Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Sesizare a Curții Constituționale a României privind dispozițiile art. 374 alin. 4 din Codul de Procedură Penală
14.04.2022 | Alexandru OLĂNESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Alexandru-Vladimir Olănescu

Alexandru-Vladimir Olănescu

In cadrul dosarului nr. 32671/3/2020, Tribunalul Bucuresti a admis sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 374 alin. 4 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de Procedura Penala (denumita in continuare „Codul de Procedura Penala” sau C. Proc. Pen.).

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este reprezentat de prevederile cuprinse in textul art. 374 alin. 4 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de Procedura Penala.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen., in procedura aducerii la cunostinta a invinuirii,

„in cazurile in care actiunea penala nu vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata, presedintele pune in vedere inculpatului ca poate solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de parti si de persoana vatamata, daca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa, aducandu-i la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. (10).”

A. INDEPLINIREA CONDITIILOR DE ADMISIBILITATE

Ab initio, din perspectiva admisibilitatii sesizarii Curtii Constitutionale a Romaniei, dispozitiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale (denumita in continuare Legea nr. 47/1992), stabilesc cadrul legal in care instanta de judecata poate sesiza instanta de contencios constitutional cu o exceptie de neconstitutionalitate ridicata de catre una dintre partile litigiului. Astfel,

(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicata de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele la care participa.

(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare. Odata cu incheierea de sesizare, instanta de judecata va trimite Curtii Constitutionale si numele partilor din proces cuprinzand datele necesare pentru indeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Incheierea poate fi atacata numai cu recurs la instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judeca in termen de 3 zile”.

Rezulta, asadar, imprejurarea ca singurul aspect supus analizei instantei de judecata cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata in fata sa este admisibilitatea acesteia, temeinicia exceptiei urmand a fi examinata de Curtea Constitutionala, in virtutea atributiilor sale stabilite prin art. 146 din Constitutia Romaniei si art. 11 alin. 1 pct. A lit. d din Legea nr. 47/1992.

In aceasta ordine de idei, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invocata in fata Tribunalului Bucuresti – Sectia Penala a considerat-o admisibila, pentru urmatoarele considerente:

1) Astfel, dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate s-a solicitat a fi constatata sunt cuprinse intr-o lege, respectiv in cuprinsul Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedura Penala, intrand astfel sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala in temeiul art. 11 alin. 1 pct. A lit. d din Legea nr. 47/1992;

2) Prevederile legale criticate nu au fost declarate neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale;

Prin urmare, Curtea Constitutionala a Romaniei nu s-a pronuntat in sensul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen..

Pe cale de consecinta criticile de neconstitutionalitate privind sintagma „daca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa” nu au fost declarate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale a Romaniei, exceptia, din aceasta perspectiva, fiind admisibila.

Iar, potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992,

nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale”.

Din interpretarea per a contrario a acestei dispozitii legale rezulta neechivoc ca pot face obiectul exceptiei de constitutionalitate prevederile constatate ca fiind constitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Cu atat mai mult se impune o astfel de concluzie cu cat, pana in prezent, dispozitiile art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen. cu referire la sintagma „pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de partinu au fost verificate sub aspectul constitutionalitatii raportat la textele constitutionale invocate.

3) Dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate s-a solicitat a fi supusa analizei instantei de contencios constitutional au legatura cu solutionarea cauzei, conditie statuata in cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata.

Astfel, la data introducerii sesizarii Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen., dosarul nr. 32671/3/2020 se afla pe rolul Tribunalului Bucuresti in etapa judecarii pe fondul cauzei, avand ca obiect presupusa savarsire a infractiunilor de complicitate la trafic international de droguri de mare risc si trafic intern de droguri de mare risc prevazute de dispozitiile art. 48 alin. 1 C. Pen. raportat la art. 3 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000 si art. 48 alin. 1 C. Pen. raportat la art. 2 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 C. Pen..

4) Constitutionalitatea sintagmei „pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de parti din cadrul dispozitiilor art. 374 alin. 4 din Codul penal nu a fost constatata de catre Curtea Constitutionala pe calea controlului exercitat cu ocazia legiferarii, in baza art. 146 alin. 1 lit. a din Constitutia Romaniei.

Pentru aceste motive, s-a solicitat instantei de judecata sa constate ca exceptia de neconstitutionalitate invocata indeplineste conditiile de admisibilitate si, in consecinta, sa dispuna sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea acesteia, in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992.

B. DISPOZITIILE CONSTITUTIONALE IN RAPORT DE CARE URMEAZA A FI CONSTATATA NECONSTITUTIONALITATEA ART. 374 ALIN. 4 DIN CODUL DE PROCEDURA PENALA

Textul de lege care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate contravine dispozitiilor:

1) Art. 1 alin. 5 (Statul roman) din Constitutia Romaniei: „(…) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”

2) Art. 15 alin. 1 (Universalitatea) din Constitutia Romaniei: „Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acesta.”

3) Art. 20 alin. 1 si 2 (Tratatele internationale privind drepturile omului) din Constitutia Romaniei: „(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.”; „(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile international, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

4) Art. 21 alin. 3 (Accesul liber la justitie) din Constitutia Romaniei: „Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

5) Art. 23 alin. 12 (Libertatea individuala) din Constitutia Romaniei: (…) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii

6) Art. 24 alin. 1 (Dreptul la aparare) din Constitutia Romaniei: „Dreptul la aparare este garantat.” precum si

7) Art. 7 parag. 1 (Nici o pedeapsa fara lege) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului:Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul savarsirii, nu constituia o infractiune potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea aplicabila in momentul savarsirii infractiunii.

C. MOTIVE DE NECONSTITUTIONALITATE ALE DISPOZITIILOR 374 ALIN. 4 DIN CODUL DE PROCEDURA PENALA

In acest sens, autorul exceptiei de neconstitutionalitate a apreciat ca dispozitiile art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen., ce reglementeaza procedura abreviata, in etapa judecatii pe fondul cauzei, contravin prevederilor Legii fundamentale a Statului Roman.

Aceasta deoarece, prima facie, prin sintagma „daca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa”, persoana trimisa in judecata este obligata sa recunoasca toate faptele cuprinse in actul de sesizare a instantei, chiar daca nu a avut nicio implicare in savarsirea unora dintre acestea.

Astfel, desi se recunoaste de catre inculpat comiterea unei fapte de natura penala, pe palierul altei infractiuni retinute in sarcina sa, persoana este obligata, pentru a beneficia de clementa legii in privinta reducerii limitelor de pedeapsa, sa recunoasca si aceasta din urma fapta, desi nu a avut nicio contributie la savarsirea acesteia.

Asadar, suntem in prezenta unei situatii in care o persoana trimisa in judecata este obligata sa recunoasca si alte infractiuni retinute in sarcina sa, dar pe care nu le-a comis, pentru a beneficia de dispozitiile art. 396 alin. 10 C. Proc. Pen., fiind astfel incalcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la aparare, prezumptia de nevinovatie, legalitatea procesului penal si principiul aflarii adevarului.

Dintr-o alta perspectiva, se poate observa ca, prin sintagma pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de parti” se suprima orice posibilitate a inculpatului de a propune, in procedura instituita de prevederile art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen., si alte probe, in fata instantei de judecata, in afara inscrisurilor in circumstantiere.

Or, este posibil ca, intr-o cauza penala, inculpatul sa recunoasca detinerea unei cantitati de substante psihoactive interzise, in vederea consumului propriu, insa organele de urmarire penala, in primul ciclu al procesului penal, sa nu fi stabilit, prin raportul de constatare tehnico-stiintifica, care este procentajul de substanta psihoactiva interzisa din aceasta cantitate.

Or, o persoana nu poate fi condamnata, intr-un stat democratic, pentru detinerea unei cantitati de substante legale (id est paracetamol si benzocaina – substante legale), fiind necesar a se stabili clar procentajul substantei psihoactive interzise.

Insa, desi se recunoaste in totalitate fapta retinuta in sarcina sa, de detinere a unei astfel de cantitati in vederea consumului propriu, nu se poate propune ca proba efectuarea unei expertize prin care sa se determine clar procentajul de substanta interzisa, afectandu-se o eventuala retinere a unei circumstante atenuante. Astfel, sunt incalcate prevederile art. 21 alin. 3, art. 23 alin. 11 si art. 24 alin. 1 din Constitutia Romaniei.

Asadar, pe langa ipoteza obligarii inculpatului de recunoastere a unei fapte pe care nu a savarsit-o, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsa, suntem si in prezenta unei situatii in care, desi se recunoaste fapta, nu se pot afla elemente esentiale ce tin de justa solutionare a cauzei penale.

Din aceasta perspectiva, dreptul la aparare, drept garantat de Constitutia Romaniei, este lipsit de orice continut prin procedura instituita de prevederile art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen.,  inculpatul putand fi tras la raspundere penala si pentru infractiuni pe care nu le-a comis, dar le-a recunoscut pentru a beneficia de dispozitiile art. 396 alin. 10 C. Proc. Pen., pedeapsa aplicata incalcand inclusiv prevederile art. 15 alin. 2 din C. Pen. si pe cele ale art. 23 alin. 12 din Legea Fundamentala a Romaniei.

In plus, s-a apreciat ca prevederile art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen. sunt lipsite si de claritate, luandu-se in considerare cele doua sintagme evocate anterior, care lasa locul unor interpretari privind marja de recunoastere a faptei/faptelor retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instantei.

Sub acest aspect, potrivit dispozitiilor art. 36 alin. 1 din cuprinsul Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislative pentru elaborarea actelor normative, republicata, „actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc (…).

Neclaritatea textului de lege si imprevizibilitatea acestuia afecteaza dreptul persoanelor de a beneficia de un proces echitabil garantat de art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia – EDO de vreme ce norma in cauza poate fi interpretata cu o marja larga de apreciere in conditiile in care aprecierile pur subiective trebuie excluse din cadrul legislativ penal.

Semnificatia notiunii de previzibilitate a legii priveste modul de receptare a continutului actelor normative de catre subiectii de drept carora legea li se adreseaza, in sensul de intelegere a acestora.

Astfel, norma juridica trebuie sa fie clara si inteligibila, intrucat cei carora li se adreseaza trebuie nu doar sa fie informati in avans asupra consecintelor actelor si faptelor lor, ci sa si inteleaga consecintele legale ale acestora. In caz contrar, principiul nemo censetur ignorare legem nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecinte asupra securitatii raporturilor sociale si a existentei societatii in general.

Prin dispozitiile art. 1 alin. 5 din Constitutia Romaniei, legiuitorul a dorit sa instituie astfel o obligatie generala impusa tuturor subiectelor de drept, inclusiv autoritatii legiuitoare care trebuie sa se asigure ca activitatea de legiferare se realizeaza in limitele si in concordanta cu Legea fundamentala a tarii si, totodata, sa asigure calitatea legislatiei. Aceasta intrucat, pentru a respecta legea, ea trebuie sa fie cunoscuta si inteleasa, iar pentru a fi inteleasa, trebuie sa fie suficient de precisa si previzibila, asadar sa ofere securitate juridica destinatarilor sai.

In acelasi sens, si in doctrina s‑a afirmat ca prima dintre conditiile ce asigura aplicabilitatea dreptului o constituie suficienta sa definire[1], care vizeaza asigurarea rigorii atat in planul conceptualizarii dreptului si a notiunilor juridice, dar si in planul redactarii actelor normative.

Raportat la dispozitiile art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen., a caror constitutionalitate a fost criticata pe calea acestei exceptii, se impune a se constata ca, in mod evident, sintagma „daca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa” nu indeplineste exigentele de calitate a normei legislative privind accesibilitatea si previzibilitatea, in conditiile in care definirea acestora reprezinta un demers pur subiectiv care conduce la incalcarea principiului legalitatii prevazut de art. 1 alin. 5 din Constitutie.

Mai mult decat atat, este important de observat ca lipsa de claritate si previzibilitate a sintagmei „daca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa”  depaseste limita de generalitate admisa (conform principiului generalitatii normelor juridice, care insa nu trebuie sa afecteze previzibilitatea acestora[2]), interpretarea acesteia fiind susceptibila de a genera intelesuri atat de variate incat destinatarul normei juridice sa fie pus in imposibilitate de a prevedea consecintele ce decurg din adoptarea unei conduite procesuale si, pe cale de consecinta, sa-si regleze conduita conform dispozitiilor art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen..

Chiar daca este unanim acceptat ca in ceea ce priveste continutul legilor acesta nu poate prezenta o precizie absoluta, in materie penala este foarte important ca gradul de precizie a termenilor si notiunilor folosite de legiutor sa fie unul ridicat data fiind natura acestor norme care pot atrage cea mai severa forma de sanctiune juridica, respectiv aplicarea unei pedepse privative de libertate.

In cazul de fata, insa, sfera de aplicare a sintagmei „daca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa” nu stabileste clar daca notiunea de „totalitate” vizeaza imprejurarile factuale ce privesc intinderea unei fapte penale sau daca aceasta vizeaza, in integrum, totalitatea acuzatiilor cuprinse in actul de sesizare a instantei. 

De asemenea, sunt incalcate si dispozittiile art. 23 alin. 12 din Constitutie privind legalitatea pedepselor cu corolarul prevazut de art. 7 din Conventia – EDO. Dispozitia constitutionala arata ca nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii  astfel ca se consacra principiul legalitatii care impune ca normele adoptate sa fie precise, clare si previzibile.

Astfel, chiar si in practica[3] Instantei de la Strasbourg, in cauza Wingrove contra Marii Britanii, s-a apreciat ca legislatia interna a unui stat trebuie sa fie formulata cu o precizie suficienta pentru a permite persoanelor interesate care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat.

Tot in jurisprudenta sa[4], Curtea Europena a Drepturilor Omului a subliniat caracterul fundamental al accesibilitatii si previzibilitatii dispozitiilor normative, impunand o serie de criterii pe care statele trebuie sa le aiba in vedere in satisfacerea exigentelor previzibilitatii si claritatii dispozitiilor normative, respectiv:

– „nu poate fi considerata «lege» decat o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite individului sa‑si regleze conduita. Individul trebuie sa fie in masura sa prevada consecintele ce pot decurge dintr‑un act determinat”;

„o norma este previzibila numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane – care, la nevoie poate apela la consultanta de specialitate – sa isi corecteze conduita”;

„in special, o norma este previzibila atunci cand ofera o anume garantie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice”.

Concluzionand, in raport de argumentele prezentate anterior se poate constata ca dispozitiile art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen. sub aspectul sintagmelor pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de parti si de persoana vatamata” sidaca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa”  aduc atingere dispozitiilor constitutionale prin neindeplinirea exigentelor de calitate a normei legislative privind accesibilitatea si previzibilitatea precum si a celor privind dreptul la un proces echitabil, a dreptului la aparare si a legalitatii procesului penal.

***

Pentru toate aceste motive, autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat, respectiv art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen., contravine: (1) dispozitiilor art. 1 alin. 5 din Constitutia Romaniei, prin raportare la art. 15 alin. 1, art. 20 alin. 1 si 2, art. 23 alin. 12 si art. 24 alin. 1 din Constitutie si (2) art. 7 parag. 1 CEDO.

Tribunalul Bucuresti a admis sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 374 alin. 4 C. Proc. Pen. ridicata in cadrul dosarului 32671/3/2020.


[1] A se vedea, in acest sens, J. Dabin – „Theorie Générale du Droit”, Dalloz, Paris, 1969, pag. 268;
[2] A se vedea, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 903/06.07.2010; Decizia Curtii Constitutionale nr. 743/02.06.2011, in cauzele CEDO Cantoni c Frantei din data de 15.11.1996, Rotaru c Romaniei din data de 04.05.2000,  Leempoel & S.A. ED. Cine Revue c Belgiei, din data de 09.11.2006;
[3] A se vedea, in acest sens, cauza CEDO Wingrove c. Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord din 25.11.1996;
[4] A se vedea, in acest sens, cauzele CEDO  Sunday Times c. Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din 26.04.1979; Rekvényi c. Ungariei din 20.05.1999, Rotaru c. Romaniei din 04.05.2000, Damman c. Elvetiei din 25.04.2006.


Av. Alexandru-Vladimir Olănescu, Partner CLIZA LAW OFFICE

Secţiuni: Articole, CCR, Drept constitutional, Drept penal, Procedură penală, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO