Secţiuni » Mesaje de condoleanţe
Mesaje de condoleanţe

Cel mai iubit dintre pledanți. In memoriam Avocat Corneliu-Emilian Stan
07.04.2022 | Sebastian DRĂGAN, Răzvan CONSTANDACHE

Secţiuni: Articole, Life, Mesaje de condoleanțe, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Sebastian Drăgan

Sebastian Drăgan

Răzvan Constandache

Răzvan Constandache

Personalitate complexă, vulcanică și dăruită cu mulți talanți, posesor al unei vaste culturi juridice, un iubitor de poezie în special, de literatură şi artă în general, de istorie și sport, excelent cozeur, un fin cunoscător al retoricii la bară, dar şi al retoricii convențional-sociale, Maestrul Corneliu-Emilian Stan (Stan Cemian fiind pseudonimul său profesional și literar, inclusiv numele Cabinetului său Individual de Avocatură), care a plecat într-o lume mai bună în seara de joi, 31 martie 2022, a fost unul dintre cei mai străluciți, apreciați și iubiți avocați pledanți din Baroul Dâmbovița.

S-a născut la 11 iunie 1951, în satul Săcuieni (Săcueni), comuna Gura Ocniței, județul Dâmbovița.
În anul 1970, a absolvit Școala Medie nr. 2 din Târgoviște (actualmente Liceul Teoretic „Ion Heliade Rădulescu”) și, ulterior, deși inițial vroia să urmeze actoria, a dat admitere și a intrat la Facultatea de Drept a Universității din București.
A absolvit-o în 1977 cu o promoție prestigioasă, din care au făcut parte colegi ca Dan Voinea, Doru Ioan Tărăcilă, Danil Matei ș.a., colegi cu care Maestrul s-a revăzut cel mai recent la reuniunea din 28 octombrie 2017, organizată la Facultate cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la absolvire.
Ca student, Corneliu Stan s-a remarcat în primul rând ca un extraordinar civilist, drept pentru care eminentul Prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu i-a propus să-i fie asistent și să rămână să activeze la Catedra de Drept Privat a Facultății, dar acesta nu a acceptat oferta Profesorului.
A preferat să profeseze Dreptul ca avocat și să revină în Dâmbovița sa natală, pentru a putea fi alături de părinții, rudele și comunitatea sa, cărora le-a rămas mereu credincios.

A fost primit în Baroul Dâmbovița la 10 aprilie 1979 și s-a aflat permanent în activitate timp de 43 de ani, devotându-se până în ultimele sale momente de viață avocaturii, profesie pe care a exercitat-o cu noblețe, precum și semenilor care și-au pus încrederea în profesionalismul și celelalte numeroase calități ale sale.
Cei care am avut norocul și privilegiul să gravităm prin preajma Maestrului Corneliu Stan și să ne fie sursă de inspirație (tineri sau mai puțin tineri avocați, colegi juriști în general, prieteni şi cunoscuți), ne aducem aminte cu plăcere de pledoariile sale de-a dreptul fabuloase susținute în pretoriile instanțelor în contradictoriu cu nu mai puțin celebrii săi confrați din Barou, regretații Maeștri Andrei (Lulu) Vlad, Tudor Spirea, Petrică Apostoiu, Ernest-Andrei Moldoveanu ş.a., dar şi de comentariile sale elocvente, replicile sale memorabile şi de umorul și ironia sa molipsitoare.

În aceste zile triste, Maestrul Vladimir Țunți Ștefănescu din Baroul Dâmbovița, autor al unei impresionante omilii dedicate celui trecut la cele veșnice și publicate pe acest site, ne-a împărtășit, într-o discuție avută cu noi, faptul că îl leagă „o prietenie de peste cinci decenii de regretatul său Confrate Cornel Stan”, iar „personalitatea lui era deosebit de complexă și doar aparent contradictorie, în realitate, cu aspecte ce se completau reciproc într-un tot unitar”, acesta fiind „un suflet deosebit de sensibil ce a avut imperativ nevoie de o platoșă de o mare duritate aparentă pentru a-l proteja de răutatea oamenilor”.

Într-un eseu publicat în anul 2015, scriitorul Gabriel Enache îl descria astfel pe Maestru: „Domnul Corneliu-Emilian Stan este un spectacol viu, o prezență la fel, strălucitoare și în permanentă mișcare fizic / gestuală și ideatică, însușiri ce necesită o adevărată echipă disponibilă pentru a-i asigura decorul și asistența necesare în care, cu histrionism cuceritor se manifestă.
(…) Dispune de o fire impetuoasă și elocventă ce se poate manifesta atât în transcendentalul (dincoacele) vieții dar și în transcendentul (dincolo-ul) ei. Comportamentul profesional și viața de zi cu zi ale domnului Corneliu-Emilian Stan seamănă vizibil cu un fel de… transhumanță ideatică și gestuală în același timp făcându-și auditoriul să îl vadă (perceapă) ca pe un neobosit urcător / coborâtor în și prin majoritatea registrelor profesionale și artistice pe care le stăpânește și le folosește cu siguranță.
(…) Instigă la… apropierea de starea de conflict ideatică, la lupta de și între idei, la polemică, făcându-i întotdeauna plăcere să-i provoace pe cei din anturaj sau din auditoriu la discuții constructive, folositoare și la rezolvarea inteligentă și îmbogățitoare a problemelor.
(…) Domnul Corneliu-Emilian Stan este un intelectual al cetății în care locuiește și al domeniului în care profesează. Este una dintre puținele persoane care nu și-a greșit sau trădat vocația, care își iubește cu pasiune meseria și care se manifestă în continuare ca un om liber și împlinit.”

Cosmin Radu, fost stagiar al regretatului Maestru (1998 – 1999) în perioada în care a fost avocat, i-a dedicat mentorului său un frumos și impresionant cuvânt, în ziua dureroasei despărțiri de acesta, text din care cu acordul autorului acestor rânduri cităm:
„Să povestești despre Cornel Stan e dificil. Poți să descrii un răsărit de soare? Sau un apus? Sau zgomotul talazurilor mării care se izbesc de țărm? La fel este și când încerci să povestești despre Cornel. Poți încerca dar e dificil. Și știi de ce? Pentru că Stan Cornel nu se povestește, Stan Cornel se trăiește.
Eu am stat alături de Cornel cam un an de zile. Am cunoscut avocatul Cornel Stan. Scena a fost întotdeauna a lui, iar el era artistul suprem. Reprezentația începea înainte de a i se da cuvântul cu un dans prin fața părții adverse și două vorbe tainice adresate judecătorului spre consternarea aceluiași adversar. De fapt nu-i spunea mare lucru, întreba spre exemplu dacă a depus delegația. Dar efectul era magistral. Urma Reprezentația. Unică și inegalabilă. Oricum meciul era câștigat deja de la intrarea în sală.
L-am cunoscut și pe omul Cornel Stan. Vorbeam despre poezie și îmi dădea sfaturi despre viață. Le știu și acum și le aplic.
Cornel Stan nu se povestește, Cornel Stan se trăiește. Pentru noi cei care l-am cunoscut acest lucru este evident. Nu știu ce a luat de pe o tavă imaginară, demult, la botez. O fi fost o jucărie, poate și o sticlă de votcă, dar sigur a luat mult har, pentru că altfel nu se poate explica talentul său unic.
Cornel Stan nu se povestește. Nu. Cornel Stan se trăiește. Și eu știu lucrul acesta. Cred că acum a plecat pentru că a vrut să vadă ce e cu marea trecere. Sau poate îngerii au avut ceva de împărțit și au avut nevoie de cel mai bun avocat.
Cornel Stan nu se povestește, Cornel Stan se trăiește. El nu vrea să fim triști cu siguranță. Dacă ne-ar vedea plângând, cu siguranță ne-ar (…) [dojeni], cu tonul său unic, declamator, ridicând brusc tonul în jumătatea frazei.
Lui Mircea îndrăznesc să cred că ar fi vrut să-i spună: ‘Capul sus!’. Știe el de ce. (…)
Avem obligația să nu fim triști acum că ne-a părăsit. Pentru că l-am iubit, pentru că ne-a iubit, pentru că așa vrea el să se întâmple.
Drum bun, prieten drag, printre stele!
Elev”

În perioada boemei studențești (foto alăturată este făcută de Maestru în acele vremi), Corneliu Stan i-a cunoscut pe marii poeți ai anilor ’60 – ’70 (Nichita Stănescu, Teodor Pâcă ș.a.) și, el însuși fiind deja cunoscut ca un poet talentat, deși a avut oferte editoriale pentru volume de poezie, niciodată nu și-a strâns versurile într-un volum, având în prezent nepublicate un număr mare de poezii precum și un roman.
Din păcate, o parte din creația sa poetică s-a risipit, pentru că avea obiceiul ca de multe ori să dea cadou cu generozitate poemele sale scrise pe diverse hârtii-manuscris…

În cele de mai jos vă oferim plăcerea de a citi două dintre poeziile Av. Corneliu-Emilian Stan (poetul Stan Cemian), ambele abordând liric tema morții, ultima dintre ele, nedatată, fiind, paradoxal, scrisă în tinerețe:

Singurul drum

Motto:

Pe potecile cu lună,
Ai să-ntâlnești mereu,
Fie un poet cam beat
Sau potir cu vin sărat
Și-o sa-ți spună – Eu, eu, eu

Parodie G. Trakl

Cuvântul meu e semn de început
Când soarele se-nvelește după dealuri,
Sub ploaia rănii tale desfăcut
Îmi curge sângele din maluri.

Ridic iar ochii de pe carte,
Să-mi văd în codru bătrânul urs
Și bate ceasul din cetate
Redeșteptându-mi timpul scurs.

Și nu mai știu prin ce pustiuri
Ținut de mână m-ai purtat,
Și chipul Tău e plin de pliuri,
Sărutul meu i-acum sărat.

Dar uite, gorunul meu a înverzit!
Fără să-l rog, fără sa-I cer!
Tributul meu va fi-ndoit
Și doar o dată am să pier

Mă văd pe drum deja plecat,
Aștept amurgul liniștit
Și-ți mângâi umbra resemnat
Ca pe un licăr de sfârșit.

Limba-mi zace de taina sorții,
Îți desenează gându-mi mersul,
Mă-ntâlnesc în vis cu morții
Și mi se-neacă iarăși versul

Se plimbă vântul prin privire
Și îmi răsfiră gândul negru
Îți caut pasul în neștire
Să-mi împlinesc visul funebru.

12 februarie 1999″

Inevitabila plecare

Cum tăcută treci, pe prunduri de așteptare
Căutându-mi veșnic urma de pe drum,
Ai s-arunci în vaduri pietre de uitare
Chiar de te va doare, ai s-arunci oricum.

Peste-un timp zăpada va-ncepe să cadă,
Lespedea mea rece se va umezi;
Peste cer cocorii, în șir de paradă
Vor pleca departe, la sfârșit de zi.

Toată clipa curge ca și altădată,
Printre stropi de ploaie vei merge râzând;
Totul o sa-ți pară cum a fost odată,
Gândul meu în suflet te va răni blând.

Ocolești cu grijă locul meu pustiu,
O șuviță albă-ți joacă vântu-n păr,
Lângă tine Timpul ce n-am să-l mai știu
Va cere zadarnic clipe de adevăr.

Plângi de câte ori cade înc-o stea
În câmpia albă, cu drum gâtuit,
Plânsul meu de criptă te va aștepta
Printre morții tineri, chiar dac-am murit!”

În acest context, se cuvine a aminti faptul că primului autor al acestui material Maestrul i-a făcut onoarea de a-i prefața volumul poetic de debut, apărut în 2005, și de a susține o alocuțiune la evenimentul de lansare a acestuia (VIDEO cu acest discurs, aici).

Avocatul poet Corneliu Stan a fost un civilist redutabil, care de-a lungul îndelungatei sale cariere a publicat articole în reviste de specialitate, inclusiv în prestigioasa revistă „Dreptul” („Revista Română de Drept”).
În anul revoluționar 1990, când a devenit membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), primul nostru for legislativ postdecembrist, s-a numărat printre „părinții” importantei Legi nr. 18/1991 a fondului funciar, fiind desemnat membru al Comisiei de redactare a respectivului proiect legislativ.
În această calitate, Maestrul a fost artizanul propunerii normelor legislative ce le-au permis celor care au solicitat comisiilor de fond funciar reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor categorii de terenuri să poată face dovada calității lor de proprietari și cu declarații autentice de martori acolo unde, datorită vicisitudinii vremurilor, nu mai existau titlurile originare de proprietate și nici alte înscrisuri doveditoare relevante.
Amintim că, în perioada sa de funcționare (9 februarie – 16 iunie 1990), CPUN a adoptat un număr de 68 de decrete-legi precum și 123 de decrete.

Corneliu Stan a excelat însă (mai ales) ca un tată dedicat îndureratei sale familii dragi, căreia îi lipsește și îi va lipsi atât de mult: soției – Doamna Maria Stan -, copiilor care-i duc numele mai departe – fiica, Andreea-Maria, care a ales aceeași nobilă profesie, fiind, la rândul său, avocat în Baroul Dâmbovița (din 2008), și fiul, Mircea-Corneliu, de asemenea, licențiat în Drept -, precum și celor trei nepoți ai săi (doi din partea fiicei și unul din partea fiului acestuia).

La ceremonia funerară, care a avut loc duminică, 3 aprilie a.c., la Biserica Nouă din Săcuieni, având hramul „Sf. Nifon” şi „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, personalitatea Maestrului a fost elogiată, dintre confrații săi din Baroul Dâmbovița, de către Av. Sorin Gogeanu și Av. Augustin Răducanu, Decanul și, respectiv, fostul Decan al Baroului (VIDEO cu discursurile celor doi Maeștri, aici).

Putem spune fără să greşim faptul că, odată cu trecerea la cele veșnice a Domnului Avocat Corneliu-Emilian Stan, dispare încet-încet vechea gardă a Baroului, o lume a avocaților erudiți, nu doar a celor cunoscători de carte şi învățătură. Rămânem mai săraci odată cu plecarea sa.

Drum bun, Om bun!
Dumnezeu să vă odihnească în pace, cu Drepții, distinse Maestre, iar pe cei dragi Domniei Voastre să-i ajute și ocrotească!

* Poeziile și fotografiile inserate în cuprinsul acestui material provin din arhiva familiei Stan, căreia îi mulțumim respectuos pentru că ni le-a pus la dispoziție.
Autorul primelor trei fotografii color este Ciprian Grigorescu, iar a patra dintre acestea este realizată de scriitoarea Diana Geacăr, nora regretatului Maestru.

Avocat Sebastian Drăgan
Răzvan Constandache

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti