Secţiuni » Arii de practică » Business » Cyberlaw
Cyberlaw
CărţiProfesionişti

Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea/completarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice, respinsă ca inadmisibilă. UPDATE: Publicare în Monitorul Oficial
02.06.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Cyberlaw, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României, Telecom
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 535 din 31 mai 2022 a fost publicată Decizia nr. 192/2022 referitoare la respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice.

Obiecția de neconstituționalitate a fost formulată de un număr de 41 de deputaţi aparţinând Alianţei pentru Unirea Românilor şi Partidului Social Democrat şi deputaţi neafiliaţi, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorii acesteia formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 61 din Constituţie. Susţin că legea criticată încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în ceea ce priveşte principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, având multiple carenţe din perspectiva tehnicii legislative de natură a impieta asupra principiului statului de drept. în acest sens, expunerea de motive a legii are un caracter pur formal, nefiind prezentate argumente din care să rezulte necesitatea intervenţiei normative, nefiind expuse (i) eventualele insuficienţe ori neconcordanţe ale reglementărilor în vigoare, (ii) principiile de bază şi finalitatea reglementărilor propuse, cu evidenţierea elementelor noi, şi nici (iii) concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice din care să rezulte impactul reglementărilor asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurător, inclusiv prin evaluarea costurilor şi beneficiilor, mai ales având în vedere numărul ridicat de acte normative modificate, diversitatea obiectelor de reglementare ale acestora, complexitatea intervenţiilor legislative şi intempestivitatea introducerii proiectului de act normativ.

Mai mult, autorii sesizării arată că legea criticată, la art. 2 pct. 27, introduce în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice obligaţia furnizorilor de servicii de găzduire electronică cu resurse IP de a sprijini organele de aplicare a legii şi organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a metodelor de supraveghere tehnică ori a actelor de autorizare dispuse în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală ori ale Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, prin permiterea interceptării comunicaţiilor, cu suportarea costurilor de către furnizori, acordarea conţinutului criptat al comunicaţiilor tranzitate în reţele proprii. Aceştia au obligaţia să furnizeze informaţiile reţinute sau stocate referitoare la trafic, datele de identificare a abonaţilor sau a clienţilor, modalităţile de plată şi istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente, corespunzătoare adresei IP, precum şi să permită accesul la propriile sisteme informatice, în vederea copierii sau extragerii datelor de pe acestea. Or, şi aceste norme încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, nerespectând exigenţele de calitate a legii stabilite de acest text constituţional şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale. Apreciază că pentru respectarea exigenţei constituţionale de claritate a legii se impune ca orice normă să aibă în cuprinsul său dispoziţii clare şi precise care să reglementeze conţinutul şi aplicarea măsurii de ingerinţă şi să statueze anumite cerinţe minime care trebuie respectate, astfel încât persoanele ale căror date au fost păstrate să dispună de garanţii suficiente care să permită protejarea eficientă şi efectivă a datelor lor cu caracter personal împotriva riscurilor de abuz, precum şi împotriva oricărui acces şi a oricărei utilizări ilicite a acestor date. Or, legea instituie norme care sunt deja reglementate în dreptul naţional, în Codul de procedură penală, creând un paralelism legislativ.

Autorii sesizării formulează critici de neconstituţionalitate intrinsecă prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 16, 22, 26, art. 34 alin. (2), art. 35, 44 şi 136 din Constituţie.

Arată că legea a suferit modificări importante, ce i-au afectat într-o manieră semnificativă claritatea şi precizia reglementării, cu impact direct şi asupra previzibilităţii acesteia, de natură a lipsi destinatarii săi de posibilitatea de a o cunoaşte şi de a o înţelege.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi, autorii sesizării observă că legea criticată modifică , prin derogări, domenii deosebit de importante, precum: sănătatea publică, protecţia mediului, securitatea cibernetică, suveranitatea datelor personale, apărarea naţională, apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, fiscalitatea, legislaţia în construcţii, protejarea monumentelor istorice etc., stabilind, discreţionar, în favoarea operatorilor de telecomunicaţii, beneficii şi scutiri care nu se regăsesc şi în favoarea altor subiecţi de drept. În acest sens, legea prevede diverse facilităţi fiscale şi de altă natură pentru industria de telecomunicaţii, cum ar fi scutirea de la plata unor taxe de instalare, lipsa obligaţiei de a plăti chirie şi lipsa unor prevederi în legătură cu plata măcar a unei părţi din cheltuielile pentru consumul de electricitate al propriilor echipamente, cu toate că toate celelalte firme sau persoane fizice sunt obligate prin lege să le plătească. Această exceptare de la plata taxelor este, pe de-o parte, vădit nejustificată prin raportare la situaţia financiară a acestor operatori, iar, pe de altă parte, complet discriminatorie prin raportare la situaţia celorlalte societăţi.

În privinţa criticilor de neconstituţionalitate raportate la art. 22 şi art. 34 alin. (2) din Constituţie, autorii sesizării învederează că prin noua reglementare statul îşi încalcă obligaţia de a elimina din mediul biologic al individului oricare risc potenţial pentru sănătatea şi bunăstarea persoanelor, obligaţie care rezultă din interpretarea normelor constituţionale. Astfel, în ciuda faptului că radiaţiile nonionizante emise de reţelele de comunicaţii electronice mobile au potenţialul de a afecta sănătatea întregii populaţii, în mod deosebit categoriile vulnerabile, nici Ministerul Sănătăţii şi nici comisiile pentru sănătate din Parlament nu au fost incluse în procesul legislativ şi nici nu au fost consultate în legătură cu acest proiect şi posibilele implicaţii pe care le poate avea asupra sănătăţii publice. Or, poluarea electromagnetică generată de echipamentele mobile şi antenele aferente reţelei 5G care se prefigurează va fi de zeci de ori mai mare decât cea din prezent, deoarece densitatea reţelei în sine va fi ridicată. Astfel, în lipsa oricărui studiu de impact, legea oferă facilităţi multiple în implementarea comunicaţiilor mobile în zonele intens populate ori cu un trafic intens de persoane, chiar şi din categorii vulnerabile (spitale, şcoli, grădiniţe, creşe, cartiere rezidenţiale, artere pietonale etc.), cu un potenţial impact extrem de nociv asupra sănătăţii.

În continuare, autorii sesizării susţin că prevederile art. 2 pct. 27 din lege încalcă dreptul la viaţă privată al persoanelor, consacrat de art. 26 din Constituţie. Aceste modificări sunt de natură a afecta într-o manieră nejustificată şi abuzivă dreptul la viaţă privată al persoanelor, prin lărgirea categoriei de furnizori care au obligaţia de a „colabora” cu organele statului, fără a exista garanţii în ceea ce priveşte siguranţa datelor prelucrate şi protecţia împotriva unor eventuale abuzuri, cum ar fi în cazul reglementării oferite de Codul de procedură penală.

Autorii sesizării consideră că prevederile art. 49 din lege încalcă accesul la cultură, consacrat de art. 33 din Constituţie. Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, organism ştiinţific de specialitate cu rol în domeniul protejării monumentelor istorice, propune avizarea metodologiilor, a normativelor şi a măsurilor tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice şi nu poate fi exclusă din procesul de avizare a documentaţiilor tehnice care vizează imobilele protejate. Or, dacă această comisie este exclusă, printr-o derogare nepermisă de la Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, atunci nu va mai avea absolut niciun rol în miile de cazuri în care se fac lucrări care vizează şi afectează patrimoniul naţional, cu consecinţe grave asupra întregului patrimoniu naţional, în special, şi a dreptului la cultură, în general.

Prevederile art. 48 din lege, prin modificarea art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, sunt de natură a încălca, în opinia autorilor sesizării, prevederile art. 35 din Constituţie, care statuează dreptul la un mediu sănătos, întrucât introduc derogări, în ceea ce priveşte lucrările de construcţii pentru infrastructura fizică necesară susţinerii reţelelor de comunicaţii electronice, de la interdicţia schimbării destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, prevăd reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor, care are ca efect reducerea spaţiului verde în oraşe (care sunt principalele localităţi vizate de eventualele reţele 5G). De asemenea, autorii sesizării susţin că prevederile art. 14 alin. (1) şi ale art. 16 şi 17 din legea criticată încalcă dreptul la un mediu sănătos, întrucât prezenţa echipamentelor radiative ale reţelelor de comunicaţii mobile în preajma pădurilor afectează echilibrele habitatelor, fauna şi flora, mai ales polenizatorii şi păsările, care ajung să fie dezorientate de la câmpurile electromagnetice artificiale generate de echipamentele telecom. Mai mult, există situaţii în care, din cauza consumului mare de curent, echipamentele se încing şi iau foc, provocând incendii de vegetaţie sau de pădure, care produc pagube foarte mari pentru care nimeni nu îşi asumă responsabilitatea.

Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 44 şi 136 din Constituţie, autorii sesizării susţin că prevederile art. 10 din lege încalcă în mod flagrant dreptul de proprietate, atât publică, cât şi privată. Arată că legislaţia europeană [art. 44 alin. (1) paragraful 2 din Directiva (UE) 2018/1.972 a Parlamentului European şi a Consiliului European de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice] prevede norme clare de utilizare în comun a elementelor de reţea şi numai după consultări publice corespunzătoare, cu posibilitatea de contestare a proiectelor şi numai în anumite zone, reglementare care nu se regăseşte în textul adoptat de cele două Camere ale Parlamentului. Astfel, operatorii telecom dobândesc dreptul de a scoate definitiv din circuitul agricol terenuri şi de a schimba funcţionalitatea acestora, fără a avea acordul proprietarului de drept, precum şi dreptul de a executa lucrări de construcţii pe terenurile altor persoane fără acordul acestora.

Obiectul criticilor de neconstituţionalitate îl reprezintă Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice, în ansamblul său.

În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acestora, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea menţionată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, paragraful 70, Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32, sau Decizia nr. 89 din 9 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022, paragraful 19).

Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, Curtea reţine că prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de 41 de deputaţi aparţinând Alianţei pentru Unirea Românilor şi Partidului Social Democrat şi deputaţi neafiliaţi. Având în vedere că, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori „un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori”, condiţia de admisibilitate privind titularul dreptului de sesizare este îndeplinită doar dacă este respectat numărul prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două categorii de membri ai Parlamentului. Or, sesizarea formulată de cei 41 de deputaţi nu îndeplineşte condiţia prevăzută de lege.

Astfel, Curtea constată neîndeplinirea cerinţei constituţionale stabilite de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie sub aspectul titularului dreptului de sesizare, ceea ce produce efecte dirimante în privinţa analizării respectării celorlalte condiţii de admisibilitate şi împiedică analiza pe fond a sesizării. Prin urmare, având în vedere că nu a fost legal sesizată, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă şi, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, o va respinge ca atare.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.

***

Miercuri, 6 aprilie 2022, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării rețelelor de comunicații electronice, obiecție formulată de un număr 41 de deputați aparținând Alianței pentru Unirea Românilor, Partidului Social Democrat și neafiliați, potrivit unui comunicat.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti