CJUE. C-503/21 P Krátky/Parlamentul și alții – Angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii – Condiții – Legătură de cauzalitate – Protecția consumatorilor. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor
07.04.2022 | JURIDICE.ro
În cauza C-503/21 P Krátky/Parlamentul și alții, jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Uniunii Europene la data de 15 ianuarie 2021, reclamantul B. Krátky a solicitat obligarea Parlamentului European, a Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a întârzierii cu care aceste instituții au adoptat acte normative de protecție a consumatorilor în materia contractelor de credit ipotecar încheiate în monedă străină.
Prin ordonanța din 22 iunie 2021, Krátky/Parlamentul și alții, T‑13/21, nepublicată, EU:T:2021:384, Tribunalul a respins ca fiind în mod manifest nefondată acțiunea astfel formulată, apreciind în esență că reclamantul nu a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate între neadoptarea de către instituțiile vizate a unor măsuri conform articolului 169 TFUE în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și prejudiciul pretins.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat recurs reclamantul. Prin ordonanța Curții din data de 22 martie 2022 recursul a fost la rândul său respins ca fiind în mod manifest nefondat.
Pentru a decide astfel, Curtea a reamintit condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, și anume nelegalitatea comportamentului imputat instituțiilor Uniunii, realitatea prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între acest comportament și prejudiciul invocat și a constatat că niciunul dintre argumentele invocate în susținerea recursului formulat nu a fost în măsură să infirme analiza Tribunalului privind inexistența legăturii de cauzalitate.
Totodată, raportat la susținerile reclamantului privind încălcarea de către Tribunal a unor norme de procedură privind măsurile de cercetare judecătorească care ar fi trebuit luate în cursul procedurii în fața acestei instanțe, Curtea a reafirmat că Tribunalul este singurul competent să se pronunțe asupra eventualei necesități de a completa informațiile de care dispune în legătură cu cauzele cu care este sesizat, caracterul probant al documentelor de procedură sau lipsa acestuia ținând de aprecierea sa suverană asupra faptelor, care nu poate fi verificată de Curte în cadrul recursului, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate Tribunalului sau atunci când inexactitatea materială a constatărilor efectuate de către acesta din urmă reiese din documentele depuse la dosar. În măsura în care nicio astfel de denaturare sau inexactitate materială nu a fost invocată de către reclamant, recursul acestuia împotriva ordonanței Tribunalului a fost respins.
