Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

România în urma războiului din Ucraina
06.04.2022 | Lucian BONDOC

Secţiuni: Articole, Opinii, Război Ucraina, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Lucian Bondoc

Lucian Bondoc

Războiul din Ucraina nu este încă finalizat și nu este exclus să continue în diverse faze de intensitate destul de mult timp. Cred, însă, că se pot deja desprinde câteva implicații pentru România de avut în vedere în politicile publice.

Pentru o bună înțelegere a acestora, trebuie plecat de la principalii actori geopolitici relevanți pentru noul context. În acest sens, aș menționa că:

1) Putin nu a reușit implementarea planului A (preluarea întregii Ucraine sub controlul Moscovei cu înlocuirea rapidă a lui V Zelensky) și pare să meargă în prezent pe planul B (afectarea economică largă a Ucrainei, coridor pe uscat către Crimea și ocuparea cât mai multor zone industriale și cu resurse din est și sud), plecându-se de la ideea că frontierele reflectă, de obicei, în mare măsură situația efectivă din teren.

Aceasta înseamnă că Rusia va negocia probabil cu adevărat atunci când va ajunge la concluzia că situația din teren este la maximul pe care îl poate controla pe termen mai lung la costuri suportabile.

Cu alte cuvinte, pentru că restul de daune e deja încasat, principalele 3 elemente care presează acum cu adevărat Rusia sunt ce mai poate obține realist în teren[1], costul uman/militar al fiecărei zile suplimentare și impactul suplimentar al fiecărei zi de sancțiuni (dar contează doar cele care se anticipează că vor fi ridicate după un acord de pace cu Ucraina, celelalte neputând juca un rol cu adevărat).

Acest moment al negocierii reale este probabil să fie, totuși, deja apropiat în timp, după cum arată ultima rundă de negocieri din Turcia, dinamica liniilor strategice de front (chiar dacă urmează o intensificare în est și sud) și începutul de escaladare a conflictului în relația cu unele țări occidentale (pentru ca acestea să încurajeze un acord în Ucraina).

În această ultimă privință, trebuie înțeles că atât timp cât schimburile de petrol și gaze cu UE continuă în mare măsură nu se poate vorbi de o escaladare cu adevărat preocupantă global și nici de o situație disperată economic pentru Rusia, deși economia rusă a fost puternic afectată de sancțiuni.

De aceea Ucraina a și presat mult pe acest subiect, dar nu este un domeniu în care UE să poată face modificări radicale pe termen scurt și nici chiar mediu.

Merită amintit în acest sens că la nivelul primului semestru 2021 importurile UE de energie au reprezentat 65.5% din totalul importurilor UE din Rusia, iar pe ansamblul anului 2021 UE a importat din Rusia în jur de 155 de miliarde de metri cub de gaz, adică aproape 40% din necesarul de gaz[2].

Este un volum ce pur și simplu nu poate fi înlocuit cât de cât rapid, chiar dacă acordurile cu SUA pentru 15 miliarde de metri cubi și ajungerea graduală la furnizarea a 50 de miliarde de metri cubi anual, precum și celelalte strategii de contracarare a subiectului (inclusiv via Qatar, propunerile din direcția IEA etc) ajută.

Or, solicitarea recentă a lui Putin de a primi din luna aprilie de la „țări neprietene” plata gazelor și petrolului în ruble (și actul normativ adoptat în acest sens) trebuie, cred, văzută atât ca un semn că situația a devenit, totuși, foarte preocupantă pentru Rusia, cât și ca unul de demarare reală a negocierilor privind Ucraina. Perioada următoare – până la scadența termenului de plată a gazelor livrate în aprilie – va fi și mai complexă decât cea anterioară chiar dacă s-a clarificat cumva verbal că țările europene vor putea plăti în continuare în euro și doar Gazprom va face conversia respectivă.

Per total, Rusia va ieși din punct de vedere militar ceva mai bine protejată pe termen scurt decât înainte de conflict (printr-un mix de extindere geografică, garanții de neutralitate sau de rămânere în afara NATO a Ucrainei și de descurajare a altor țări de forțare a liniilor roșii rusești).

Din punctele de vedere ale economiei și puterii pe ansamblu[3], precum și ale geopoliticii largi, Rusia iese, însă, afectată semnificativ și fragilizată, devenind inclusiv mult mai dependentă de China.

Pentru a putea folosi pozitiv aceste aspecte (pe termen mediu), Occidentul va trebui să contracareze dimensiunea greșită strategic de tip cancel culture față de mai toată Rusia și să meargă pe o abordare ajustată și diferențiată.

2) China va fi avantajată economic și militar pe termen scurt, dobândind – prin Rusia – acces stabil la resurse pentru continuarea dezvoltării mai ieftin decât va fi cazul pentru UE și SUA, precum și o poziție de preeminență mult mai clară în relația cu Rusia, în timp ce Occidentul va și trebui să aloce mai multe resurse în Europa. Iese, însă, afectată, de fapt, din punct de vedere geopolitic larg și cu riscuri economice mai mari pe termen mediu:

  1. a) Partenerul său principal (Rusia) este deja puternic afectat economic și a arătat că are probleme de capabilități militare convenționale;
  2. b) Occidentul s-a manifestat mult mai puternic și mai unit decât se credea că este capabil, iar agresiunea rusă a și stimulat dinamici de mobilizare și aliniere geopolitică pe termen cel puțin scurt chiar dacă rămân și diferențe de vederi;
  3. c) Ocuparea cu forța a unor teritorii contrar voinței populației locale se confirmă ca fiind riscantă din multe puncte de vedere;
  4. d) O parte din țările mari aproape neimplicate militar anterior, precum Germania și Japonia, și-au schimbat radical strategiile și bugetele militare, ambele în sensuri puțin probabil să ajute Rusia sau China cel puțin pe termen mediu;
  5. e) Percepția de asociere implicită cu un stat agresor al unui membru ONU subminează puternic simbolic politica Chinei de comunicare internațională de zeci de ani, inclusiv prin raportare la SUA și deciziile privind Irak, Libia etc, și alimentează temerile multor state, stimulând alianțele de contracarare. Este un aspect mai important decât pare;

(f) Noul context nu va mai fi la fel de favorabil nici pentru ambiguități strategice (care favorizează, de obicei, puterile în ascensiune), fiind mai probabil să ducă la îndreptarea mai multor state fie către „alăturarea” mai fățișă la un bloc, fie către neutralități clare și cu destule linii roșii.

Reconfirmarea recentă a parteneriatului ruso-chinez cu ocazia vizitei ministrului de externe Lavrov la Beijing nu înseamnă că cele de mai sus nu sunt probabil deja conștientizate de China (care este un actor sofisticat), ci că se merge pe varianta cea mai puțin proastă. Astfel, China probabil gândește că paguba e deja cam produsă, unele măsuri ale Rusiei, oricum, ajută în strategia de balansare a dolarului, iar abandonarea Rusiei la acest moment doar ar afecta suplimentar semnificativ China, stimulând și o virare a Rusiei în favoarea Occidentului după ce Putin nu va mai fi președinte.

Reconfirmarea respectivă va alimenta, însă, abordări mai circumspecte de termen lung la nivelul UE (după cum sugerează și Summit-ul recent UE-China), chiar dacă legăturile economice reciproce sunt mult mai extinse decât cele între UE și Rusia și China rămâne pe un drum cu potențial de creștere.

3) SUA iese puternic întărită simbolic, economic și geopolitic, dar și cu unele riscuri/probleme de avut în vedere pe termen scurt sau mediu

Astfel, pe de o parte:

(a) Dobândește un sprijin mult mai puternic și unit din partea UE și a altor țări pentru NATO;

(b) Obține slăbirea Rusiei;

(c) Obține descurajarea Chinei cu privire la abordări de forță față de Taiwan;

(d) Își crește semnificativ pentru perioada următoare gradul influență de ansamblu asupra continentului european, inclusiv în privința tendinței de circumspecție față de China;

(e) Pe partea energetică și economică, va beneficia pe termen scurt și mediu de schimbarea accelerată de către UE a multor furnizori de energie și de alte produse, precum și de militarizarea UE;

(f) Obține facil argumente în sensul că aceia care contestă geopolitic și simbolic SUA ca putere dominantă arată tendințe potențial și mai preocupante decât cele puse de ei în sarcina SUA, inclusiv în privința posibilității de ignorare a dreptului internațional față de țări mai slabe. Este un aspect important care ajută în politica de alianțe; și

(g) Cu caracter mai general, arată că Occidentul este în continuare capabil să proiecteze multă forță în exterior și să acționeze strategic și operațional mult mai rapid, eficient, holistic și unitar decât păruseră să sugereze multora episoade, precum retragerea din Afganistan sau pătrunderea unor manifestanți în Capitoliu. Este un aspect util și pentru nehotărâți și are un rol de mobilizare și în intern.

Ca probleme/aspecte potențiale, aș vedea:

(a)  Un risc de supralicitare a momentului în sensul unei escaladări pripite mai vaste. Aici există și riscul unei supralicitări democrate (a se vedea și declarațiile recente ale lui Joe Biden legate de Putin) pentru a încerca să prevină redobândirea majorității în Congres de către republicani la alegerile din toamnă.

(b)  „Punerea pe gânduri” a unor state importante din afara NATO cu privire la abordarea SUA în caz de conflict. Deși abordarea față de Ucraina a fost coerentă strategic din punctul de vedere al Tratatului NATO și stimulează deja o extindere a NATO, o implicație este și aceea că poate fi foarte păgubos să abordezi contondent adversari/competitori, chiar comuni, fără garanții clare în spate.

Poziționarea recentă a Indiei (care încearcă să meargă pentru moment pe ideea de a beneficia de toate blocurile mari) poate fi văzută și în acest context și este un aspect geopolitic important.

(c)  Nevoia alocării unor resurse suplimentare notabile în Europa pe termen cel puțin scurt și mediu;

(d) Blocarea rezervelor băncii centrale rusești și, cu caracter mai general, folosirea dolarului ca armă în afara unui război care să implice SUA direct poate avea efecte negative notabile în pasul doi.

Așa ceva stimulează diversificarea rezervelor valutare și cheltuirea accelerată a celor deja existente în dolari – ambele cu efecte complexe și multiple. Erodarea dolarului era deja în curs după cum arată rapoartele FMI, dar există un risc de accelerare.

Pachetele de sancțiuni actuale au avut și un efect mai larg de „arătare a cărților” care va genera în perioada următoare diverse strategii preventive de contracarare de avut în vedere[4].

(e)  Mai sunt și alte aspecte mai puțin legate de războiul din Ucraina în sine.

4) Pe termen scurt, UE iese prost din mai toate punctele de vedere, dar poate recupera destul de rapid în pasul doi

Angela Merkel a fost un om politic cu multe calități, dar pare că a încercat să replice Comunitatea cărbunelui și oțelului dintre țările fondatoare UE (CECO) ca o comunitate de hidrocarburi și bani cu Rusia. Probabil a sperat că va genera o spirală a interdependențelor pozitive, dând totodată confort Rusiei că UE nu este ostilă și obținând, în același timp, materii prime la prețuri atractive pentru dezvoltare.

Din păcate, situația actuală doar confirmă că este o eroare strategică să alimentezi dependențe externe de astfel de magnitudini, mai ales pe „niveluri diferite ale piramidei lui Maslow” în sensul că energia este mult mai importantă pe termen scurt pentru UE în caz de dispută decât banii pentru Rusia. Aceasta cu atât mai mult atunci când nu ai o strategie clară de prevenire a conflictului.

La capitolul consecințe, UE:

(a) Susține deja o bună parte din costurile războiului din Ucraina;

(b) Va trebui să suporte prețuri mai mari la energie și multe materii prime pe termen cel puțin mediu;

(c) Va suporta grosul impactului invers al sancțiunilor economice și decuplării mărite de Rusia;

(d) Va trebui să fie mai atentă și la relațiile comerciale cu China (și invers) ceea ce va veni cu un cost suplimentar;

(e) Va suporta în mare parte costul reconstrucției Ucrainei (iar eventuala pierdere de Ucraina a unor zone industriale sau cu resurse importante poate complica această sarcină) ;

(f) Pentru că nu vrea să înlocuiască dependența energetică de Rusia cu cea față de altă țară, chiar aliată, va supra-investi în paralel în energii și surse alternative (aici sper ca abordarea să fie foarte pragmatică și nu ideologică);

(g) Pentru că și contextul global s-a tensionat semnificativ și, oricum, nu dorește să fie atât de dependentă securitar de SUA, se va militariza în paralel în ritm alert – aspect costisitor și el.

(h) Probabil va trebui și să-și modereze pe termen scurt tendința de afirmare a influenței politice inclusiv față de unele țări UE, tendință care dorea probabil și să mai echilibreze impactul SUA și să se coreleze cu rolul economic (cu precizarea că presiunile economice de mai sus vor avea unele consecințe, oricum).

Costul agregat va fi mare. În lipsa unui acord special cu SUA și a unui nou pachet de tip kicking the can down the road (quantitative easing) care să faciliteze edificarea între timp a unui nou realism economic, acesta poate avea efecte negative notabile în următorii ani.

Un astfel de acord și un astfel de pachet par, totuși, destul de probabile, chiar dacă nu imediat.

În orice caz, pe termen mediu, dacă se va acționa inteligent, sunt șanse bune ca UE să se profileze ca un actor geopolitic mai pe măsura puterii sale economice. Sunt de așteptat destule măsuri noi și potențialul UE de mobilizare în perioada următoare nu ar trebui subestimat. Colaborarea bună cu UK din ultimul timp are șanse să continue și să ajute și ea.

Abordări pragmatice în intern, nu cvasiideologice, vor fi, însă, foarte importante.

5) Ucraina a luptat și luptă cu îndârjire și cu o abordare holistică care merită respect.

Relațiile deja configurate, rezistența Ucrainei și dramele multor locuitori au și generat o puternică datorie morală pentru Occident în sensul sprijinirii prosperității acesteia.

Problema principală a următoarei perioade va fi probabil aceea de a se combina optim:

(1) O presiune intensă pe cele 3 elemente menționate la început a conta pentru Rusia (mai ales pe inducerea convingerii că nu se mai poate mări (și în unele zone păstra) controlul în teren fără costuri foarte mari). Va fi, desigur, foarte important ca pierderile teritoriale să fie minimizate, inclusiv prin păstrarea unei ieșiri solide la Marea Neagră.

(2) De la un punct încolo, o abordare strategică în cadrul negocierilor de pace a siajului unora din deciziile și declarațiile inițiale.

Acest ultim element este important din perspectiva posibilității ca Putin să nu fie interesat, de fapt, de un acord de pace rapid decât în anumite circumstanțe.

În acest sens, va fi foarte dificil pentru el să accepte un acord de pace care să nu poată fi prezentat în intern cât de cât ca un succes.

Desigur, tocmai aceasta este o problemă și pentru Ucraina în sens invers.

Pentru că obiectivele sale nu includ doar partea de NATO, ci protejarea controlului asupra Crimeei pe termen lung și afectarea/întârzierea prosperității Ucrainei pentru a nu avea lângă casă un model atractiv pentru ruși, este posibil ca Putin să prefere o bună bucată de vreme o situație ambiguă care ar împiedica demararea la scară mare a reconstrucției Ucrainei.

Aceasta prelungire a conflictului ar risca și să permanetizeze mai multe fluxuri de refugiați, distrugerea Mariupolului putând fi văzută și ca parte nu doar a unei strategii de preluare a acestuia în coridorul de legătură cu Crimeea, dar și a unei strategii cinice de golire de termen lung a coridorului respectiv de populație ucraineană pentru a reduce riscul unor schimbări viitoare.

De aceea partea menționată la punctul (1) va fi și ea foarte importantă (dar și cea de la punctul (2)).

Pe de altă parte, odată un acord de pace încheiat, deși costisitor, va fi important ca Ucraina să fie sprijinită economic de Occident în ritm foarte alert pentru reconstrucție și cred că acest lucru se va întâmpla. Termenul mai lung poate aduce și alte evoluții pozitive.

Desigur, mai sunt și alte aspecte.

6) Ajungând la România, m-aș referi la câteva paliere:

Din perspectivă de securitate, înaintea războiului din Ucraina eram deja în NATO, aveam o țară mare între noi și Rusia, iar Putin încă se ferea să escaladeze raporturile cu Occidentul.

Prin urmare, este evident că situația în urma războiului din Ucraina va fi mai presantă pentru România din această perspectivă decât cea anterioară, chiar dacă Rusia iese fragilizată din conflict.

Situația finală a frontierelor dintre Rusia și Ucraina, inclusiv cu privire la stâncile denumite Insula Șerpilor, va conta și ea.

Strategia de sprijinire a Republicii Moldova va trebui și ea actualizată, urmările conflictului din Ucraina generând, însă, și oportunități serioase pentru România și Republica Moldova de până la Nistru.

Pe ansamblu, România va trebui să fie mai alertă și abilă în domeniu și să urmărească ferm întărirea în continuare a flancului estic NATO, cu costul aferent.

Pe de altă parte, dinamizarea NATO pe termen lung, alinierea UE în această privință cel puțin pentru perioada următoare și reafirmarea foarte clară a importanței articolului 5 din Tratatul NATO reprezintă aspecte pozitive majore pentru România. Oferă, totodată, o șansă pentru refacerea unei părți a industriei de apărare, precum și oportunități mai largi pe termen mediu.

De asemenea, relevanța geopolitică a României a crescut, făcând mai importantă pentru Occident și prosperitatea sa de termen lung (aceasta contând pentru stabilitate).

Desigur, pentru că mai toți românii sunt familiarizați cu episodul retragerii trupelor sovietice din România, sosirea unor trupe străine suplimentare pe teritoriul țării și costul unor sisteme de apărare performante sunt aspecte de natură să preocupe ca prim impuls. Trebuie, însă, avut în vedere că planurile de comparat au diferențe foarte importante. Astfel:

(a) Ar fi, desigur, mai bine pentru România să se poată apăra de oricine singură și să aibă o industrie de apărare imbatabilă. Nu este, însă, cazul și ar fi naiv să mizăm pe ideea că putem construi capabilități care să descurajeze puteri mari fără constrângeri de genul celor asumate de Coreea de Nord.

Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui învățat din războiul din Ucraina ce sisteme de arme sunt mai eficiente în prezent și de dezvoltat propriile capabilități pentru cât mai multe (precum drone). O încercare de abordare separată holistică nu e, însă, deloc realistă, cel puțin pe termen mediu.

(b) Spre deosebire de trupele rusești de pe vremea lui Dej, România este cea care a insistat foarte mult pentru plasarea de trupe NATO la noi (și nu pentru că negociatorii erau vânduți străinilor), nu invers. Cele câteva mii de soldați au, oricum, un rol mai mult simbolic decât militar. De altfel, baze militare NATO sau americane se află și pe teritoriul unor țări mai mari și mai avansate tehnologic decât România actuală, precum Germania, Coreea de Sud, Japonia, Polonia sau Turcia fără ca țările respective să considere că le-ar fi mai bine singure. Când Donald Trump a decis reducerea trupelor americane în Germania, germanii nu au fost deloc fericiți.

(c) Sisteme de apărare performante vin cu un cost important și România trebuie să fie atentă la ce cumpără și să insiste și pe transferuri de tehnologie și pe dezvoltarea de experiență industrială relevantă locală. Criticarea achizițiilor României trebuie, însă, să aibă în vedere mereu și alternativele concrete existente.

A susține că alții ar trebui să te apere deși tu nu faci nimic sau a construi noi înșine ceva similar sunt aspecte parțial nerealiste sau potențial mult mai costisitoare, de fapt. Nu trebuie uitat nici că înainte de 1989 cheltuielile multor țări europene cu apărarea reprezentau peste 2.5% din PIB iar media NATO era de peste 4%.

Nu susțin ideea că România ar trebui doar să cumpere arme din afară fără să urmărească atent dezvoltarea unor capabilități importante proprii, dar, de multe ori, cei care doar susțin că sunt bani aruncați pe geam subapreciază costul și implicațiile alternativelor pentru o parte din sistemele respective (industrii întregi ar fi necesare, cu o bază limitată de clienți, dincolo de tehnologiile implicate) sau nu au în vedere ce s-a întâmplat în Ucraina (care stătea mai bine decât noi militar), dincolo de potențiale alte interese.

(d) Ideea că o Românie neutră ar evita costul apărării și ar prospera liniștită, fiind menajată de toată lumea (idee promovată recent și de câțiva parlamentari români) e naivă pentru poziția geografică a României și lumea în care trăim și ar reprezenta un pariu foarte riscant pentru că nu mai permite vreo adaptare rapidă la evoluții geopolitice. Ucraina a fost invadată de Rusia în bună parte și pentru că s-a dezarmat (de arme nucleare) acum 30 de ani. După cum se vede, tratatul cu Rusia care recunoștea frontierele respective nu a contat.

(e) Și cei care văd subiectul istoric în alb și negru ar trebui să realizeze că asigurarea în perspectivă a unei forțe proprii importante pentru a ne putea descurca singuri la un moment dat se poate demara și urmări cel mai eficient tot în cadrul unei alianțe militare avansate precum NATO.

Din punct de vedere economic, România iese per total prost în primă fază:

  1. a) Prețurile la energie si la destule materii prime vor rămâne mari pe termen mediu, întrebarea fiind mai mult cât va fi suportat de stat prin îndatorare, cât de populație și cât de companii. Mixul actual nu este bun.
  2. b) Chiar și cu prețuri mai mari se vor manifesta fenomene de penurie pentru unele materii prime care vor întârzia o serie de proiecte și vor afecta unele segmente de consum;
  3. c) Mulți ani de acum încolo vor trebui alocați 0.5% din PIB în plus pentru apărare în fiecare an și banii respectivi vor fi doar parțial recuperabili în economie;

(d)  Problemele economice ale UE vor avea un impact automat și la noi având în vedere că peste 70% din exporturile noastre merg către UE (de aceea un nou pachet în perioada următoare poate fi foarte important, chiar dacă inflația ridică, deja, unele probleme). Aceasta dincolo de un impact și cu privire la pachetele de redresare deja adoptate după pandemia Covid din care o parte vor fi, probabil, reorientate, ducând la întârzierea unor investiții;

(e) Creșterea prețurilor la mâncare nu va putea fi capitalizată suficient de bine de România, ca mare exportator de cereale, pentru că importăm în prezent aproximativ 65-70% din alimentele procesate;

(f) În funcție de durata finală a conflictului din Ucraina și termenii finali ai acordului de pace, potențialul economic al Mării Negre poate fi mai dificil de folosit la maxim (deși aici Parlamentul nostru rămâne principala „piedică”);

(g) Relocalizările la noi legate de accelerarea decuplării UE de Rusia și de noul context internațional mai larg vor crește și vor ajuta, dar nu vor avea un impact mare vizibil în primă fază (cele industriale necesitând timp, mai puțin zona labor intensive din automotive, cu precizarea ca sectorul auto depinde, totuși, mult de UE).

(h) Interesul mult mai mare care se va manifesta pentru remedierea problemelor României de conectivitate a infrastructurii și logistică, precum și pentru valorificarea unor resurse va ajuta, dar și el va necesita câțiva ani pentru efecte vizibile semnificative în economie.

(i) Presiunea globală asupra Occidentului pentru creșterea competitivității (prin inovație, investiții, educație, meritocrație mai mare, și gândirea mai atentă a statului social) – aspect care va fi important în noul context global de acces mai scump la resurse – prinde România pe picior greșit, cu o elită cu ponderi insuficiente de competență și cu inerții politice și birocratice serioase.

Dacă UE și SUA vor promova o abordare pragmatică și constructivă și România își joacă bine cărțile, pot fi, însă, și numeroase oportunități în perioada următoare, inclusiv pentru sectoarele energetic (inclusiv al energiilor tradiționale), portuar, naval, al infrastructurii largi, alimentar, agricol, al altor bunuri de consum, al sănătății, chimiei, resurselor minerale, apărării, și al multor investiții de dezvoltare a industrializării, precum și pentru zonele IT și ale noilor tehnologii în general.

În ceea ce privește palierul politic, sunt și aspecte pozitive și aspecte negative.

(a) Sub presiunea contextului geopolitic, sunt șanse mai mari de stabilitate politică în următoarea perioadă (nu exclud unele ajustări, dar nu de fond). Aceasta poate veni, însă, cu un cost pe presiunea spre reforme reale după cum se observă și în relația UE cu alte țări europene după invazia Ucrainei.

Or, având în vedere problemele acumulate la noi și noul context, este foarte important pentru România ca majoritatea largă actuală să realizeze în următorii ani cât mai multe reforme cu privire la unele puncte nodale și ca oazele de competență să capete mai mult control. Stabilitatea politică va fi, astfel, cu adevărat utilă României doar dacă va realiza reforme profunde, nu pur și simplu.

Trebuie înțeles și că noul context oferă o oportunitate deosebită pentru resuscitarea și canalizarea multor energii naționale în direcții pozitive. Mai trebuie înțeles clar din războiul din Ucraina că mobilizarea largă este cea care contează și necesită o elită de facto cu mult mai multe exemple bune.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesară o revalorizare semnificativă a meritocrației.

(b) Creșterea importanței zonei de securitate în intern pe termen scurt și mediu riscă să scadă transparența, dialogul și consultarea reală cu sectorul privat într-o țară cu probleme, oricum, în materie deși va fi o nevoie mai mare de ele ca oricând.

Faptul că pandemia a generat cereri de sprijin din toate direcțiile nu va ajuta, confuzând factorul politic și permițând selecții de prioritizare interesate sau proaste pur și simplu ori de câte ori prioritizarea nu va rezulta clar din imperative de securitate. Va trebui multă atenție la aceste aspecte.

(c) Creșterea importanței zonei de securitate și problemele UE pe termen scurt riscă și să aibă 2 efecte de distorsiune în relația cu UE. Pe de o parte, în schimbul rolului în cadrul NATO, să fim lăsați “în pace” următorii ani în privința reformelor unor zone publice, „pace” pe care să nu o folosim bine singuri. Pe de altă parte, să lăsăm „noi” unele exagerări UE pe alte zone fiind mulțumiți cu primul aspect.

Or, sunt unele aspecte care ar necesita mai multă dezbatere, gândire și decizie strategică și mai multă participare inteligentă la modelarea rezultatului final.

(d) Cel mai bun efect al situației post-conflict este probabil acela al clarificării geopolitice interne de termen cel puțin scurt și mediu.

Această clarificare se va observa, cred, în mai multe direcții în perioada următoare și dă ocazia României să pregătească mult mai bine și unitar viitorul, inclusiv în contextul implicațiilor militarizării UE și dinamicilor globale.

(e) De asemenea, ca să luăm și partea bună a numeroaselor implicații economice dificile, un efect pozitiv potențial foarte important ar putea fi și acela pe care îl resimte un om când merge la doctor și află că are probleme de sănătate și chiar trebuie să schimbe ce face. Desigur, efectul va fi pozitiv doar dacă România va și schimba multe din ce face, motivația în acest sens având, însă, premise mai bune.

Intrarea competiției pentru o lume multipolară în faza de tensiuni mai deschise generează unele probleme pentru România, dar și presiuni spre transformare pozitivă. Va urma o perioadă complexă și dificilă, dar și cu foarte multe oportunități de întărire și prosperitate.

Pe lângă aspecte care derivă din cele de mai sus, principalele elemente transversale care vor trebui promovate sunt revalorizarea meritocrației/modelelor, a educației și a dialogului real. Pe plan economic de termen scurt, debirocratizarea, transparența, consultarea de substanță și sprijinirea accelerată a investițiilor cu efect multiplicator vor fi foarte importante.

În unele privințe și sectorul privat va trebui să sprijine și să se implice mult „mai strategic”. Despre aceasta vom discuta cu o altă ocazie.


[i] Distrugerea Mariupolului pare legată de obiectivul unui coridor pe uscat spre Crimeea. În același context al maximizării ocupării în teren trebuie văzute probabil și încercările rusești de a securiza în teren, în paralel, controlul durabil asupra zăcămintelor mari de gaze și cărbune din estul Ucrainei, precum și asupra industriei ucrainiene care sprijină producția de microcipuri.
[ii]https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=EU_imports_of_energy_products_-_recent_developments#Share_of_energy_products_in_total_EU_imports
[iii] Pentru un sumar al principalelor măsuri luate de SUA, UK și UE, a se vedea: https://www.bbc.com/news/world-europe-56720589
[iv] Sunt de așteptat măsuri americane de încercare de protejare a dolarului (afectarea pieței criptomonedelor nefiind deloc de exclus).


Av. Lucian Bondoc, Managing Partner BONDOC ȘI ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti