ÎCCJ. Dare și luare de mită. Achitare

Andreea Coman

Cristina Gabriela Iacob

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nu există suficiente probe din care să rezulte că inculpații au săvârșit infracţiunile de dare şi, respectiv, luare de mită, impunându-se achitarea acestora, concluzia instanței de fond conform căreia în tarifele contractului de salubrizare ar fi fost incluse şi cheltuielile cu publicitatea, astfel încât, prin semnarea contractului, s-ar fi asigurat implicit şi mita, plătită ulterior în tranşe, în baza contractelor fictive de publicitate, fiind greșită. Pentru a aprecia în acest sens, instanța supremă a reținut, pe de o parte că, analiza infracțiunilor de abuz în serviciu și luare/dare de mită, fără discuție, trebuie efectuată într-o notă de interdependenţă mijloc-scop, însă, o astfel de construcţie nu debarasează organele judiciare de sarcina de a dovedi faptele de o manieră neîndoielnică, cu atât mai mult cu cât, fiecare dintre acestea poate fi reţinută independent de soluţia pronunţată în privinţa celeilalte, având o existenţă juridică de sine stătătoare, ce reclamă un cadru propriu şi solid probatoriu, iar pe de altă parte că, invocarea unui modus operandi nu este suficientă pentru a dovedi existenţa înţelegerii dintre inculpaţi. În contextul probatoriu al cauzei, s-a demonstrat prestarea efectivă a publicităţii pentru contractele încheiate, neputându-se reţine fictivitatea acestora sau a activităţii de producţie publicitară, toate argumentele instanţei de fond, în sensul că nu există dovezi de predare a materialelor publicitare de către client, că o serie de contracte nu sunt însoţite de media-planuri sau rapoarte de difuzare, că lipsesc unele devize de producţie etc., devin nerelevante, dovedind doar un mod neprofesionist de lucru. (Î.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 14 din 3 februarie 2022)

Avocat Andreea Coman, COMAN LAW
Cristina Gabriela Iacob, studentă la Facultatea de Drept a Universității din București