Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Un calcul lăsat la aprecierea suverană a judecătorului – deducerea măsurilor preventive privative de libertate din pedeapsa amenzii
05.04.2022 | Raul Alexandru NESTOR

Secţiuni: Articole, Drept penal, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Raul Alexandru Nestor

Raul Alexandru Nestor

Abstract

Compared to the regulation of the 1968 Criminal Code, a novelty is the calculation of the fine by the system of fine days, which, through the mechanism of determining the amount, ensures a better individualization of the concrete punishment applied both in terms of proportionality, expressed in the number of fine days. as well as the efficiency, by determining the value of a fine-day taking into account the patrimonial situation of the convict.

Also as a novelty, the Criminal Code removes the possibility of the court to individualize the prison sentence with which the fine is replaced, explicitly providing that the number of unexecuted fine days is replaced by an appropriate number of days of imprisonment.

The current rules are no longer as clear as to the provisions for deducting from the penalty of the fine the period corresponding to the preventive measures, sometimes the application of the provisions requiring such a deduction is completely ignored.

According to art. 72 para. (2) of the Criminal Code, ”the period in which a person has been subjected to a preventive measure of deprivation of liberty shall be reduced even in case of conviction to a fine, by removing all or part of the fine days”.

Also, according to par. (3): ”In the case of a fine accompanying the sentence of imprisonment, the period during which a person has been subjected to a measure of deprivation of liberty shall be reduced by the duration of the sentence of imprisonment”.

Unlike the replacement of fine days with imprisonment, in the case of deducting the period corresponding to custodial measures from the main penalty of the criminal fine, the law no longer imposes the mathematical equivalence of a day of pre-trial detention / house arrest – a fine day.

In the absence of a provision providing for the mathematical equivalence between a day of pre-trial detention / at home and a day of a criminal fine, in the case of conviction to a fine, deduction of detention, pre-trial detention or house arrest or in part, it is imperative, but the proportion of the deduction of the preventive measure from the penalty of the fine is left to the discretion of the court.

The multitude of solutions in which it is erroneously considered that the deduction of the preventive measure from the penalty of the fine is optional, not the proportion in which this deduction takes place, obliges us to reiterate that in case of conviction to the penalty of criminal fine, deduction of detention, pre-trial detention of the punishment, in whole or in part, is mandatory, a single day of detention may justify the removal in whole or in part of the penalty of the criminal fine.

Rezumat

Față de reglementarea Codului penal din 1968, un element de noutate constă în calcularea amenzii prin sistemul zilelor-amendă care, prin mecanismul de determinare a cuantumului, asigură o mai bună individualizarea pedepsei concret aplicate atât sub aspectul proporţionalităţii, exprimat în numărul zilelor-amendă, cât şi al eficienţei, prin determinarea valorii unei zile-amendă ţinând seama de situaţia patrimonială a condamnatului.

Tot ca element de noutate, Codul penal înlătură posibilitatea instanţei de a individualiza pedeapsa închisorii cu care este înlocuită amenda, prevăzând în mod explicit că numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

Reglementarea actuală nu mai este la fel de clară în ceea ce privește dispozițiile privind deducerea din pedeapsa amenzii a perioadei corespunzătoare măsurilor preventive, uneori fiind ignorată complet aplicarea dispozițiilor care impun o asemenea deducere.

Potrivit art. 72 alin. (2) din Codul penal, ”perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor- amendă.”

De asemenea, conform alin. (3): ”În cazul amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.”

Spre deosebire de înlocuirea zilelor amendă cu pedeapsa închisorii, în cazul deducerii perioadei corespunzătoare măsurilor preventive privative de libertate din pedeapsa principală a amenzii penale, legea nu mai impune echivalența matematică o zi de arest preventiv/arest la domiciliu – o zi amendă.

În absența unei prevederi care să prevadă echivalența de ordin matematic între o zi de arest preventiv/la domiciliu și o zi amendă penală, în cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale, deducerea reținerii, arestării preventive sau a arestului la domiciliu din pedeapsă, în tot sau în parte, are caracter imperativ, însă proporția deducerii măsurii preventive din pedeapsa amenzii este lăsată la aprecierea instanței.

Multitudinea soluțiilor în care din eroare se apreciază că deducerea măsurii preventive din pedeapsa amenzii este facultativă, nu proporția în care are loc această deducere, ne obligă să reiterăm că în cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale, deducerea reținerii, arestării preventive sau a arestului la domiciliu din pedeapsă, în tot sau în parte, are caracter imperativ, o singură zi de reținere putând justifica înlăturarea în tot sau în parte a pedepsei amenzii penale.

Keywords
The main penalty of the criminal fine; the system of fine days; the replacement of the criminal fine by the prison sentence; the deduction of preventive measures of a custodial nature from the penalty of the fine; the removal in whole or in part of the penalty of the fine

Cuvinte cheie
Pedeapsa principală a amenzii penale; sistemul zilelor amendă; înlocuirea amenzii penale cu pedeapsa închisorii; deducerea măsurilor preventive cu caracter custodial din pedeapsa amenzii; înlăturarea în tot sau în parte a pedepsei amenzii

I. Aspecte cu caracter general relative la pedeapsa amenzii

Fără a avea pretenția unei definiții complete, raportându-ne și la poziția constant exprimată în literatura de specialitate, vom achiesa la susținerea conform cu care amenda este acea pedeapsă principală ce poate fi aplicată numai de instanța de judecată unei persoane fizice sau juridice pentru săvârșirea unei infracțiuni, constând în ”suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească în contul statului”[1].

Dintr-o perspectivă multidisciplinară, amenda este întâlnită în legislaţie atât ca sancţiune penală, cât şi ca sancţiune administrativă, disciplinară, civilă, fiscală, procedurală, având un caracter pecuniar, coercitiv, aplicabilă atât atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.

Spre deosebire de alte sancțiuni de natură precuniară, pedeapsa principală a amenzii penale va fi înscrisă în cazierul judiciar şi va fi considerată un antecedent penal al persoanei condamnate, tocmai ca urmare a naturii juridice de pedeapsă principală.

Reprezentând o pedeapsă adaptabilă şi remisibilă, amenda este frecvent prevăzută de legiuitorul național pentru sancţionarea faptelor care prezintă un pericol social mai redus, funcţia de constrângere fiind realizată prin micşorarea patrimoniului condamnatului şi generând implicit o îngreunare a vieţii acestuia.

Pentru a asigura caracterul personal al amenzii şi a limitei de răsfrângere asupra familiei condamnatului, art. 61 alin. (3) din Codul penal a prevăzut că amenda se stabileşte ţinându-se de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale acestuia față de persoanele aflate în întreținerea sa, fără a-l pune însă pe infractor în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea, învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care acesta are obligaţii legale.

Din punct de vedere al sediului de reglementare, amenda penală este prevăzută în partea generală a Codului penal în art. 61, 64 şi în art. 559 – 560 din Codul de procedură penală, fiind reglementată ca pedeapsă unică pentru un număr foarte mic de infracţiuni în Codul penal, precum şi în legile penale sau nepenale cu dispoziţii penale.

Față de reglementarea Codului penal din 1968, ca un prim element de noutate se impune să menționăm calcularea amenzii prin sistemul zilelor-amendă, care, prin mecanismul de determinare a cuantumului, asigură o mai bună individualizarea pedepsei concret aplicate atât sub aspectul proporţionalităţii, exprimat în numărul zilelor-amendă, cât şi al eficienţei, prin determinarea valorii unei zile-amendă ţinând seama de situaţia patrimonială a condamnatului.

Un alt element de noutate constă în posibilitatea fie de a majora limitele speciale ale pedepsei amenzii, fie de a aplica amenda cumulativ cu pedeapsa închisorii, atunci când prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial.

Codul penal prevede limitele generale ale numărului zilelor-amendă între 30 de zile şi 400 de zile iar cele ale valorii unei zile-amendă între 10 lei şi 500 lei [art. 61 alin. (2) teza a II-a noul Cod penal].

Legiuitorul român a adoptat, cu privire la limitele speciale ale amenzii pentru diferitele infracţiuni, o tehnică specială, constând în prevederea, în Partea generală a noului Cod penal, a unor dispoziţii privitoare la limitele maxime şi minime ale zilelor-amendă, urmând ca în Partea specială a codului sau în legile speciale amenda să fie prevăzută doar prin denumirea ei, limitele fiind cele stabilite în Partea generală a Codului penal.

Potrivit art. 61 alin. (4) din noul Cod penal, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:
a) 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii;
b) 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

În alin. (5) al aceluiaşi articol se prevede că, dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor amendă se pot majora cu o treime.

Ca urmare a noului sistem de individualizare a pedepsei amenzii, legiuitorul național a prevăzut că fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) şi alin. (5) ale art. 61 [art. 61 alin. (6) noul Cod penal.

Codul penal intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014 a reintrodus în peisajul normativ autohton și pedeapsa amenzii aplicată alăturat pedepsei închisorii în cazul condamnării pentru aceeași infracțiune.

Aplicarea amenzii pe lângă pedeapsa închisorii era prevăzută în Codul penal de la 1936 şi a fost în vigoare până în anul 1954, când textul art. 52, care prevedea că amenda corecţională se aplică singură sau pe lângă altă pedeapsă, a fost modificat, eliminându-se posibilitatea aplicării amenzii pe lângă altă pedeapsă. Această posibilitate nu a fost prevăzută nici în Codul penal din 1968. S-a considerat că aplicarea amenzii cumulativ cu pedeapsa închisorii constituie o pedeapsă excesivă şi nejustificată sub raportul politicii penale.

Actualul Cod penal a reintrodus, prin dispoziţiile din art. 62, după modelul altor coduri penale între care şi Codul penal francez din 1994, posibilitatea aplicării pedepsei amenzii pe lângă pedeapsa închisorii, însă numai în cazul infracţiunilor prin săvârşirea cărora s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial.

Potrivit art. 62 alin. (1) din Codul penal, dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica şi pedeapsa amenzii. Pe baza datelor existente la dosarul cauzei, instanţa de judecată va putea proceda la determinarea concretă a pedepsei închisorii, în limitele prevăzute de lege, pe baza criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Totodată, pe baza aceloraşi criterii şi ţinând seama şi de folosul patrimonial obţinut sau urmărit de făptuitor prin săvârşirea faptei, instanţa trebuie să decidă şi cu privire la necesitatea aplicării, pe lângă pedeapsa închisorii, şi a pedepsei amenzii. Dacă ajunge la concluzia că, pe lângă pedeapsa închisorii astfel stabilite, este necesară şi pedeapsa amenzii, instanţa urmează să procedeze la determinarea concretă a acesteia.

În acest caz, potrivit art. 62 alin. (2) din Codul penal, limitele speciale ale zilelor- amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) şi lit. c) se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanţă şi nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.

În cazul în care instanţa decide aplicarea pedepsei amenzii alături de pedeapsa închisorii pentru sancţionarea unei infracţiuni prin care s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă vor fi:
a) 120 şi 240 zile-amendă, când pedeapsa închisorii stabilită de instanţă este de cel mult 2 ani;
b) 180 şi 300 zile-amendă, când pedeapsa închisorii stabilită de instanţă este mai mare de 2 ani.

Cuantumul unei zile-amendă este cuprins între 10 lei şi 500 lei, iar la stabilirea acestuia se va ţine seama de valoarea produsului patrimonial obţinut sau urmărit.

II. Posibile progrese și erori existente în activitatea instanțelor de judecată în aplicarea actuală a pedepsei amenzii

Unul dintre principalele elemente aduse de noua reglementare, receptat în mod favorabil în practica instanțelor de judecată, este regimul specific de înlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din Codul penal, înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii se face în două moduri diferite, după cum pedeapsa amenzii a fost aplicată singură sau pe lângă pedeapsa închisorii.

Art. 63 prevede în alin. (1) înlocuirea amenzii ca pedeapsă unică. Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. Desigur că pentru înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii, este necesar ca persoana condamnată care posedă mijloace financiare suficiente pentru achitarea amenzii să nu efectueze plata cu rea-credinţă.

Numai în situaţia reţinerii relei-credinţe, pentru combaterea acestei atitudini a condamnatului de sfidare faţă de hotărârea de condamnare la pedeapsa amenzii, legea prevede înlocuirea obligatorie a amenzii cu închisoarea. Potrivit dispoziţiei din alin. (3) al art. 63 din Codul penal, unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Ca element de noutate, Codul penal înlătură posibilitatea instanţei de a individualiza pedeapsa închisorii cu care este înlocuită amenda, prevăzând în mod explicit că numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

Cel de-al doilea mod de înlocuire a amenzii cu pedeapsa închisorii se raportează la cazul în care pedeapsa amenzii a fost aplicată pe lângă pedeapsa închisorii în condiţiile prevăzute în art. 62 din Codul penal. Potrivit dispoziţiilor din alin. (2) al art. 63 Cod penal, în caz de neexecutare cu rea-credinţă a amenzii aplicate pe lângă pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, adică, aşa cum se prevedeîn dispoziţia din alin. (3) al aceluiaşi articol, cu un număr egal de zile de închisoare, având în vedere că unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.Aceste zile de închisoare se adaugă la pedeapsa închisorii, formând împreună cu aceasta o singură pedeapsă.

* * * * * * * * *

Dacă în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, legea este extrem de clară și nu lasă loc de interpretări divergente, judecătorul național cunoscând cu precizie numărul zilelor de închisoare pe care le va aplica spre a fi executate de persoana condamnată care cu rea credință s-ar sustrage de la plata amenzii, în cazul persoanei sancționate cu amenda penală care anterior a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, reglementarea substanțială nu mai este la fel de clară, în practica actuală a instanțelor de judecată fiind remarcată fie aplicarea eronată a dispozițiilor privind deducerea perioadei corespunzătoare măsurilor preventive, fie ignorarea completă a dispozițiilor care impun o asemenea deducere.

Potrivit art. 72 alin. 2 din Codul penal, ”perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă.”

De asemenea, conform alin. (3): ”În cazul amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.”

În urma unei succinte analize a acestei dispoziții, se poate observa cu ușurință că, spre deosebire de pedeapsa înlocuirea zilelor amendă cu pedeapsa închisorii, în cazul deducerii perioadei corespunzătoare măsurilor preventive privative de libertate din pedeapsa principală a amenzii penale, legea nu mai impune echivalența matematică o zi de arest preventiv/arest la domiciliu – o zi amendă.

În absența unei prevederi care să prevadă echivalența de ordin matematic între o zi de arest preventiv/la domiciliu și o zi de amendă penală, în cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale, deducerea reținerii, arestării preventive sau a arestului la domiciliu din pedeapsă, în tot sau în parte, are caracter imperativ, însă proporția deducerii măsurii preventive din pedeapsa amenzii este lăsată la aprecierea instanței.

În condițiile în care echivalența o zi de amendă/o zi de închisoare este reglementată doar în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, ca și consecință a necesității unei interpretări restrictive în materia dreptului penal, nu se poate aplica prin analogie o asemenea reglementare în materia deducerii perioadei corespunzătoare măsurii arestului preventiv/arestului la domiciliu din pedeapsa amenzii. Nu putem considera ca fiind întemeiate acele soluții prin care o perioadă formată dintr-o singură zi de reținere și 29 de zile de arest preventiv impun doar o deducere de 30 de zile amendă din pedeapsa principală pecuniară aplicată la sfârșitul procesului penal. Desigur că instanța de judecată, analizând toate criteriile de individualizare menționate de art. 74 din Codul penal, se va putea orienta către o deducere în această proporție, însă nu există niciun argument de text care să împiedice instanța de judecată să acorde unei zile de arest preventiv un număr mai mare decât o zi amendă.

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, ”Codul penal în vigoare a adoptat, în privința calcului duratei pedepsei și a computării reținerii și a arestării preventive, aceleași principii care se găseau consacrate și în Codul penal din 1936, excepție făcând condamnarea la amendă, caz în care deducerea reținerii și a arestării preventive din pedeapsă, în tot sau în parte, este lăsată la aprecierea instanței”[2].

Chiar în condițiile de aplicare ale Codului penal din 1968, scăderea timpului reținerii și arestării preventive opera, conform art. 88 alin. (2) din acest act normativ, și în cazul în care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa amenzii., această dispoziție fiind preluată în art, 72 alin. (2) din actualul Cod penal. ”În această situație, deducerea reținerii sau arestării preventive se efectuează prin înlăturarea, în totul sau în parte, a executării amenzii, instanța stabilind prin apreciere, suma ce nu se va plăti din amenda aplicată, ca urmare a scăderii reținerii sau arestării preventive”[3].

Având în vedere continuitatea reglementării, o parte a instanțelor naționale au procedat la deducerea prin apreciere a perioadei
corespunzătoare măsurilor preventive din numărul zilelor amendă, nefiind ținute de egalitatea o zi de arest preventiv/la domiciliu cu o zi amendă.

Menționăm în acest sens decizia Curții de Apel Craiova pronunțată la data de 13 martie 2019 în dosarul nr. 16916/318/2018[4], prin care s-au dispus următoarele măsuri:

”În baza art. 386 Cod pr. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.D.O., din art. 371 Cod penal în art. 371 Cod penal, cu aplic. art. 44 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 371 Cod penal cu aplic. art. 44 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 61 Cod penal şi cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen. şi art. 79 alin. 3 Cod penal, condamnă inculpatul P. D.O. la pedeapsa de 3.750 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile-amendă înmulţit cu suma de 25 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 72 Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 Cod pr. pen., constată că inculpatul P. D. O. a fost reţinut în cauză pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 09.09.2018 până la data de 10.09.2018 şi înlătură din pedeapsa amenzii aplicate acestuia un număr de 10 zile-amendă înmulţit cu suma de 25 lei corespunzătoare unei zile-amendă, echivalentul a 250 lei, urmând ca inculpatul să execute în final 3.500 lei amendă penală, conform art. 559 Cod pr. pen.

Pune în vedere inculpatului P.D.O. dispoziţiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 371 Cod penal raportat la art. 61 Cod penal şi cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., condamnă inculpatul C. I. la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile-amendă înmulţit cu suma de 20 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 72 Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 Cod pr. pen., constată că inculpatul C. I. a fost reţinut în cauză pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 09.09.2018 până la data de 10.09.2018 şi înlătură din pedeapsa amenzii aplicate acestuia un număr de 10 zile-amendă înmulţit cu suma de 200 lei corespunzătoare unei zile-amendă, echivalentul a 200 lei, urmând ca inculpatul să execute în final 2.800 lei amendă penală, conform art. 559 Cod pr. pen.

Pune în vedere inculpatului C. I. dispoziţiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 371 Cod penal raportat la art. 61 Cod penal şi cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., condamnă inculpatul M. R. C. la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile-amendă înmulţit cu suma de 20 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 72 Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 Cod pr. pen., constată că inculpatul M. R. C. a fost reţinut în cauză pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 09.09.2018 până la data de 10.09.2018 şi înlătură din pedeapsa amenzii aplicate acestuia un număr de 10 zile-amendă înmulţit cu suma de 20 lei corespunzătoare unei zile-amendă, echivalentul a 200 lei, urmând ca inculpatul să execute în final 2.800 lei amendă penală, conform art. 559 Cod pr. pen.

Pune în vedere inculpatului M. R. C. dispoziţiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În baza art. 371 Cod penal raportat la art. 61 Cod penal şi cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., condamnă inculpatul Z. O. C. la pedeapsa de 3.750 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile-amendă înmulţit cu suma de 25 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 72 Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 Cod pr. pen., constată că inculpatul Z. O. C. a fost reţinut în cauză pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 09.09.2018 până la data de 10.09.2018 şi înlătură din pedeapsa amenzii aplicate acestuia un număr de 10 zile-amendă înmulţit cu suma de 25 lei corespunzătoare unei zile-amendă, echivalentul a 250 lei, urmând ca inculpatul să execute în final 3.500 lei amendă penală, conform art. 559 Cod pr. pen.

Pune în vedere inculpatului Z. O. C. dispoziţiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.”

În cazul celor patru inculpați se observă că au fost aplicate pedepse cu amenda penală, iar perioada măsurii preventive a reținerii a condus la înlăturarea din pedeapsa amenzii aplicate fiecăruia acuzat a unui număr de 10 zile-amendă înmulţit cu suma de 20 lei sau cu suma de 25 lei. În opinia acestei instanțe, o singură zi de reținerea este echivalent cu 10 zile amendă.

Deși legea penală nu reglementează expres anumite criterii care ar putea fi folosite de judecător la aprecierea unei asemenea deduceri a măsurii preventive din pedeapsa cu amenda, credem că raționamentul este extrem de logic, mai ales în condițiile unei schimbări de încadrare juridică favorabile inculpatului, nefiind echitabil ca o singură zi de arest preventiv să cântărească o singură zi de amendă nici în situația stabilirii unei zile de amendă la valoarea pecuniară maximă.

Chiar dacă reglementarea deducerii perioadei corespunzătoare măsurii preventive privative de libertate are caracter de constanță în legislația națională, există în continuare multe soluții în care, aplicându-se pedepse cu amenda, perioada corespunzătoare măsurii preventive privative de libertate, este cu desăvârșire ignorată, fie se constată doar existența acesteia.

Prin sentința penală nr. 1789/09 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. 11585/281/2021[5], Judecătoria Ploiești a dispus în primă instanță următoarele măsuri:

”În temeiul art. 396 alin. 10 C.p. pen., raportat la art. 61 C. pen., condamnă pe inculpatul A.B, la pedeapsa amenzii penale în cuantum total de 3.800 de lei, sumă rezultată din înmulţirea unui nr. de 190 de zile –amendă cu suma de 20 de lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de violență în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 alin. 2 din C. pen). cu aplic. art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. 10 C.p.p., raportat la art. 61 C. pen., condamnă pe inculpatul A.B la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.600 de lei, sumă rezultată din înmulţirea unui nr. de 180 de zile –amendă cu suma de 20 de lei corespunzătoare unei zile- amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen. și art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din C. pen), ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 din C. pen.

În baza art. 38 alin. 2 C. pen. constatată că faptele din prezenta cauză sunt concurente.

În baza art. 39 alin. 1, lit. c aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda penală în cuantum de 3.800 de lei, la care se va adăuga un spor de o treime din pedeapsa a amenzii de 3.600 de lei, spor în cuantum de 1.200 de lei, rezultând o pedeapsă cu amenda de executat în cuantum de 5.000 de lei.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 63 C. pen., respectiv, daca persoana condamnata, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii stabilită prin prezenta, numărul zilelor-amendă se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

Ia act că persoana vătămată nu s a constituit parte civilă.

Ia act că prin ordonanţa din data de 16.05.2021, s-a dispus reţinerea inculpatului A.B pentru o perioadă de 24 ore, începând cu data de 17.05.2021, ora 07:35, pentru o perioadă de 24 de ore.

Ia act ca inculpatul A.B a fost arestat preventiv începând cu data de 17.05.2021, până la data de 17.06.2021, inclusiv.

În temeiul art. 272 C. pr. pen. rap. la art. 274 alin. 1 C. pr. pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de primă jurisdicție a reținut în esență că inculpatul apelant a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea procedurii de judecată întemeiate pe recunoașterea învinuirii, cerere admisă de prima instanță în considerarea materialului probator administrat.

Reținând situația de fapt în varianta și modalitatea prezentate în rechizitoriu, sub aspectul încadrării juridice, instanța de primă jurisdicție a arătat că faptele inculpatului A.B, constând în aceea că, în data de 16.05.2021, ora 23:30, în timp ce se afla în benzinăria P, situată în mun. P, pe fondul unui conflict spontan, a agresat-o fizic pe concubina sa, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 15-20 zile îngrijiri medicale, precum şi ruperea unor dinţi, prin aceste acţiuni tulburând grav ordinea şi liniştea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violență în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 alin. 2 din C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen. cu aplic. art. 38 alin. 2 din C. pen. și art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din C. pen.

Împotriva acestei soluții pronunțate de Judecătoria Ploiești în primă instanță, în termen legal imperativ, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul A.B. au exercitat calea de atac a apelului.

În dezvoltarea scrisă a motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a susținut netemeinicia hotărârii judecătoreşti sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, nelegalitatea hotărârii judecătoreşti, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen. și nelegalitatea hotărârii judecătoreşti, sub aspectul omisiunii deducerii măsurilor preventive din pedeapsa amenzii penale.

Sub aspectul primului motiv de apel invocat de apelantul parchet, s-a arătat că sancţiunea aplicată nu trebuie să fie una excesivă dar gravitatea reală a infracţiunilor săvârşite ar fi impus condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea într-un cuantum sporit pentru fiecare infracţiune deduse judecăţii, cu executarea în regim de detenţie.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii judecătoreşti, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., în dezvoltarea scrisă a motivelor de apel, s-a mai arătat că, potrivit art. 199 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., infracţiunea de violenţă în familie se pedepseşte cu închisoarea dc la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, al cărui maxim se poate majora cu o pătrime.

Întrucât pedeapsa prevăzută este mai mare de 2 ani, limitele speciale ale zilelor amendă sunt prevăzute de art. 61 alin. 4 lit. c C. pen., fiind cuprinse între 180 şi 300 zile-amendă. Pe o parte, aceste limite sunt influenţate de parcurgerea de către inculpat a procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, admisă de către instanţa de judecată la termenul de judecată din data de 28.10.2021, prin aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc .pen., ce stipulează că atunci când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. 1, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, se reduc cu o pătrime.

Pe de altă parte, având în vedere reţinerea stării recidivă post executorie în încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. 5 C. pen., potrivit cărora limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

Astfel, în cauză este incident un concurs între cauze dc atenuare şi agravare şi sunt aplicabile dispoziţiile art. 79 alin. 3 C. pen., potrivit căruia atunci când în cazul aceleaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc, după care se majorează.

În raport de această modalitate de stabilire a pedepsei, prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o pătrime urmată de majorarea acestora cu jumătate, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 202 zile-amendă şi 337 zile-amendă.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel, conform art. 72 alin. (2) C. pen., perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor amendă. În cauză, inculpatul a fost supus unor măsuri preventive privative de libertate, reţinere şi arest preventiv, în perioada 17.05.2021 – 17.06.2021.

Aspectul de nelegalitate a hotărârii pronunţate îl reprezintă omisiunea instanţei de a face aplicarea dispoziţiilor art. 72 alin. 2 C. pen., operaţiune obligatorie.

În situaţia menţinerii modalităţii de individualizare a amenzii penale, apelantul parchet a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special al zilelor amendă şi mărirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile amendă, precum şi înlăturarea în parte a zilelor amendă.

Având în vedere reţinerea stării recidivă post executorie în încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, în opinia instanței de apel, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. 5 C. pen., potrivit cărora limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

Astfel, ca și consecință a concursului între cauze de atenuare şi agravare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 79 alin. 3 C. pen., potrivit căruia atunci când în cazul aceleaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc, după care se majorează.

În raport de această modalitate de stabilire a pedepsei, prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o pătrime urmată de majorarea acestora cu jumătate, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 202 zile-amendă şi 337 zile-amendă.

La individualizarea concretă a numărului de zile amendă pentru fiecare din cele două infracțiuni, instanța de control judiciar a reținut că, în concret, prin faptele sale, inculpatul a perturbat buna desfășurare a activității unui local public și liniștea persoanelor prezente, creând o stare de teamă, de indignare și determinând persoanele prezente să părăsească incinta localului mai devreme decât ar fi dorit acestea. De asemenea, instanța de apel a mai avut în vedere și modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, respectiv prin exercitarea unor acte de agresiune fizică extrem de intense la adresa partenerei sale de viață, persoană de sex femeiesc, singură în zona respectivă, a cărei eventuală ripostă nu ar fi avut decât un caracter iluzoriu.

Prin urmare, soluția primei instanțe a fost modificată, în sensul adaptării pedepselor pecuniare la toate criteriile de legalitate menționate în motivele de apel formulate de parchet.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, de la 3.800 de lei, sumă rezultată din înmulţirea unui nr. de 190 de zile –amendă cu suma de 20 de lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de violență în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 alin. 2 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din C. pen, cu reținerea art. 396 alin. 10 C. pr. pen., raportat la art. 61 C. pen, la suma de 6.000 de lei, sumă rezultată din înmulţirea unui nr. de 300 de zile –amendă cu suma de 20 de lei corespunzătoare unei zile-amendă.

A fost majorată și pedeapsa aplicată aceluiași inculpat, de la suma de 3.600 de lei, sumă rezultată din înmulţirea unui nr. de 180 de zile –amendă cu suma de 20 de lei corespunzătoare unei zile- amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen. și art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din C. pen, cu reținerea art. 396 alin. 10 C. proc. pen., raportat la art. 61 C. pen., la suma de 4200 lei sumă rezultată din înmulţirea unui nr. de 210 de zile –amendă cu suma de 20 de lei corespunzătoare unei zile-amendă.

În baza art. 38 alin. 2 C. pen. s-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente și în baza art. 39 alin. 1, lit. c), a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda penală în cuantum de 6.000 de lei, la care a fost adăugat un spor de o treime din pedeapsa a amenzii de 4.100 de lei, spor în cuantum de 1400 de lei, rezultând o pedeapsă cu amenda de executat în cuantum de 7.400 de lei.

S-a luat act ca inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 17.05.2021, până la data de 17.06.2021, inclusiv.

În temeiul art. 72 alin. (2) C. pen. a fost dedusă durata măsurilor preventive și în consecință a fost dispusă înlăturarea din pedeapsa rezultantă a unui număr de 50 de zile amendă în cuantum de 20 de lei corespunzătoare unei zile-amendă, respectiv suma de 1000 lei, rezultând o pedeapsă cu amenda de executat în cuantum de 6.400 de lei, corespunzătoare unui nr. de 320 de zile –amendă cu suma de 20 de lei corespunzătoare unei zile- amendă.

* * * * * * * * *

Desigur că exemplele de soluții în care instanțele dispun condamnarea la pedeapsa amenzii ignorând perioada unei măsuri preventive, ar putea continua, însă ceea ce ne propunem prin acest demers este să atragem atenția atât asupra caracterului obligatoriu al acestei deduceri din pedeapsa principală pecuniară, cât și asupra dreptului suveran al instanței de a aprecia asupra cuantumului final al amenzii care se impune a fi executată după deducerea măsurii preventive.

Multitudinea soluțiilor în care din eroare se apreciază că deducerea măsurii preventive din pedeapsa amenzii este facultativă, nu proporția în care are loc această deducere, ne obligă să reiterăm că în cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale, deducerea reținerii, arestării preventive sau a arestului la domiciliu din pedeapsă, în tot sau în parte, are caracter imperativ, însă proporția deducerii măsurii preventive din pedeapsa amenzii este lăsată la aprecierea instanței.

În absența unui criteriu expres reglementat de lege, precum în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii (o zi amendă – o zi de închisoare), o singură zi de reținere poate justifica înlăturarea în tot sau în parte a pedepsei amenzii penale.


[1] Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român – Partea generală, Universul Juridic, București 2014, pag. 232;
[2] Explicații preliminare ale noului Cod Penal, Universul Juridic, București 2011, pag 72;
[3] Tribunalul Municipiului București, secț. a-II-a pen., dec nr. 274/1978, Repertoriu de practică judiciară pe anii 1976 – 1980, pag. 66;
[4] Accesabilă la adresa www.portaljust.ro;
[5] Idem.


Judecător Raul Alexandru Nestor, Curtea de Apel Ploiești

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti