă. Pentru ca situaţia fluctuaţiei resurselor umane să nu ducă la cronicizarea urmărilor negative, a fost necesară formularea argumentată şi în timp util a propunerilor către colegiul de conducere al instanţei, fie pentru desfiinţarea unor completuri de judecată, fie pentru modificarea componenţei altora, ceea ce a presupus, însă, o redistribuire a volumului de activitate, însemnând, în mod evident, şi o creştere a gradului de încărcătură pe judecător/complet, ca soluție pentru continuarea activităţii instanţei fără deficienţe şi pentru menţinerea calităţii actului de justiţie. Modificarea jaloanelor de organizare a activităţii secţiilor, pe baza necesităţilor impuse de fluctuaţia judecătorilor, nu a fost realizată prin aplicarea strictă a unor precepte teoretice sau prin impunerea unor modele, ci pe baza dialogului cu judecătorii care, chiar dacă a avut şi momente oscilatorii, şi-a probat eficienţa.

În pofida repetatelor solicitări venite de la instanţe, una dintre marile probleme nerezolvate,  rămasă la stadiu de încercare la nivelul CSM, o reprezintă stabilirea volumului optim de activitate. Faţă de această situaţie, am făcut demersuri concrete pentru a obţine măcar o reflectare apropiată de realitate, din perspectivă statistică, a activităţii curţii de apel şi instanţelor din aria de competenţă. Astfel, m-am preocupat de identificarea şi gruparea deficienţelor aplicaţiei informatice ECRIS, conlucrând cu specialistul IT-șef, cu primul grefier, cu grefierii-șefi de secție, cu grefierul-statistician, demersurile fiind facilitate de faptul că obiectivele ținând de identificarea și corectarea acestor deficiențe – în măsura posibilităților – au constituit o preocupare importantă și în perioada în care am avut calitatea de președinte de secție. Totodată, am făcut sesizări concret motivate cu privire la aceste deficiențe, propunând anumite soluții[12], şi am arătat că distorsionările se manifestă pe două paliere: a) deficienţe ţinând de obstacole în operarea anumitor date în forma cerută de dispoziţiile legale şi regulamentare; b) deficiențe care deformează rezultatele activității instanței și, prin urmare, gradul de performanță. În mod regretabil, aceste probleme punctual explicate în rapoartele de activitate şi în răspunsurile la chestionarele transmise de CSM şi completate în EMAP, cu privire la colectarea datelor necesare redactării raportului privind starea justiţiei, probleme susţinute de mine şi cu ocazia unei serii de întâlniri, atât cu reprezentanţii MJ, cât şi ai CSM, nu au avut rezonanţa necesară pentru a declanşa o procedură efectivă de corectare.

Curtea de Apel Târgu-Mureş este instanţă pilot în cadrul proiectului „Optimizarea managementului la nivelul sistemului judiciar. Componenta de instanţe judecătoreşti”, implementat de CSM. Începând cu data de 1 ianuarie 2021, la instanţă funcţionează un număr de 8 experți în implementare – asistenți ai judecătorului. Este un proiect în care cred şi în care m-am implicat direct, constant şi efectiv pentru că vine să atenueze gradul de încărcătură pe judecător, prin preluarea, de către asistenţii judecătorului, a unor atribuţii non-juridice, cronofage. Experienţa derulării proiectului timp de peste un an, activităţile desfăşurate de asistenţii judecătorului şi consecinţele pozitive ale acestora, în concordanţă cu obiectivele proiectului, au confirmat concluzia exprimată de CCJE, potrivit căreia asistenții judecătorului pot reprezenta un instrument important de degrevare a judecătorilor de sarcinile non-juridice, pentru a urgenta activitatea în instanțe și a reduce întârzierile și, de asemenea, pentru a-i ajuta să pregătească hotărâri de o calitate superioară[13].

M-am ocupat în mod direct, atât în calitate de coautor, cât și de coordonator, de elaborarea numărului 4/2019 al Revistei Române de Jurisprudenţă, editată de Universul Juridic, ce cuprinde speţe comentate şi jurisprudenţa celor trei secţii ale Curţii de Apel Târgu-Mureş, precum şi articole scrise de unii dintre judecătorii instanţei.

Implementarea și dezvoltarea aplicațiilor informatice „Info dosar” şi „TDS”[14] ține de îmbunătățirea comunicării, transparenței, accesului la justiție, asigurând, totodată, decongestionarea şi fluidizarea activităţii în arhive şi creând premisele pentru desfăşurarea cu celeritate a judecării cauzelor. De asemenea, părţile pot transmite online documente la dosar, cu rapiditate şi fără să se deplaseze la sediul instanţei (cereri de chemare în judecată, cereri de exercitare a căilor de atac, cereri de probaţiune, întâmpinare, răspuns la întâmpinare, note scrise, alte înscrisuri pe care le consideră relevante pentru exercitarea drepturilor procesuale sau înscrisuri solicitate de instanţă ori depuse ca urmare a măsurilor dispuse în cauză de către completul de judecată). Din această perspectivă, aplicația informatică „Info dosar” și-a dovedit utilitatea și chiar necesitatea în perioada stării de urgență şi a stării de alertă.

Aşadar, activitatea curţii de apel şi a instanţelor din aria de competenţă a continuat în modalitatea recomandată de Asociaţia Europeană a Judecătorilor[15], adică prin intermediul mijloacelor electronice, situaţie evident facilitată de utilizarea aplicaţiei informatice privind dosarul electronic. Totodată, preşedintele Asociaţiei Europene a Judecătorilor menţiona, ca modalitate de continuare a activităţii instanţelor, în perioada stării de urgenţă, sistemul de videoconferinţă, în cauzele în care aveau calitatea de părţi persoane custodiate în penitenciare. Această modalitate a fost folosită de noi cu atât mai mult cu cât, la Curtea de Apel Târgu-Mureş, Tribunalul Mureş şi Judecătoria Târgu-Mureş, sistemul de videoconferinţă în cauzele penale a fost pus în aplicare de la finele anului 2019, ca efect al unei serii de întâlniri între conducerile instanţelor şi penitenciarului, urmate de măsuri concrete şi de corecţiile necesare pentru a putea fi aplicate. Dosarul electronic dă şi posibilitatea părţilor să studieze actele dosarului prin utilizarea parolei ce le este alocată în acest scop şi comunicată anterior primului termen de judecată. Totodată, judecătorii au posibilitatea de a consulta dosarul electronic, prin accesarea aplicaţiei informatice, pe baza parolei alocate fiecăruia, de către specialistul IT-şef . Pentru ca această măsură să aibă finalitate efectivă, cu respectarea regulilor de protecţie a bazei de date, am urmărit şi am reuşit să asigur, cu sprijinul managerului economic, achiziţionarea de laptopuri pentru fiecare judecător de la curtea de apel şi de la instanţele din aria de competenţă.

Să fii membru CSM înseamnă să fii şi să rămâi preocupat de statutul judecătorului, sub toate aspectele sale, ca reverberaţie a independenţei pe care eşti chemat să o garantezi, în calitate de membru al unui organ colegial ce a fost învestit constituţional cu această competenţă. Independența financiară a judecătorului – componentă importantă a independenței judecătorului, ca esență a conceptului de „tribunal independent”, consacrat de art. 6 paragr. 1 CEDO –, a fost afirmată și reafirmată în documentele internaționale la care România este parte. Cu certitudine, independența justiției este o valoare fundamentală a statului de drept, nefiind un privilegiu al magistratului, ci un drept al cetățenilor de a beneficia de garanțiile fundamentale ale unui proces echitabil[16]. În privinţa drepturilor salariale, CCJE a subliniat că remunerarea judecătorilor trebuie să fie corespunzătoare cu rolul şi responsabilităţile acestora şi trebuie protejată prin prevederi legale specifice împotriva diminuărilor[17].

Punerea în aplicare a drepturilor salariale ale judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, contractual, conex şi ale funcţionarilor publici de la Curtea de Apel Târgu-Mureş şi de la instanţele din aria de competenţă, astfel cum sunt prevăzute de lege şi stabilite prin hotărâri judecătoreşti, a constituit o preocupare însemnată pentru care am alocat timp şi energie, cu rezultate reale pentru statutul judecătorului şi al personalul instanţelor. Demersurile fundamentate pentru respectarea drepturilor salariale ale judecătorilor făcute încă din anii 2002-2003, mi-au adus oprobiul conducerii MJ şi solicitarea fermă de a renunţa la orice procedură de punere în aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive, pentru judecătorii şi personalul auxiliar de la Tribunalul Mureş şi de la instanţele din aria de competenţă. Nu am cedat, iar procedura şi-a urmat cursul.

Judecătorul, fie că soluţionează cauze sau îşi exercită atribuţiile de preşedinte de instanţă, trebuie să respecte legea, autoritatea de lucru judecat sau puterea de lucru judecat a hotărârilor[18]. Materia drepturilor salariale nu face excepţie. Un conducător de instanţă, ca, de altfel, orice conducător al unei autorităţi ori instituţii publice, nu poate ignora hotărârile judecătoreşti atunci când emite acte administrative. Problema drepturilor salariale ale judecătorilor este veche şi a fost întreţinută prin inechităţile propagate prin legile succesive de salarizare. Cu ocazia fiecărei legi-cadru în materie s-a anunţat public înlăturarea inechităţilor, obiectiv care, însă, nu a fost atins. Nu este nici normal, nici legal ca judecători de la instanţe de acelaşi nivel ierarhic, având aceeaşi vechime şi îndeplinind aceleaşi atribuţii legale, să aibă salarii diferite. Ţine de voinţa şi implicarea ordonatorului principal de credite pentru a înlătura această stare de lucruri. Atunci când vorbim public despre drepturile salariale ale judecătorilor avem tendinţa de a trece cu vederea tocmai ceea ce legiuitorul, ca reflexie a documentelor internaţionale la care România este parte şi a deciziilor CCR, a statuat, şi anume că stabilirea drepturilor judecătorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege şi urmăreşte garantarea independenţei şi imparţialităţii[19]. Avem tendinţa de a trece cu vederea şi amplul regim al interdicţiilor şi incompatibilităţilor ce se aplică judecătorului, afirmat ca atare în jurisprudenţa CCR. Nu am pretins niciodată şi nu voi afirma că în justiţie totul este perfect, că suntem infailibili, că nu avem neajunsuri ce trebuie corectate sau deficienţe ce trebuie eliminate. Însă, pentru astfel de situaţii există pârghii şi proceduri specifice, există răspundere.

Să fii membru CSM înseamnă să cunoşti principalele probleme cu care se confruntă sistemul judiciar, din interior şi din exterior, să îţi asumi efortul pentru căutarea cauzelor şi/sau soluţiilor la acestea, în măsura competenţelor ce-ţi sunt date, să vrei să faci binele pentru ceilalţi, cu valorile prin care acesta se defineşte, căci adevărata măsură după care se judecă orice putere este cât de bine a făcut pe lume, nu după cât zgomot a făcut[20]. „Voluntariatul”, de două decenii, în calitate de membru, vicepreşedinte şi, apoi, preşedinte AMR, mi-a creat perspectiva asupra problemelor sistemului judiciar, venite şi/sau accentuate din interiorul ori din afara acestuia, mi-a adus obişnuinţa unei priviri altruiste. Ca preşedinte, m-am străduit să continuu cu perseverenţă eforturile deosebite pentru apărarea principiilor şi valorilor în care credem ca judecători, făcute de liderii acestei asociaţii, domnul judecător Paul Florea – fost preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, doamna judecător Viorica Costiniu – preşedintă de onoare a AMR, doamna judecător dr. Mona Maria Pivniceru – judecător CCR şi doamna judecător dr. Gabriela Baltag – membru CSM. Am redactat numeroase lucrări şi documente în care am argumentat detaliat demersurile făcute, importanţa acestora pentru independenţa justiţiei, organizarea judiciară, statutul judecătorilor şi procurorilor, aplicarea principiilor statului de drept, calitatea actului de justiţie, al cărui destinatar este cetăţeanul.

Din rapoartele de activitate publicate în MO[21], chiar dacă acestea nu pot cuprinde decât o sinteză a actelor şi faptelor, se pot desprinde principiile şi valorile pentru care am luptat, împreună cu colegii mei. Doar cu titlu de exemplu, arăt că am obţinut: separarea atribuțiilor CSM referitoare la carierea judecătorilor și procurorilor – susţinută şi solicitată de AMR timp de un deceniu; eliminarea din Legea nr. 317/2004 a calităţii ministrului justiţiei de titular al acţiunii disciplinare faţă de judecători şi procurori; necuprinderea în Legea nr. 317/2004 a propunerii referitoare la trecerea Inspecției Judiciare sub autoritatea executivului (ministrului justiției); nelegiferarea eliminării unor avize conforme ale CSM în materii care interesează direct organizarea instanțelor; necondiționarea accesului în magistratură de vârstă și (cumulativ) de experiența într-o profesie juridică; aplicarea procedurii examenului de promovare organizat pentru judecători şi în cazul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor; sesizarea Curţii Constituţionale, de către Avocatul Poporului, cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 681 (conţinând o nouă abatere disciplinară ce consacra o răspundere obiectivă, afectând independenţa judecătorilor şi dreptul de acces la o instanţă), introdus în Legea nr. 101/2016 prin OUG nr. 23/2020 şi, apoi, declararea ca neconstituţională a OUG nr. 23/2020, etc. De asemenea, am făcut demersuri concrete privind, de pildă: respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti vizând drepturile salariale ale magistraţilor; pensiile de serviciu ale magistraţilor; răspunderea disciplinară, patrimonială și penală a judecătorilor şi procurorilor; procedura de admitere la INM şi în magistratură; procedura de promovare la ICCJ; procedura şi durata efectivă a detașării judecătorilor la instituții/autorități din afara instanțelor judecătorești; trecerea administrării bugetului instanţelor de la MJ la ICCJ sau la CSM; solicitarea publică adresată CSM, în scopul de a clarifica, o dată pentru totdeauna, care sunt garanţiile efective ale secretului deliberării şi ale verificării legalităţii hotărârilor judecătoreşti numai prin căile de atac prevăzute de lege – ca temelii ale independenţei judecătorilor şi justiţiei într-un stat de drept; critica modificărilor aduse legilor justiţiei prin OUG nr. 7/2019 şi modalitatea în care a fost adoptat actul normativ, etc.

Drumul nu a fost deloc uşor, piedicile au fost numeroase, însă reuşitele pe care le-am obţinut şi chiar insuccesele pe care le-am trăit m-au făcut să merg mai departe. Deschiderea la dialog, cu colegii, cu CSM şi cu celelalte puteri, a însemnat expunerea, cu argumente întemeiate, atât a elementelor pozitive, de acceptat pentru sistemul judiciar și pentru magistrați, cât şi a aspectelor inadmisibile, prin raportare la principiile statului de drept, la realitatea în care judecătorii şi instanţele îşi desfăşoară activitatea. Am continuat atitudinea pe care reprezentanţii AMR au adoptat-o în mod constant, considerând că este necesar să își exprime punctul de vedere cu privire la aspectele esențiale pentru statutul judecătorului, organizarea sistemului judiciar, independența justiției, actul de justiţie. De aceea, am acceptat invitațiile formulate de puterea legislativă şi executivă (în mod concret, de Parlament şi MJ), participând la dezbateri, formulând observații scrise și orale. Am considerat că refuzul dialogului nu este benefic nici pentru sistemul judiciar, nici pentru magistrați și nici pentru cetățenii acestei țări.

Să fii membru al CSM înseamnă să accepţi că nu poţi avea rezultate importante decât prin lucrul în echipă, să ştii să asculţi şi să te faci ascultat, să fii de acord să cedezi, când este nevoie, fără a face compromisuri cu privire la principiile şi valorile în lipsa cărora justiţia nu este justiţie. În acord cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, hotărârile CSM se iau în plen sau în secţii, potrivit atribuţiilor care revin acestora. Așadar, activitatea „garantului independenței justiției” se definește printr-un tablou colegial. Este adevărat că o asemenea realitate nu se derulează de la sine, fără dificultăți, obstacole, discontinuități, până și nereușite. O butadă celebră spune că unde sunt doi juriști există trei păreri. Trecând peste subtextul ironic al vorbei de spirit, părerile diferite sunt jaloane ale raționamentului în drept, cu nuanțele pe care acesta le are – spre deosebire de raționamentul exact, bazat eminamente pe cifre, pe valori direct și nemijlocit măsurabile. Problema în sine nu este emiterea unor opinii diferite pentru că, din fericire, am trecut de vremea falsei unanimități, ca regulă impusă. Poate deveni, însă, o dificultate atunci când una sau alta dintre păreri nu este definit argumentată, pornește de la premise evident eronate sau autorii ei nu sunt dispuși sub nicio formă la dialog ori respectiva opinie are potențialul de a aduce atingere independenței justiției, cu toate componentele acestui concept – pornind de la statutul judecătorului, continuând cu organizarea judiciară și culmimând cu calitatea actului de justiție.

Ca judecător am, la fel ca noi toți, exercițiul colegialității. De-a lungul carierei nu am avut niciodată dificultăți în a-mi îndeplini atribuțiile legale în echipă, deși completurile colegiale din care am făcut parte au fost numeroase și eterogene în componență, prin raportare la vârstă, experiență și formare profesională – dar tocmai aceste elemente le-au adus, de multe ori, coeziunea. În plus, în calitate de președinte de tribunal și, apoi, de curte de apel, nu puteam obține reușitele pe care le-am redat concis dacă gândeam și acționam izolat, dacă nu eram interesată să ascult și dacă nu puteam să mă fac ascultată. În acest context, dat fiind că între finele mandatului de președinte de tribunal și începutul mandatului de președinte de curte de apel a trecut aproape un deceniu și jumătate, a trebuit să mă adaptez schimbărilor în privința stilului de muncă în echipă, pe măsura transformărilor ce au avut loc în acest răstimp. Un exercițiu semnificativ, din această perspectivă, l-am avut în calitate de președinte AMR pentru că aria punctelor de vedere pe care a trebuit să le adun laolaltă și, apoi, să le susțin în mod unitar și întotdeauna argumentat, a fost mai extinsă și mai variată, uneori pasional exprimată de colegi, lucru normal într-o asociație profesională. Sunt conștientă de faptul că reprezentarea colegilor judecători în calitate de membru al CSM diferă, ca mijloace și modalitate, de reprezentarea în calitate de președinte de asociație profesională. Însă, și într-un caz și în altul, finalitatea este aceeași, ținând de drepturile judecătorilor, de necesitățile sistemului judiciar, de dreptul la un proces echitabil.

Stimați colegi,

Cei dintre dumneavoastră care mă cunosc prin faptele mele știu că angajarea în a fi președinte de curte de apel și președinte de asociație profesională a însemnat devotament, foarte multe ore de muncă, dorința de a concretiza, pe cât posibil, şi de a apăra valorile în care credem ca judecători, demersuri ce nu au fost lipsite de succese, însă şi de riscuri, iar, uneori, de critici. Știu că așteptările de la noul CSM sunt mari. Așa au fost întotdeauna. În pragul fiecăror alegeri ale membrilor CSM și eu, la fel ca dumneavoastră, am sperat că următorul Consiliu va fi mai bun, va face mai mult sau altceva pentru sistemul judiciar, pentru judecători și, implicit, pentru oameni. Nu neg lucrurile bune pe care le-a făcut CSM în anterioarele componențe. Nu am trecut cu vederea nici neajunsurile, pe care le-am relevat şi criticat punctual. Nu pot să vă promit că voi fi perfectă, fără cusur, nici că nu voi face vreo greșeală. Însă, prin prisma a ceea ce am reușit, ceea ce ştiu şi mă angajez să fac, vă pot promite că nu candidez din dorința oarbă de putere și nici pentru a obține o recunoaștere profesională, ca scop în sine – fiindcă am cunoscut-o deja, sub diferite forme, în cariera mea. Și vă mai pot promite că voi avea bună-credință, continuând să muncesc cu aceeași dedicare şi conștiinciozitate pentru a promova și apăra drepturi și principii concrete, nu teoretice, iluzorii. Voi reda, în continuare, principalele obiective pe care mi le asum, în concordanță cu crezul și activitatea care mă recomandă.


[1] Avizul CCJE nr. 15(2012) privind specializarea judecătorilor, pct. 26 [disponibil aici]
[2] citatul este atribuit lui Alexander Hamilton (unul din cei doi creatori majori ai Federalist Papers, prima constituție a Statelor Unite ale Americii – disponibil aici); însă, există opinia potrivit căreia această frază a fost rostită prima oară de James Madison (co-autor al documentului cunoscut sub numele de Federalist Papers, prima constituție a Statelor Unite – disponibil aici), I. Laquedem, Occasional comments… (disponibil aici).
[3] Eclesiastul 3:1, 7 (disponibil aici)
[4] Aspectele enumerate sumar reprezintă un tablou sintetic al activităţii şi au fost redate punctual în Raportul asupra activităţii desfăşurate în calitate de preşedintă a Tribunalului Mureş, trimis Ministerului Justiţiei cu adresa nr. 3127/17 octombrie 2001.
[5] Scrisoarea oficială din 25 septembrie 2000 şi pct. 5 din Raportul din luna septembrie 2000, acte elaborate de Patrick Henry-Bonniot, preşedinte la „Tribunal de Grande instance de Reims”.
[6] Raportul din luna octombrie 2001, întocmit de Jeanine Depommier, vicepreşedintă la „Tribunal de Grande instance de Reims”, pag. 2.
[7] idem, pag. 9
[8] idem, pag. 10 alin. 3
[9] Secţia are această denumire începând cu 1 octombrie 2011, ca efect al reorganizării secţiilor comerciale/mixte cu atribuţii în materie comercială, realizată prin Hotărârea Secţiei pentru judecători a CSM nr. 654/31.08.2011. Anterior, denumirea era „Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal”.
[10] Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a avut un grad de încărcătură ridicat: ținând seama de punctajul total pe judecător și de punctajul mediu al judecătorilor secției, încărcătura medie a fost, în anul 2012, de 17.335 – complexitate totală medie judecător. În anul 2013, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost și mai împovărată, având un punctaj de 43.243 complexitate totală medie pe judecător (21.633 complexitate dosare soluționate şi 21.610 complexitate dosare nesoluționate pe judecător).
[11] Potrivit evidenţelor aplicaţiei informatice StaticECRIS, în anul 2021, durata medie de soluţionare a cauzelor aflate pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş a fost de 3,3 luni, cu menţiunea că în materiile non-penale durata medie a fost de 3,7 luni şi în materie penală durata medie a fost de 2,8 luni.
[12] Ca urmare a unei astfel de sesizări (adresa nr. 534/1 martie 2018 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, în care au fost prezentate motivat deficienţele aplicaţiei informatice ECRIS, cu care ne-am confruntat la curtea de apel şi la instanţele din aria de competenţă) a fost adoptată Hotărârea Secției pentru Judecători a CSM nr. 1530/19.12.2018, vizând corectarea termenul greșit, de 5 zile, stabilit în aplicația informatică ECRIS pentru redactarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia măsurilor preventive şi a hotărârilor pronunţate în procedura de cameră preliminară – dat fiind că termenul legal, prevăzut de art. 406 alin. 1 din Codul de procedură penală este de 30 de zile.
[13] Avizul CCJE nr. 22 (2019) – „Rolul asistenţilor judiciari”, paragr. 13
[14] Aplicaţia informatică „Info dosar” a fost creată la Curtea de Apel Cluj, iar aplicaţia informatică „TDS” a fost creată la Tribunalul Arad, ambele fiind preluate la Curtea de Apel Târgu-Mureş prin bunăvoinţa şi colegialitatea judecătorilor din conducerile celor două instanţe, precum şi a specialiştilor IT.
[15] a se vedea, Jose Igreja Matos, preşedintele Asociaţiei Europene a Judecătorilor (EAJ-AEM), „A fi judecător în vreme de pandemie” (disponibil aici)
[16] Avizul CCJE nr. 17 (2014) asupra evaluării activităţii judecătorilor, calităţii justiţiei şi respectării independenţei sistemului judiciar, paragr. 5
[17] Avizul CCJE nr. 1 (2001) referitor la standardele privind independenţa puterii judecătoreşti şi inamovibilitatea judecătorilor, pct. 8, paragr. 73
[18] Distincţia dintre cele două instituţii de drept procesual civil a fost făcută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, bunăoară, prin Decizia nr. 1777/25 iunie 2015, pronunţată de Secţia a II-a civilă (disponibil aici)
[19] art. 73 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
[20] Alexandru Vlahuţă, Gânduri, Fundaţia Culturală Principele Carol, 1927
[21] AMR publică rapoartele de activitate în MO anual, dat fiind că are calitate de asociaţie „de utilitate publică”, reglementată prin HG nr. 530/2008.


Proiectul poate fi vizualizat aici.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti