Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Varianta calificată a infracţiunii de furt comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spaţiu unde purtarea măştii este obligatorie
11.04.2022 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 5 aprilie 2022, a fost publicată Decizia nr. 4/2022 referitoare la admiterea sesizării formulate de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a-II-a penală în Dosarul nr. 16.037/301/2021, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de şedinţă din data de 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 16.037/301/2021, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a-II-a penală a dispus, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept:

„În situaţia în care infracţiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spaţiu unde purtarea măştii este obligatorie, se reţine varianta calificată a infracţiunii de furt prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal?”

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a-II-a penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

Astfel, este necesar a lămuri în prealabil înţelesul sintagmei „persoană mascată” din cuprinsul variantei calificate a infracţiunii de furt reglementate prin art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal, pentru a stabili măsura în care persoana ce poartă o mască de protecţie în îndeplinirea obligaţiei instituite în baza Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi considerată o persoană mascată în sensul legii penale.

Subsecvent se impune clarificarea efectelor ce decurg din îndeplinirea obligaţiei legale, respectiv măsura în care această împrejurare se răsfrânge asupra încadrării juridice a unei fapte penale.

În ceea ce priveşte prima chestiune se observă că, în lipsa unei consacrări specifice a semnificaţiei noţiunii „persoană mascată” în chiar cuprinsul normei de incriminare ori în cadrul normelor explicative cuprinse în titlul X din Codul penal – „Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală”, înţelesul acesteia nu poate fi decât cel comun, în considerarea art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca atare, notăm că Dicţionarul explicativ al limbii române (Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009) explică semnificaţia adjectivului „mascat/mascată”, în sensul său propriu, astfel: „1. Care poartă mască, acoperit cu o mască; măscuit. 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat.”

În esenţă, mascarea unei persoane presupune acoperirea feţei cu o mască sau colorarea acesteia în aşa fel încât făptuitorul să nu poată fi recunoscut sau să nu poată fi uşor recunoscut, aceasta fiind, de altfel, semnificaţia reflectată unanim şi constant atât în doctrina de specialitate, cât şi în jurisprudenţă.

În raport cu aceasta se impune o primă concluzie, aceea că portul măştii de protecţie nu conferă de plano celui care o poartă calitatea de persoană mascată, fiind necesar ca masca de protecţie, precum şi modalitatea în care aceasta este purtată la momentul comiterii faptei să aibă aptitudinea de a îngreuna identificarea autorului, în caz contrar, varianta agravată nu va fi incidentă.

Aşadar, nu în toate cazurile în care o persoană poartă o mască de protecţie aceasta poate fi considerată o persoană mascată, această împrejurare de fapt urmând a fi stabilită de la caz la caz.

Ca atare, dincolo de deficienţa argumentului reducerii la absurd privind imposibilitatea comiterii unui furt simplu în condiţiile fiinţării măsurii portului obligatoriu al măştii, argumentul implicând sugestia că autorul ar avea dreptul de a sustrage în varianta-tip, acesta nici nu se verifică obiectiv, elementul circumstanţial referindu-se la o persoană mascată, iar nu la o persoană ce poartă o mască de protecţie, situaţiile nefiind identice.

Cea de-a doua concluzie ce se desprinde din interpretarea literală a elementului circumstanţial agravant este aceea că, odată ce autorul furtului poate fi considerat o persoană mascată, din perspectiva încadrării juridice, este lipsit de relevanţă scopul sau mobilul mascării, reţinerea formei calificate nefiind subsumată unei astfel de condiţii.

Ca o consecinţă a principiului legalităţii, norma de drept penal este de strictă interpretare şi aplicare, iar argumentul invocat în excluderea incidenţei elementului circumstanţial agravant referitor la faptul că autorul nu ar urmări prin mascarea sa îngreunarea identificării, ci respectarea obligaţiei legale instituite în contextul pandemic nu poate fi primit deoarece norma nu prevede în conţinutul său concret o astfel de cerinţă esenţială ataşată elementului subiectiv. În cazul în care existenţa unui anumit scop ori mobil poate fi stabilită pe bază de probe certe, acesta va putea fi valorificat, însă, doar în procesul de individualizare a pedepsei.

Astfel, elementul circumstanţial reprezintă un element constitutiv al infracţiunii care determină realizarea acesteia în varianta calificată, tipicitatea fiind dată de conţinutul concret al normei de incriminare. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în conformitate cu legea, ca urmare a corespondenţei dintre fapta concretă şi conţinutul infracţiunii, fiind exclus ca, pe cale de interpretare, să poată fi adăugată o condiţie care nu este prevăzută de lege, la fel cum nu ar putea fi eliminată o condiţie de tipicitate expres prevăzută de lege.

Aşadar, dacă legiuitorul ar fi urmărit prin reglementarea elementului circumstanţial ca realizarea acestuia să fie condiţionată de existenţa unui element subiectiv, ar fi prevăzut expres o astfel de cerinţă, aşa cum a procedat în cazul altor elemente circumstanţiale sau circumstanţe legale agravante [de exemplu, art. 77 lit. e), f), g) şi h) din Codul penal: „Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante: (…) e) săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze; f) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii; g) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă; h) săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte.”, art. 189 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Codul penal: „Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări: . . . b) din interes material; c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse; d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni. . .” etc.].

Este adevărat că la momentul edictării normei societatea nu se confrunta cu o pandemie şi că nu exista o obligaţie generală de a purta o mască de protecţie în toate locurile publice sau în anumite locuri publice. Cu toate acestea au existat situaţii, cunoscute legiuitorului, în care portul unei măşti de protecţie constituia o obligaţie legală, în cadrul unor profesii, meserii sau în efectuarea unei anumite activităţi, cum ar fi cazul medicilor, al celor care lucrează în condiţii periculoase sau în medii toxice, în cazul unor activităţi sportive etc.

Ca atare, nu se susţine nici argumentul de interpretare istorico-teleologică, potrivit căruia la momentul edictării normei nu a fost necesară prevederea expresă a scopului urmărit de autorul furtului, acela de a-şi ascunde identitatea, deoarece acesta putea fi dedus/prezumat din chiar purtarea măştii, dat fiind că nu exista o obligaţie legală în acest sens – lex dixit minus quam voluit.

Astfel, chiar premisa raţionamentului, lipsa unei obligaţii legale de a purta mască de protecţie, este eronată, deosebirea faţă de contextul social actual constând în sfera subiecţilor cărora le incumbă obligaţia şi scopul urmărit prin instituirea acesteia.

Argumentele doctrinei de specialitate cu privire la periculozitatea furtului comis de către o persoană mascată, în sensul că acţiunea de a se masca face ca identificarea autorului să fie mai dificilă, denotă o pregătire, o premeditare a acestuia şi îi conferă o îndrăzneală mai mare, ştiind că va fi mai greu de recunoscut sau identificat, vizează raţiunea reglementării variantei calificate şi nu pot fundamenta instituirea unei cerinţe esenţiale de ordin subiectiv pe cale jurisprudenţială. De altfel, raţiunea instituirii unor limite de pedeapsă mai mari subzistă indiferent de caracterul obligatoriu sau nu al portului măştii de protecţie, respectiv identificarea şi tragerea la răspundere penală sunt îngreunate, iar autorul, chiar dacă nu urmăreşte, acceptă că stabilirea identităţii sale este dificilă, ceea ce creşte îndrăzneala acestuia. Mai mult, faptul că portul măştii constituie o obligaţie generală în anumite spaţii publice îi profită acestuia, deoarece scade vigilenţa subiectului pasiv, în contextul în care, deşi mascată într-un loc public, persoana respectivă nu va ieşi în evidenţă. De altfel, în ipoteza în care se probează că autorul profită de obligativitatea măştii de protecţie, adică urmăreşte îngreunarea identificării sale, ar putea fi incidentă chiar şi circumstanţa legală agravantă prevăzută de art. 77 lit. g) din Codul penal privind starea de urgenţă, desigur, pe durata fiinţării acesteia, legea penală conferind o valenţă aparte poziţiei subiective în astfel de situaţii excepţionale.

Aşadar, împrejurarea că identificarea autorului este îngreunată constituie chiar rezultatul obiectiv al acţiunii de a se masca şi este analizată odată cu evaluarea modalităţii faptice de acoperire a feţei de a se circumscrie noţiunii de „persoană mascată”, independent de poziţia subiectivă a autorului.

Sintetizând, interpretarea literală a normei care instituie varianta calificată a infracţiunii de furt relevă faptul că elementul circumstanţial prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal constituie o împrejurare obiectivă, a cărei realizare este independentă de poziţia subiectivă a autorului în raport cu rezultatul acţiunii de mascare, iar interpretarea istoricoteleologică nu conferă substanţă tezei potrivit căreia o astfel de cerinţă esenţială ar fi implicită.

În al doilea rând, se remarcă faptul că divergenţa de opinii are ca izvor faptul că autorul, persoană mascată care comite un furt, prin portul măştii de protecţie, se conformează unei obligaţii legale.

Prealabil, se reţine că, prin dispoziţiile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data faptei, a fost prevăzută posibilitatea instituirii obligativităţii purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport şi la locul de muncă, pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne, în scopul gestionării crizei determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2.

În acest context normativ a fost adoptat Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 22 mai 2020.

Conform art. 1 din cuprinsul actului administrativ normativ menţionat, pe durata stării de alertă, în spaţiile publice închise, spaţiile comerciale şi la locul de muncă a fost instituită obligativitatea purtării măştii de protecţie.

Se impune a se aminti că măsura a suferit în timp modificări în funcţie de contextul epidemiologic.

Or, îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, constituie, potrivit art. 21 alin. (2) din Codul penal, o cauză justificativă. Cu alte cuvinte, îndeplinirea unei obligaţii înlătură caracterul nejustificat al faptei comise ca urmare a conformării subiectului activ la obligaţia impusă de autoritatea competentă, lipsind fapta penală de una dintre trăsăturile esenţiale pentru a fi considerată infracţiune. Efectele cauzei justificative se produc exclusiv atunci când chiar fapta este comisă în îndeplinirea obligaţiei legale, fără ca legea penală să prevadă vreun efect similar asupra elementului circumstanţial, ca în cazul erorii, cauză de neimputabilitate reglementată de art. 30 din Codul penal.

Astfel, art. 30 alin. (3) din Codul penal prevede expres că: „Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.”

Ca urmare, îndeplinirea unei obligaţii legale nu înlătură elementul circumstanţial agravant, iar în lipsa unei prevederi exprese, a conferi acestei împrejurări atare consecinţă ar însemna a adăuga cauzei justificative un efect pe care legea nu îl prevede. De altfel, dacă legiuitorul ar fi considerat că măsura instituită în scop de prevenţie sanitară face ca sancţionarea mai gravă a furtului comis de către o persoană mascată cu o mască de protecţie să nu fie justificată în condiţiile obligativităţii acesteia ar fi putut să confere împrejurării, cu caracter de excepţie, un astfel de efect, prin chiar actul normativ care o instituie.

În lipsa unei prevederi legale exprese, principiul legalităţii se opune unei interpretări jurisprudenţiale în sensul înlăturării unui element circumstanţial agravant, în condiţiile în care voinţa legiuitorului poate fi decelată din chiar litera legii şi prin corelarea normelor relevante.

Cât priveşte teza potrivit căreia ar exista o neconcordanţă între voinţa legiuitorului şi exprimarea acesteia în normă, în concret, legiuitorul a dorit să spună mai mult decât a exprimat, cu referire şi la contextul social, dincolo de faptul că premisa raţionamentului nu rezistă unei analize concrete, este chiar contrară dispoziţiilor legale.

În concluzie:

– o persoană care poartă o mască de protecţie nu poate fi considerată în toate cazurile o persoană mascată în sensul legii penale, această împrejurare de fapt urmând a fi stabilită de la caz la caz, o dezlegare de principiu nefiind posibilă;

– îndeplinirea obligaţiei de a purta mască de protecţie în spaţiile publice în care actele normative în vigoare prevăd obligativitatea acesteia nu înlătură tipicitatea elementului circumstanţial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în cazul infracţiunii de furt săvârşite de către o persoană mascată.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a-II-a penală în Dosarul nr. 16.037/301/2021, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„În situaţia în care infracţiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spaţiu unde purtarea măştii este obligatorie, se reţine varianta calificată a infracţiunii de furt prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal?” şi, în consecinţă, stabileşte:

Îndeplinirea obligaţiei de a purta o mască de protecţie având aptitudinea de a ascunde fizionomia, în spaţiile publice în care actele normative în vigoare prevăd obligativitatea acesteia, atrage incidenţa elementului circumstanţial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal privind infracţiunea de furt săvârşită de către o persoană mascată.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022..

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Secţiuni: Dezlegarea unor chestiuni de drept, Drept penal, Jurisprudența ÎCCJ, Monitorul Oficial al României, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO