Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Justiția Tribunalului Caraș-Severin (II). Atragerea răspunderii [civile delictuale] unui ales local pentru că a solicitat reclamantului să nu mai jignească și să explice opiniei publice de câte ori a dat mită
04.04.2022 | Andrei PAP

Secţiuni: Articole, Drept civil, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În debutul mini-serialului nostru[1] am arătat cum autorul unei fapte ilicite (care a jignit și umilit în spațiul public un om) este exonerat de răspundere civilă delictuală pentru că doi judecători de la Tribunalul Caraș-Severin și-au permis să lipsească de efecte întreaga Secțiune a 2-a. Cauze exoneratoare de răspundere, din cuprinsul art. 1351-1356 C. civ., motivând în mod surprinzător că:
Contrar celor reținute de către prima instanță, tribunalul reține că afirmațiile pârâtului conțin jigniri care exced limbajului decent necesar a exista în relațiile dintre persoane”, ajungând să conchidă, într-o manieră chiar batjocoritoare la adresa reclamantului din acea cauză, subliniind faptul că: ”Instanța mai reține că expresiile au fost folosite într-o stare de frustrare a pârâtului legată de relația sa cu reclamantul, stare care a determinat pârâtul să nu-și cenzureze modul de exprimare. Fiind pentru prima dată când acest comportament reprezintă temeiul unor pretenții deduse judecății, instanța constată că comportamentul pârâtului este scuzabil”.

Este interesant să aducem în atenția comunității juridice și să observăm cu toții, de data aceasta, care este poziția unuia dintre acei doi judecători care, am văzut cum, adăugând la lege noi motive de exonerare a răspunderii, scuză comportamentul (limbajul) ilicit al pârâtului ce jignea și umilea public un om pe ”fondul stării de frustrare”, dar care peste un timp ajunge chiar el (pârâtul inițial – n.n.) în postura de a reclama că se simte denigrat pentru că i s-a solicitat public, ca în loc să defăimeze/calomnieze/umilească oamenii (colegi funcționari și demnitari publici, jurnaliști  etc.), atribuindu-le în public termeni ca: ”hoț”, ”prost”, ”nesimțit”, ”penibil”, ”nenorocit”, ”om periculos”, ”alunecos”, ”hienă protectoare de infractori”, ar fi mai bine să explice opiniei publice de câte ori a dat el mită și mai ales pentru ce a dat mită, astfel cum instanțele penale au reținut deja în considerentele unor hotărâri judecătorești (sentință penală și decizie penală), devenite de notorietate publică de ani de zile în mass-media centrală și locală.

Vom prezenta pe larg, în acest al doilea material, o altă hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin (conform informațiilor de pe portal.just[2], această nouă operă judiciară rușinoasă, aparține completului C1 – în componența căruia apare același judecător C. Alin Narcis), judecând exact genul acela de acțiune pe care o formulezi pentru a-i ”reduce la tăcere” pe cei care îți contestă acțiunile/comportamentul și în care invoci două-trei aspecte ridicole, sperând că instanța [îți] va extrage ”lozul câștigător”, ceea ce în speța în discuție s-a și întâmplat, pârâtul fiind obligat la plata unor daune morale de 1000 EUR și 1000 LEI cheltuieli de judecată, iar în motivarea sentinței, instanța frapează încă o dată, reținând că afirmațiile deduse judecății, chiar dacă au fost făcute de un om politic (ales județean – în speță, fiind incidente dispozițiile art. 207 Cod administrativ, dar și ale art. 64 din Regulamentul Consiliului Județean Caraș-Severin), pe marginea unui subiect de interes general, vizând alt om politic, acestea constituie totuși faptă ilicită deoarece nu au avut o bază factuală, ci s-au bazat doar pe trei articole de presă aflate la dosar, deși, culmea ironiei, articolele de presă au fost depuse tocmai pentru ca pârâtul să facă dovada că de ani de zile este de notorietate publică situația că reclamantul, în pofida faptului că în mod constant el defăimează/calomniază/umilește alți oameni în spațiul public, de fapt chiar despre el se reține că a dat mită unor funcționari publici, astfel cum reiese din sentința penală nr. 108/24.10.2012 a Tribunalului Caraș-Severin[3] și după cum arată explicit chiar acesta într-o CERERE DE RESTITUIRE a sumelor date cu titlu de mită[4], cerere semnată personal și depusă prin registratura Tribunalului Caraș-Severin în dosar nr. 265/115/2010, cerere față de care instanța penală se și pronunță.

Pe lângă faptul că judecătorul Tribunalului Caraș-Severin profită și de această ocazie pentru a goli de conținut inclusiv dispozițiile art. 207 Cod administrativ, pe care le menționează expres și din economia cărora reiese clar că nu poate fi tras la răspundere juridică un ales local pentru că și-a exprimat o opinie pe marginea unui subiect de interes general, vizând chiar o altă persoană publică/un alt om politic, judecătorul mai face ceva interesant și, în opinia noastră, vădit nelegal, încălcând până și exigențele art. 6 din CEDO privind modul în care trebuie motivată o hotărâre judecătorească, în măsura în care la pagina 11 din sentința pronunțată, mizând probabil că acest aspect poate fi verificat/observat numai în sistemul dosarului electronic ECRIS[5], judecătorul redă mecanic un text străin de piesele dosarului, text preluat (cu tehnica ”copy-paste”) din altă parte și inserat inclusiv cu același font al scrisului (SIC!) în motivarea sentinței din prezenta cauză pentru a inocula ideea cititorului că pârâtul ar fi folosit la adresa reclamantului ”expresii injurioase, expresii jignitoare, insulte, injurii”, după ce la pagina 10 din sentință, același judecător reține caracterul ilicit al afirmațiilor pârâtului numai pentru faptul că nu ar avea o bază factuală în ceea ce privește fapta de dare de mită a reclamantului și că se bazează doar pe trei materiale de presă; or, o asemenea abordare opinăm că ignoră până și practica constantă a ÎCCJ în referire la necesitatea motivării corespunzătoare a hotărârii judecătorești conform exigențelor art. 6 din CEDO rap. la art. 425 și art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Pentru că ar exista riscul să devenim obositori cu prea multe informații legate și de această speță, lăsăm cititorul să se delecteze cu motivarea mirifică a acestei sentințe, care în opinia noastră, prin felul în care instanța la un moment dat începe și își contrazice propriul raționament și chiar își neagă propria practică[6] conturată în spețe identice/similare, se poziționează în fruntea topului hotărârilor judecătorești rușinoase, asupra cărora, în ultimii 10 ani, noi am atras în permanență atenția comunității juridice, ca așa să NU se procedeze, nefiind deloc în spiritul dreptății și al bunului-simț, care trebuie să guverneze conștiința oamenilor în general, a juriștilor în special, dar și societatea în ansamblul ei.

***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CARAȘ-SEVERIN

REȘIȚA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. 1707/115/2021

cod operator 2896

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2112

Ședința publică din data de 02.12.2021

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. ALIN

GREFIER: B. L.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul D.R.D în contradictoriu cu pârâtul P.I.M., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.

S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care instanța constată că dezbaterile pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 18.11.2021, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care, având nevoie de timp pentru delibera, instanța a amânat pronunțarea cu 7 zile. La data de 25.11.2021, tribunalul a amânat pronunțarea pentru data de 02.12.2021. Se constată depuse concluzii scrise din partea reclamantului la data de 22.11.2021 și din partea pârâtului la data de 23.11.2021.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cererii de chemare în judecată de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 27.05.2021 sub nr. 1707/115/2021, reclamantul D.R.D. în contradictoriu cu pârâtul P.I.M., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, în baza disp. art.72, art.253 alin. 1, 2 și 4, art. 1357 alin. 1 și art.1359 C. civ. obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 Euro în echivalent, cu titlu de daune morale— cu mențiunea că reclamantul se obligă să doneze de îndată această sumă către o instituție care se ocupă de protecția persoanelor aflate în nevoi, dintr-o zonă defavorizată., în baza disp.art.253 alin.3 C. civ. la obligarea pârâtului de a publica pe site-ul expressdebanat.ro și într-un ziar de circulație națională, pe propria lui cheltuială, hotărârea pronunțată în acest dosar (cu excepția datelor cu caracter personal). [s.n. – A.P.]

Solicită cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul arată că, în fapt, este președintele Consiliului Județean C-S iar pârâtul a fost vicepreședinte al Consiliului Județean C-S, în mandatul 2016-2020, și candidat al Partidului Mișcarea Populară la șefia Consiliului Județean, la alegerile locale din 27 septembrie 2020.

Reclamantul susține că, încă din campania electorală pârâtul PIM, în deschiderea dezbaterii publice din centrul Reșiței din 22 septembrie 2020, la care au participat toți candidații aflați în cursa pentru președinția Consiliului Județean, a arătat că refuză orice dialog cu reclamantul, contracandidat la acea vreme, afirmând că: „Nu voi răspunde la nici o întrebare atâta timp cât acest candidat (…, n. noastră.) este aici. în momentul în care acest candidat părăsește incinta, stau până la noapte, la doișpe, răspund tuturor întrebărilor, dar atâta timp cât viitorul consilier județean (sau președinte CJ, n. noastră.) …este aici, eu nu răspund la nicio întrebare'”.

La acel moment, simplu și la obiect, reclamantul i-a răspuns: „Dacă domnul P. are o problemă cu mine, îl anunț că am să stau aici până când el va răspunde la întrebări. Și va trebui să vadă cât de mult pot să stau eu aici! (…) Acum avem un minut în plus fiecare dintre noi, pentru că domnul candidat renunțând la timpul alocat dânsului, a rămas mai mult timp pentru noi”.

Reclamantul arată că, după victoria liberalilor cărășeni în alegerile pentru Consiliul Județean și anunțarea încheierii unui protocol PNL-PMP la nivel național, pârâtul PIM nu a mai avut nicio problemă cu președintele ales al CJ., dorind chiar să se alăture acestuia la conducerea administrației județene. Bineînțeles, având în vedere simpatiile politice ale pârâtului și alianțele mai mult sau mai puțin vizibile din postura de vicepreședinte CJ. (altele decât cele liberale), reclamantul arată că nu a acceptat o echipă cu acesta, moment de la care a și fost atacat de către pârât în presa locală.

Următoarele apariții în presă ale pârâtului le consideră de natură a aduce atingere demnității, onoarei și reputației mele:

”… LIVE. ÎN REDACȚIA EXPRESS DE BANAT

Despre hoții din Consiliul Județean C-S si instituțiile subordonate, despre proiecte SF si firme de casă, despre presiuni la limita legii și bani împărțiți pe criterii politice, despre protocoalele cu PSD și PNL. despre alegerile de la B. si Anina, dar si despre multe altele comentează astăzi, live din redacția Express de Banat începând cu ora 20.00. consilierul județean P.I.M. președinte PMP C-S”. emisiune live, transmisă pe Facebook la data de 26 aprilie 2021, orele 20.00.

Susținerile ofensatoare ale pârâtului față de activitatea și persoana sa, în calitate de președinte al Consiliului Județean C-S, pe parcursul emisiunii:

– Min. 06.20: ”… iar proiectele care considerăm că nu sunt bune pentru județul C-S, cum este această imbecilitate, să dai un milion de euro pe un studiu de fezabilitate când drumurile județului sunt praf… Eu nu aș fi ieșit în fața consilierilor cărășeni și să propun o astfel de imbecilitate !”. Chiar dacă moderatorul emisiunii îl întreabă de ce îl consideră o imbecilitate atâta timp cât există și argumentele respectivului proiect (inclusiv sursa de finanțare ca fiind fonduri europene) privind trenul de viteză Reșița-Timișoara, pârâtul continuă să susțină că președintele CJ promovează o imbecilitate.

Conform DEX-ului: ”IMBECILITATE, (2) imbecilități, s.f. I. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie. 2. (importare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. Din fr. imbécillité, lat. imbecilitas, -atis”, situație în care și cel care propune și susține o astfel de idee se supune aceleași percepții publice.

– Min. 27.35: ”Pai bun! D__’le…când dai mită ești infractor! Păi, când dai mită ești infractor! Noi suntem în faza în care hoțul strigă prindeți hoțul!…”.

Reclamantul arată că persoana care a săvârșit o infracțiune, este „infractorul”, acesta reprezentând „subiectul activ al infracțiunii”. Subiect activ al infracțiunii nu poate fi decât omul care a comis-o și nu se poate pune semnul egalității între noțiunea de făptuitor și cea de infractor, deoarece calitatea de făptuitor (penal) este dată de împrejurarea comiterii unei fapte prevăzute de legea penala, care poate sau nu să fie infracțiune. Făptuitorul devine infractor numai dacă fapta pe care a comis-o întrunește toate condițiile obiective și subiective de existență a infracțiunii.

Subliniază că, în speța despre care face vorbire pârâtul nu a fost trimis în judecată, nu a fost condamnat și nu poate fi considerat un infractor, chiar dacă pârâtul își dorește extrem de mult ca să ducă spre percepția publică tocmai această titulatură nereală a sa.

– Min. 41.11: ”… Aici nu discutăm de o curte… Deci, nu poți să tratezi cu asemenea obrăznicie instituția județului C-S!”. Superioritatea nejustificată, cu care pârâtul face trimitere la persoana subsemnatului reclamant, induce percepția că sunt un om cu comportamentul unui copil obraznic, fapt ce ar fi trebuit să atragă disprețul opiniei publice.

Referitor la comentarii, având în vedere abordarea pârâtului în ce privește activitatea și persoana a, în calitate de președinte al Consiliului Județean C-S, reclamantul dorește să precizeze că au existat și cele cu tentă insultătoare:

– E.S.: ”Ce faci bătrâne ești interesat de ce zice presă adevărată și invitatul, of, R. vezi că J. (bugetul) nu îl poți împărți cum vrea mușchii tai.” [sic!]

Din fericire, au fost și comentarii care au observat și criticat atacul invitatului emisiunii asupra mea:

– G. O.: ”De ce nu ai făcut nimic TU împreună cu H.? Critici degeaba că lumea știe că în afară de poze nu făceai nimic cât ai fost vicepreședinte”, [sic!]

Față de cele mai sus arătate, consideră că paratul a prezentat propriile opinii cu rea-credință, ce cuprind date și fapte nereale, precum și expresii jignitoare asupra persoanei și activității sale, de natură a-i afecta imaginea publică și a genera dispreț din partea privitorilor, postarea pe rețeaua publică de socializare Facebook venind să confirme maximizarea expunerii publice a atacurilor personale ale pârâtului împotriva sa. „Caracterul public al faptei imputate reclamantului rezultă și din consecințele efective și directe ale postării în discuție, în măsura în care, urmare a accesării paginii de socializare a recurentului de către anumiți utilizatori (asociați publicului), mesajul a devenit accesibil publicului larg, neutilizator al rețelei de socializare în cauză, prin diseminarea acestuia în mass-media.” ICCJ, Secția de Contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4546/27 noiembrie 2016.

Reclamantul mai arată că a fost publicat un articol în ziarul online Express de Banat în data de 10.05.2021, intitulat „D.R. SĂ SPUNĂ DE CÂTE ORI A DAT MITĂ SI PENTRU CE! EU M-AM LĂMURIT DE EL, VOR FI 4 ANI PIERDUȚI PENTRU C-S!”, iar pârâtul a comentat: ”Domnul D. are un stil de lucru destul de ciudat, uzează de această imagine a lui de aspru judecător al tuturor. Cred că ar trebui să-și rezolve problema dumnealui cu opinia publică și să spună de câte ori a dat mită și pentru cel din mituitor a devenit delator, denunțător. Nu-l cunosc pe primarul actual de la Ruieni, dar îi transmit toată aprecierea mea pentru că, iată, chiar dacă face parte din același partid cu domnul D., a înțeles că trebuie să țină cu legea, cu interesul comunei. Hai să lăsăm justiția să-și facă treaba. Instanțele de judecată să judece și cred că vor judeca cu responsabilitate și că vom avea o soluție la fel cum și în 2016 o instanță a spus care este limita administrativă și s-au denunțat și contractele de concesiune ale comunei Z., iar terenurile au trecut în patrimoniul comunei Turnu Ruieni. De aceea a fost și această luptă să fie dat jos M. M.. M. este un om simplu care a luptat pentru […] comunei și a avut aceeași logică, cum să-mi dai tu 1.000 de euro și să fii stăpânul muntelui, să hotărăști tu cine construiește pe munte?”.

Reclamantul consideră că, prin acest articol, pârâtul revine la atacurile din emisiunea live, publicată pe Facebook la data de 26 aprilie 2021, orele 20.00, al cărei invitat a fost. Repetitivitatea, asupra ideii de infractor care a dat mită, confirmă că acesta dorește întipărirea în percepția publică a unei imagini defăimătoare pentru reclamant.

În drept, invocă disp. art. 72, art. 253 alin. 1, 2 și 4, art. 1357 alin. 1 și art. 1359 C. civ., art. 253 alin.3 C. civ.

La data de 30 iunie 2021, pârâtul PIM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului de obligarea a sa la plata sumei de 100.000 euro în echivalent, cu titlul de daune morale, respingerea cererii de obligare a sa la publicarea hotărârii ce se va pronunța în această cauză, pe cheltuiala proprie pe site-ul expressdebanat.ro și într-un ziar de circulație națională.

În cuprinsul întâmpinării pârâtul arată că, în fapt, așa cum reiese din acțiunea introductivă, reclamantul are în prezent calitatea de președinte al Consiliului Județean C-S, iar pârâtul are în prezent calitatea de consilier județean și a avut calitatea de vicepreședinte al Consiliului Județean C-S în perioada 2016-2020 și are calitatea de președinte al Partidului Mișcare Populară – filiala C-S.

Astfel, este evident că atât petentul cât și pârâtul sunt oameni politici și au dreptul de a-și exprima liber opiniile legate de activitatea forului județean și mai mult și-au asumat starea de fapt că acțiunile lor pot fi analizate și pot fi supuse atenției opinie publice.

Pârâtul consideră că, în democrație, din calitatea de consilier județean și președinte de partid la nivel de județ, are dreptul să critice în public orice propunere a petentului din calitatea sa de președinte al Consiliului Județean C-S și are dreptul să-și spună părerea în plenul ședinței dar și în public, atunci când este întrebat despre o anumită poziție a sa sau a grupului de consilieri.

Așa s-a întâmplat și în cazul în emisiuni live din redacția Expres de Banat, în calitate de invitat, fără a vorbi despre petent ci despre modul în care se votează în plenul consiliului, a precizat că atunci când sunt proiecte bune pentru județ și cetățenii săi le votează, dar atunci când consideră că acestea nu corespund interesului județului și cetățenilor nu le votează și au tot dreptul să aprecieze că un proiect este imbecil (prost, stupid) și aici nu se referea ș la petent, pentru că nici măcar nu vorbea despre acesta, ci a apreciat că într-un județ în care drumurile sunt cum sunt, să cheltui 1.000.000 euro pentru un studiu de fezabilitate pentru un tren, este o imbecilitate.

Pârâtul susține că nici măcar din formularea gramaticala nu se poate subînțelege asta, imbecil, ~ă [At: S, P. S. 180 / PI: ~i, ~e / E: fr. imbecile, lat. imbecillus] 1-2 smf., a (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse și: cretin, idiot, (rar) inept, nerod, prost, stupid, tâmpit, (îvp) becisnic, nătărău, neghiob, netot. 3 a Care trădează imbecilitate (1).

Arată că a făcut această afirmație și în contextul în care județul C-S are o rețea de drumuri județene de 878,7 km dintre care aproximativ 70% sunt într-o stare proastă sau foarte proastă, drumuri care necesita deîndată reparații sau modernizări, în acest moment neexistând nicio sursă de finanțare.

La fel, sistemul medical al județului C-S are multe nevoi. Cea mai recentă dovadă fiind apariția la finalul anului trecut în spațiul public a mai multor poze din interiorul Spitalului Județean, Staționarul 3. În acest context pârâtul face o afirmație: ”Este spitalul care a fost declarat COVID. Sunt oameni care nu au discernământ și care, în mod normal, ar fi trebuit internați în alte secții. Ei au fost aduși acolo, se dezbracă, știți cum sunt… „, a declarat … președintele Consiliului Județean C-S, pentru Express de Banat. Pârâtul a adăugat că pozele din acest spital au apărut „cu iz electoral”. Din această afirmație pârâtul lasă să se înțeleagă clar că beneficiarii sistemului sanitar din spitalul suport COVID nu au discernământ, că totul este cu ”iz electoral și că nu îi pasă de sistemul sanitar și beneficiarii acestuia.”

Pârâtul solicită instanței să constate că limitele libertății de exprimare nu au fost încălcate, și nu s-a adus atingere echilibrului care trebuie să existe între exercițiul libertății de exprimare și protecția dreptului la demnitate al reclamantului, în raport atât cu susținerile subsemnatului, cât și cu scopul demersului său în ansamblu, care a fost unul de bună-credință și, în consecință se bucură de protecția art. 10 din Convenție.

Pârâtul susține că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile cumulative mai sus menționate, deoarece folosirea proverbului hoții care strigă hoții urmat de solicitarea publică adresată petentului de a ieși public și a preciza care este sau care a fost atitudinea acestuia față de reprezentanții unor unități administrative de s-a ajuns la dare de mită, denunțuri, etc și catalogarea unui proiect de hotărâre imbecil pentru că se cheltuie 1.000.000 euro pentru un studiu de fezabilitate, nu are caracterul unei fapte cu caracter ilicit, ci reprezintă o formă de exercitare a dreptului la liberă exprimare din postura subsemnatului de consilier județean și președinte de partid.

Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 din Codul civil și anume nu există o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, nu există un prejudiciu și nu există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, acțiunea petentului fiind o simplă prezentare trunchiată a unor stări de fapt care nu sunt dovedite în fapt și în drept și care pot fi considerate alegații, care nu pot fi dovedite cu martori așa cum își dorește petentul.

În cauză au fost administrate următoarele probe: compact disc conținând înregistrarea emisiunii la care a participat pârâtul (fila 11), postări pe facebook făcute de terțe persoane ulterior emisiunii (filele 12-13), articole și comentarii la aceasta postate pe pagina online a ziarului Express de Banat (filele 14, 156, 38-41, 47-50, 65-79), articole online pe site-urile ziarelor adevărul.ro, cancan.ro și stiripessurse.ro (filele 32, 33-37, 42, 43, 44, 45, 46, 47), extrase de pe portalul Judecătoriei Reșița (filele 80-83), postări online ale reclamantului (filele 84-86), extras de carte funciară și proces verbal de adjudecare (filele 87-90), interogatoriul reclamantului (fila 102) și declarațiile a doi martori propuși de către reclamant (filele 109 și 110).

Instanța, analizând aceste probe, având în vedere și faptul că afirmațiile arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ce constituie temeiul de fapt al cererii, nu au fost constate de către pârât, constată următoarea stare de fapt:

Reclamantul este președinte al Consiliului Județean C-S, iar pârâtul este consilier județean. Pârâtul a fost vicepreședinte al Consiliului Județean al C-S în mandatul 2016-2020 și este președinte al Partidului Mișcarea Populară-filiala C-S.

În cadrul emisiunii live, transmisă pe facebook la data de 26.04.2021, începând cu ora 20.00, pârâtul a făcut următoarele afirmații:

– ”… iar proiectele care considerăm că nu sunt bune pentru județul C-S, cum este această imbecilitate, să dai un milion de euro pe un studiu de fezabilitate când drumurile județului sunt praf… Eu nu aș fi ieșit în fața consilierilor cărășeni și să propun o astfel de imbecilitate…”

-”… Păi bun! D__’le… când dai mită ești infractor! Păi, când dai mită ești infractor! Noi suntem în faza în care hoțul strigă prindeți hoțul!…”

-„… Aici nu discutăm de o curte… Deci, nu poți să tratezi cu asemenea obrăznicie instituția județului C-S!”.

În cadrul unui articol publicat în ziarul online Express de Banat în data de 10.05.2021, intitulat ”… SĂ SPUNĂ DE CÂTE ORI A DAT MITĂ ȘI PENTRU CE! EU M-AM LĂMURIT DE EL, VOR FI 4 ANI PIERDUȚI PENTRU C-S!”, pârâtul a făcut următoarele afirmații:

”Domnul D. are un stil de lucru destul de ciudat, uzează de această imagine a lui de aspru judecător al tuturor. Cred că ar trebui să-și rezolve problema dumnealui cu opinia publică și să spună de câte ori a dat mită și pentru cel din mituitor a devenit delator, denunțător. Nu-l cunosc pe primarul actual de la Ruieni, dar îi transmit toată aprecierea mea pentru că, iată, chiar dacă face parte din același partid cu domnul D., a înțeles că trebuie să țină cu legea, cu interesul comunei. Hai să lăsăm justiția să-și facă treaba. Instanțele de judecată să judece și cred că vor judeca cu responsabilitate și că vom avea o soluție la fel cum și în 2016 o instanță a spus care este limita administrativă și s-au denunțat și contractele de concesiune ale comunei Zăvoi, iar terenurile au trecut în patrimoniul comunei Turnu Ruieni. De aceea a fost și această luptă să fie dat jos M. M.. M. este un om simplu care a luptat pentru… comunei și a avut aceeași logică, cum să-mi dai tu 1.000 de euro și să fii stăpânul muntelui, să hotărăști tu cine construiește pe munte?”

Cu privire la petitul având ca obiect acordarea de daune morale și ca temei de fapt afirmațiile:

– ”… iar proiectele care considerăm că nu sunt bune pentru județul C.-S, cum este această imbecilitate, să dai un milion de euro pe un studiu de fezabilitate când drumurile județului sunt praf… Eu nu aș fi ieșit în fața consilierilor cărășeni și să propun o astfel de imbecilitate…”

-”… Aici nu discutăm de o curte… Deci, nu poți să tratezi cu asemenea obrăznicie instituția județului C-S!, instanța constată următoarele:

Pentru temeinicia acestui petit, reclamantul trebuie să dovedească întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 1357 Cod civil, și anume: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapte ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului în săvârșirea pretinsei fapte ilicite.

Conform art. 72 Cod civil, sub denumirea marginală ”Dreptul la demnitate„, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Art. 75 Cod civil, sub denumirea marginală ”Limite” prevede următoarele: ”Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune”.

Elementul central care trebuie analizat în cauză este conflictul dintre dreptul la imagine și reputație al reclamantului și libertatea de exprimare a intimatului, aceasta din urmă fiind reglementată în art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și reflectată în dreptul intern prin consacrarea ei în art. 30 din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu denumirea marginală ”Libertatea de exprimare”:

Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.

Exercitarea acestor libertăți ce comport ă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare pentru protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Încă de la prima sa hotărâre importantă în acest domeniu, în cauza Handyside c. Regatul Unit (CEDH, 7 decembrie 1976, nr. 24) Curtea Europeană a Drepturilor omului a statuat, într-o formulă care este preluată aproape ca o clauză de stil în toată jurisprudența subsecventă în materie, că „libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una dintre condițiile primordiale ale progresului ei și împlinirii individuale a membrilor săi” și acoperă „nu numai informațiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, dar și pe cele care contrariază, șochează sau neliniștesc; aceasta este exigența pluralismului, a tolerantei, a spiritului de deschidere, într-o societate democratică”.

Instanța europeană a evidențiat întotdeauna „importanța crucială a libertății de exprimare ca una dintre condițiile prealabile ale unei bune funcționări a democrației” (CEDH, 16 mai 2000, Ozgur Gundem c. Turciei; 6 mai 2003, Appleby Unit).

De asemenea, ea a decis că, astfel cum apare consacrată de art. 10, libertatea de expresie este însoțită de excepții care impun o interpretare restrictivă, iar nevoia de a stabili restrângeri ale acestei valori fundamentale a unei societăți democratice trebuie să fie
stabilită în mod convingător (CEDH, 26 noiembrie 1991, Observer Unii noiembrie 1991, Sunday Times c. Regatului Unit).

Libertatea de exprimare nu poate fi concepută fără libertatea de opinie. A comunica astfel de opinii presupune a putea să elaborezi în toate domeniile o gândire personală, o opinie aleasă. în acest sens, libertatea de exprimare este condiția ”sine qua non” a unei veritabile democrații pluraliste.

Uneori, libertatea de exprimare poate fi în conflict cu anumite interese colective individuale, ceea ce înseamnă că ea nu ar fi concepută dincolo de orice limite. Problema mai delicată o constituie aceea de a găsi măsura echilibrului care trebuie să existe între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de-o parte, și protecția intereselor sociale și a drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte, problemă asupra căreia instanța europeană a statuat deseori în jurisprudența sa.

Libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerințe, în condițiile alin. (2) al art. 10 din Convenție, ea trebuie însă să îndeplinească mai multe cerințe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim (dintre cele enumerate limitativ în alineatul menționat), măsura luată s ă fie necesară într-o societate democratică, cu o privire specială asupra proporționalității ingerinței cu scopul legitim urmărit.

Protecția reputației unei persoane este prevăzută în art. 10 par. 2 din Convenție, ca o condiție pentru restrângerea libertății de exprimare. Imaginea persoanei ține de sfera vieții private, iar statele semnatare, în baza obligațiilor pozitive, trebuie să garanteze oricărei persoane ”o speranță legitimă în ceea ce privește protecția și respectarea vieții sale private împotriva practicilor presei de senzație” (CEDH, cauza Hannoverc. Germaniei, 24 iunie 2004, par. 68).

Prin cauza Lingens c. Austriei, Curtea a stabilit o foarte importantă distincție între afirmarea unor fapte și cea a unor judecăți de valoare (distincție ce corespunde într-o anumită măsură celei realizate în chiar textul art. 10 din Convenție: ”libertatea de a primi sau comunica informații sau idei”). Potrivit Curții, ”existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit” (aceasta distincție a fost reluată în forma cauzelor ulterioare din domeniu: CEDH, cauza C și M c. României; De Haes și Gijsels c. Belgiei, 24 februarie 1997; Krone Verlag Gessellachaft m.b.h. și Gerhard Walter decizia de inadmisibilitate din 13.05.2004).

Pe de altă parte, jurisprudența CEDO evidențiază principiul conform căruia afirmațiile nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanțe în care analizează o acuzație de calomnie, elementul determinant trebuind să fie buna-credință a autorului afirmațiilor care afectează reputația părții vătămate (dacă a cunoscut sau nu că acestea sunt false, precum și dacă a depus diligentele necesare, în circumstanțele date pentru a verifica autenticitatea afirmațiilor).

O persoană care are calitatea de subiect de drept public, care deservește un subiect de interes general, cum este cazul în speță, se expune, în mod inevitabil și conștient, unui contract atent al faptelor și gesturilor sale (mai ales atunci când face declarații sau desfășoară activități publice care se pretează la critici) control care este exercitat atât de jurnaliști cât și de marea masă a cetățenilor.

În cauză, reclamantul, în calitate de președinte al Consiliului Județean, trebuie să suporte într-un grad mai mare critici în legătură cu activitatea desfășurată, mai mult decât o persoană care are calitatea de subiect de drept privat. [s.n. – A.P.]

Instanța mai reține că afirmațiile pârâtului au fost făcute în legătură cu chestiuni de interes general, respectiv cu privire la modul de administrare a bugetului consiliului județean și la modul în care reclamantul înțelege să-și exercite prerogativele și atribuțiile pe care le are în calitate de președinte al consiliului județean. [s.n. – A.P.]

În plus, instanța mai are în vedere și calitatea de consilier județean al pârâtului, calitate în care îi este permis într-un grad mai mare să aducă critici în legătură cu interesele generale ale județului și comunității. [s.n. – A.P.]

Instanța, analizând textul în care s-a folosit cuvântul “imbecilitate”, constată că aceste nu a fost folosit în legătură cu persoana reclamantului (respective la o deficiență sau problemă mintală), ci în legătură cu o activitate concretă făcută în baza atribuțiilor conferite de funcția publică deținută de reclamant. Astfel, pârâtul a criticat, folosind termenul ”imbecilitate” modul de administrare al banilor din bugetul consiliului județean. [s.n. – A.P.]

Libertatea în exprimarea opiniilor politice este garantată pentru aleșii locali, atât reclamantul, cât și pârâta având un astfel de statutul, conform art. din OUG nr. 57/2019.

Conform art. 207 alin 1 și 2 din OUG nr. 57/2019:

Libertatea de opinie în exercitarea mandatului alesului local pentru soluționarea și gestionarea treburilor publice în interesul colectivității locale pe care o reprezintă este garantată. [s.n. – A.P.]

Aleșii locali nu pot fi trași la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. [s.n. – A.P.]

Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că pe întreaga durată a mandatului, aleșii locali se consideră în exercițiul autorității publice și se bucură de protecția prevăzută de lege. [s.n. – A.P.]

Luarea de poziție a pârâtului, într-o chestiune ce viza gestionarea treburilor publice în interesul colectivității locale, trebuie privită ca circumscrisă noțiunii de ”opinie politică” și nu poate atrage răspunderea civilă a acesteia. Garanțiile instituite de lege în favoarea \ alesului local în ceea ce privește exprimarea unor opinii politice ar fi golite de conținut dacă poziționările mai agresive ori provocatoare l-ar expune unor forme de răspundere juridică fie de natură civilă ori penală. Sfera dezbaterii politice nu are un conținut echivalent sferei relaționării sociale obișnuite, ea implicând și riscul expunerii participanților la anumite forme de provocare, imixtiune în viața privată ori de catalogări inconfortabile, însă acestea constituie riscuri inerente calității de politician. [s.n. – A.P.]

În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea a subliniat că art. 10 alin. (2) al Convenției lasă foarte puțin loc restricțiilor care vizează discursul politic sau dezbaterile asupra unor chestiuni de interes general (Lingens c. Austriei, Castells c. Spaniei, Thorgeir Thorgeirson c. Islandei).

De asemenea, a considerat că este fundamental, într-o societate democratică, să fie protejată desfășurarea liberă a dezbaterilor politice. Curtea acordă cea mai mare importanță libertății de exprimare în contextul dezbaterii politice și consideră cu nu s-ar putea aduce restricții unui discurs politic fără motive imperioase. A permite restrângerea libertății de exprimare în domeniul discursului politic într-un caz sau altul ar afecta, fără îndoială, respectarea libertății de exprimare în general în statul vizat (Brasilier c. Franței; Feldek c. Slovaciei).

Așadar, libertatea de opiniei și de exprimare în cadrul dezbaterii politice este esențială și nu poate fi restrânsă decât pentru motive întemeiate.

Pentru aceste considerente, instanța constată că fapta pârâtului nu are un caracter ilicit. [s.n. – A.P.]

Cu privire la petitul având ca obiect acordarea de daune morale și ca temei de fapt afirmațiile: ”Păi bun!… D__’le… când dai mită ești infractor! Păi, când dai mită ești infractor! Noi suntem în faza în care hoțul strigă prindeți hoțul!…” și ”Domnul D. are un stil de lucru destul de ciudat, uzează de această imagine a lui de aspru judecător al tuturor. Cred că ar trebui să-și rezolve problema dumnealui cu opinia publică și să spună de câte ori a dat mită și pentru cel Din mituitor a devenit delator, denunțător. Nu-l cunosc pe primarul actual de la Ruieni, dar îi transmit toată aprecierea mea pentru că, iată, chiar dacă face parte din același partid cu domnul D., a înțeles că trebuie să țină cu legea, cu interesul comunei. Hai să lăsăm justiția să-și facă treaba. Instanțele de judecată să judece și cred că vor judeca cu responsabilitate și că vom avea o soluție la fel cum și în 2016 o instanță a spus care este limita administrativă și s-au denunțat și contractele de concesiune ale comunei Zăvoi, iar terenurile au trecut în patrimoniul comunei Turnu Ruieni. De aceea a fost și această luptă să fie dat jos M.M.. M. este un om simplu care a luptat pentru … comunei și a avut aceeași logică, cum să-mi dai tu 1.000 de euro și să fii stăpânul muntelui, să hotărăști tu cine construiește pe munte?”, instanța constată următoarele:

Referitor la cerința existenței faptei ilicite, impusă de art. 1357 Cod civil, instanța constată că aceasta este îndeplinită, pentru următoarele considerente:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat întotdeauna ”importanța crucială a libertății de exprimare ca una dintre condițiile prealabile ale unei bune funcționări a democrației” (CEDH, 16 m 2000, Ozgur Gundem c. Turciei; 6 mai 2003, Appleby … Unit).

De asemenea, ea a decis că, astfel cum apare consacrată de art. 10, libertatea expresiei este însoțită de excepții care impun o interpretare restrictivă, iar nevoia de a o restrângeri ale acestei valori fundamentale a unei societăți democratice trebuie să fie stabilit în mod convingător (CEDH, 26 noiembrie 1991, Observer… Unit noiembrie 1991, Sunday Times c Regatului Unit).

Libertatea de exprimare nu poate fi concepută fără libertatea de opinie. A comunica opinii presupune a putea să elaborezi în toate domeniile o gândire personală, o opinie aleasă. In acest sens, libertatea de exprimare este condiția „sine qua non” a unei veritabile democrații pluraliste.

Uneori, libertatea de exprimare poate fi în conflict cu anumite interese colective individuale, ceea ce înseamnă că ea nu ar fi concepută dincolo de orice limite. Problema mai delicată o constituie aceea de a găsi măsura echilibrului care trebuie să existe exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de-o parte, și protecția intereselor sociale a drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte, problemă asupra căreia instanța europeană a statuat deseori în jurisprudența sa.

Libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerințe, în condițiile alin. (2) al art. 10, trebuie însă să îndeplinească mai multe cerințe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim (dintre cele enumerate limitativ în alineatul menționat), măsura luată se consideră necesară într-o societate democratică, cu o privire speciala asupra proporționalității ingerinței scopul legitim urmărit.

Protecția reputației unei persoane este prevăzută în art. 10 par. 2 din Convenție, ca pentru restrângerea libertății de exprimare. Imaginea persoanei ține de sfera vieții private, statele semnatare, în baza obligațiilor pozitive, trebuie să garanteze oricărei persoane, dacă aceasta este persoană publică, „o speranță legitimă în ceea ce privește protecția respectarea vieții sale private” împotriva practicilor presei de senzație (CEDH, cauza Hannoverc. Germaniei, 24 iunie 2004, par. 68).

Prin cauza Lingens c Austriei, Curtea a stabilit o foarte importanta distincție între afirmarea unor fapte și cea a unor judecăți de valoare (distincție ce corespunde într-o anumită măsură celei realizate în chiar textul art. 10 din Convenție: „libertatea de a primi sau comunica informații sau idei”). Potrivit Curții, „existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul (…) nu este susceptibil de a fi dovedit” (aceasta distincție a fost reluata în majoritatea cauzelor ulterioare din domeniu: CEDH, cauza C. și M. c. României; hotărârea Marii Camere din 17 decembrie 2004; De Haes și Gijsels c. Belgiei, 24 februarie 1997; Krone Verlag Gesellachaft M.B.H. și Gerhard Walter c. A.decizia de inadmisibilitate din 13 mai 2004).

Pe de altă parte, jurisprudența CEDO evidențiază principiul conform căruia adevărul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanțe în situația în care analizează o acuzație de calomnie, elementul determinant trebuind să fie buna-credință a autorului afirmațiilor care afectează reputația părții vătămate (dacă a cunoscut sau nu că acestea sunt false, precum și dacă a depus diligentele necesare, în circumstanțele date pentru a verifica autenticitatea afirmațiilor).

Curtea a subliniat că art. 10 alin. (2( al Convenției lasă foarte puțin loc restricțiilor care vizează discursul politic sau dezbaterile asupra unor chestiuni de interes general. De asemenea, a considerat că este fundamental, într-o societate democratică, să fie protejată desfășurarea liberă a dezbaterilor publice. De asemenea, a mai reținut că sfera dezbaterii politice nu are un conținut echivalent sferei relaționării sociale obișnuite, ea implicând și riscul expunerii participanților la anumite forme de provocare, imixtiune în viața privată ori de catalogări inconfortabile, însă acestea constituie riscuri inerente calității de politician.

Instanța, având în vedere aceste considerente, pentru stabilirea caracterului faptei (licit sau ilicit) urmează să analizeze dacă imixtiunea realizată prin aceste afirmații în viața privată a reclamantului au fost făcute în cadrul unor dezbateri publice, dacă afirmațiile au fost făcute cu bună-credință, caracterul veridic al acestor afirmații (dacă există o bază factuală, suport pentru aceste informații), dacă fapta pârâtului îmbracă forma faptei ilicite prin depășirea limitei rezonabile de exercițiu a libertății de exprimare și dacă au fost declarații de fapt sau judecăți de valoare și dacă această faptă a adus atingere uneia dintre valorile sociale sau morale de natura celor menționate la art. 10 din Convenție sau prevăzute de art. 72 Cod civil.

Instanța, analizând aceste afirmații, constată că pârâtul, în două situații diferite (reținute anterior în considerente) a făcut afirmații publice din care rezultă că reclamantul este infractor datorită unei fapte de dare de mită. [s.n. – A.P.]

Instanța consideră că aceste afirmații se referă la un aspect ce ține de viața publică a reclamantului și nu de viața privată a acestuia, întrucât săvârșirea anterior mandatului de președinte al consiliului județean sau în timpul acestui mandat a unor fapte prevăzute de legea penală ca infracțiuni se integrează în imaginea publică pe care reclamantul o are în calitate de președinte al consiliului județean. [s.n. – A.P.]

În ceea ce privește caracterul licit sau ilicit al faptei, instanța constată că afirmațiile au fost făcute în cadrul unor dezbateri politice (în cadrul unei emisiuni și a unui articol referitoare la reclamant în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean). Acest cadru permite o exprimare mai largă a opiniilor referitoare la persoana reclamantului cu condiția ca aceasta să fie făcute asupra unor chestiuni de interes public, să vizeze subiecte de interes general și să existe o bază factuală suficientă să creeze convingerea pârâtului că faptele prezentate sunt reale, elemente ce determină buna-credință și lipsa caracterului ilicit al faptei. [s.n. – A.P.]

Cu privire la aceste aspecte, instanța, în urma analizării probelor administrate în cauză, constată că nu există o bază factuală pe care să se sprijine afirmațiile pârâtului. [s.n. – A.P.]

Astfel singurele acte pe care s-a bazat pârâtul atunci când a făcut afirmația că reclamantul este infractor prin săvârșirea faptei de dare de mită, sunt trei articole de presă (filele 42-48), articole care prezintă opinii particulare și care nu fac trimitere la acte care să facă veridice acele afirmații. [s.n. – A.P.]

În lipsa unei baze factuale a acestor afirmații, instanța constată că nu se poate reține buna-credință a pârâtului, lipsa acesteia determinând caracterul ilicit al faptei. [s.n. – A.P.]

<<Instanța mai reține că, cuvintele respective nu reprezintă calificări sau judecăți de valoare, admisibile în cadrul unei dispute publice, ci expresii injurioase, care nu erau necesare pentru a exprima o opinie, fie ea și negativă. Folosirea unor asemenea cuvinte pentru a caracteriza o anumită persoană sau activitatea ei depășește, prin natura lor, limitele unei polemici publice, justificate de scopul -eventual legitim- al unei dezbateri legate de un anumit subiect, chiar interesant pentru publicul larg. Aceste expresii jignitoare sunt de natură să afecteze reputația, onoarea, imaginea publică și demnitatea persoanei vizate, fără a aduce publicului căruia i se comunicau, prin ele însele, vreo informație sau comunicare necesară și utilă cu privire la subiectul discutat, fiind făcute cu scopul de a-l discredita pe reclamant. Nu se redau, prin acești termeni, opinii sau aprecieri relevante în contextul subiectului abordat, ci doar se aduc insulte, injurii, fără niciun aport pentru tema în discuție și fără să reprezinte o argumentare. Desigur, în dezbaterea unui subiect de interes, pot fi făcute și aprecieri de natură negativă, însă acestea trebuie să aibă totuși consistența unor judecăți de valoare, chiar și subiective, în vreme ce folosirea unui limbaj insultător, inconsistent, prin el însuși, nu reprezintă o asemenea judecată de valoare și nu are nicio justificare în economia discursului, constituindu-se exclusiv într-un comportament denigrator. De aceea, aceste afirmații depășesc limitele exercițiului firesc al dreptului de liberă exprimare, consacrat ca drept fundamental, reprezentând un exercițiu abuziv, ilicit.>> [s.n. – A.P.]

Întrucât în cazul daunelor morale, odată stabilită existența faptei ilicite, existența prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre acesta și faptă se prezumă că există, instanța urmează să analizeze cuantumul prejudiciului moral suferit de către reclamant.

În ceea ce privește cuantificarea despăgubirilor morale cuvenite unei persoane, în cadrul răspunderii civile delictuale, nu există criterii legale de determinare, astfel încât daunele morale se stabilesc prin apreciere de către instanțele de judecată, în raport cu consecințele negative suferite de victimă, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care i-au fost afectate situația familială sau profesională, dar și cea socială. Toate aceste criterii de cuantificare a prejudiciului moral sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei, La stabilirea acestuia se urmărește acordarea unei reparații juste și echitabile în raport de natura vătămării și de modul în care valorile sociale protejate au fost lezate.

Instanța, ținând cont de contextual în care au fost făcute afirmațiile, în cadrul unei emisiuni live transmise pe Facebook, a unui articol prezentat într-un ziar online și în cadrul unor dezbateri care au avut ca subiect administrarea domeniului public și privat al județului, de interes general cu privire la persoana reclamantului, de justificarea dezbaterii în public a unor subiecte ce țin de persoana reclamantului, de gradul de protecție a vieții private și publice mai redus aplicat reclamantului, de numărul relative mare al persoanelor care au perceput afirmațiile, de calitatea de consilier județean a pârâtului, de criteriul notorietății și cel al contribuției pe care emisiunea și articolul au adus-o unei dezbateri de ordin general, intensitatea lezării onoarei și demnității reclamantului, intensitate dedusă din declarațiile martorului M. Adrian, din faptul că prietenii reclamantului au luat la cunoștință despre afirmații (conform martorilor audiați în cauză), și declarațiile reclamantului din cuprinsul interogatoriului, constată că obligarea pârâtului la suma de 1 000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății este de natură a constitui o reparație echitabilă a prejudiciului cauzat reclamantului.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului ca pârâtul să fie obligate la publicarea pe site-ul expressedbanat.ro și într-un ziar de circulație națională a prezentei hotărâri, instanța urmează să o respingă, considerând că prejudicial moral este reparat prin plata sumei arătate anterior.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța, având în vedere soluția ce se va da cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 453 alin. 2 Cod proc. civ., urmează să o admită în parte, pentru suma de 1000 lei.

Pentru aceste considerente instanța, urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D.R.D în contradictoriu cu pârâtul P.I.M..

Va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1 000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății cu titlu de daune morale.

Va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D.R.D. în contradictoriu cu pârâtul P.I.M..

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1 000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății cu titlu de daune morale.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 02.12.2021.


[1] A se vedea, Justiția Tribunalului Caraș-Severin (I). Reinventarea instituției răspunderii civile delictuale, material publicat la data de 25.03.2022 pe www.juridice.ro;
[2] Compunerea completurilor de judecată în anul 2018 – AICI; compunerea completurilor de judecată în anul 2019 – AICI; compunerea completurilor de judecată în anul 2020 – AICI; compunerea completurilor de judecată în anul 2021 – AICI; compunerea completurilor de judecată în anul 2022 – AICI.
[3] A se vedea, sentința penală nr. 108/2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 265/115/2010.
[4] A se vedea, CERERE DE RESTITUIRE a sumelor date cu titlu de mită, depusă în dosarul nr. 265/115/2010, prin registratura Tribunalului Caraș-Severin.
[5] A se vedea, pag. 10-11 din sentința nr. 2112/02.12.2021 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. 1707/115/2021, astfel cum apare în sistemul electronic – ECRIS.
[6] A se vedea, de exemplu, decizia nr. 703/A/13.12.2018 pronunțată de același Tribunal Caraș-Severin.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti