Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Concedierea salariatului care a făcut publică corespondența cu un client, urmată de sancționarea unității pentru încălcarea GDPR. În ce context este legală convocarea în termen scurt pentru cercetarea disciplinară?
19.04.2022 | Paula-Alina LUPU

Secţiuni: Articole, Banking, Data protection, Dreptul muncii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Paula-Alina Lupu

Paula-Alina Lupu

Trib. București, s. a VIII-a conf. mun. și asig. sociale, sent. 337 din 20 ianuarie 2021, schimbată în tot prin dec. civ. nr. 6687 din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel București, s. a VII-a litigii de muncă

„Sancțiunea nulităţii absolute a deciziei de sancționare disciplinară operează numai în ipoteza în care cercetarea disciplinară prealabilă, în ansamblul ei, nu a fost efectuată, nu şi în ipoteza în care salariatului nu i s-a lăsat un anumit timp între momentul convocării şi cel al audierii efective, de vreme ce legea nu instituie un termen expres în acest sens. Într-un astfel de caz, intervine sancțiunea nulității relative, cu condiția dovedirii unei vătămări, iar simpla susținere în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare nu este de natură să conducă la concluzia nelegalității cercetării disciplinare.”

I. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat:

– anularea deciziei de concediere disciplinară sau înlocuirea acestei sancțiuni cu alta mai ușoară;

– obligarea pârâtei la reintegrarea pe funcția ocupată la momentul concedierii;

– plata unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, calculate de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.

Situația de fapt:

Reclamanta era angajata unității bancare cu contract pe perioadă nedeterminată, de-a lungul timpului fiind promovată de mai multe ori. La data de … i s-a adus la cunoștință faptul că, în aceeași zi, este convocată în vederea investigării contextului în care aceasta ar fi tipărit mesajul trimis de un client al băncii, dezvăluind colegilor informații cu caracter confidențial din categoria secretului bancar și a datelor cu caracter personal.

În esență, reclamanta a susținut că efectuarea convocării la cercetarea disciplinară cu 3 ore și jumătate înainte de ora stabilită i-a încălcat dreptul la apărare. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, arată că este cea mai drastică, iar menținerea acesteia îi va obstrucționa accesul la orice altă funcție în sistemul bancar, deși deține o experiență de 10 ani, în decursul căreia nu a avut niciodată abateri disciplinare.

De asemenea, reclamanta a invocat faptul că respectivul client nu a solicitat repararea vreunui prejudiciu, după cum nici pârâta nu poate dovedi un potențial prejudiciu de imagine.

II. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Descriind contextul producerii abaterii disciplinare, s-a arătat că unul dintre clienții băncii, nemulțumit de faptul că i s-a solicitat să declare scopul operațiunii cu ocazia retragerii unei sume de bani, a expediat unuia dintre salariații agenției un e-mail ironic, text care a fost redirecționat mai departe colegilor, urmând ca, ulterior, să ajungă pe site-urile de socializare.

Pârâta a susținut faptul că nici anterior cercetării disciplinare, nici în cursul acesteia, reclamanta nu a arătat că ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru pregătirea apărării, după cum nici nu a solicitat amânarea în vederea angajării unui avocat. Nu poate constitui un motiv de invalidare a deciziei de sancționare simpla susţinere conform căreia ca timpul premergător cercetării disciplinare prealabile ar fi fost „prea scurt” pregătirea apărării, În condițiile în care reclamanta nu a indicat mijloacele de apărare de care ar fi vrut să uzeze și nu dovedește faptul ca nu s-a putut folosi de acestea din cauza timpului alocat.

Solicită să aibă în vedere și faptul că nici măcar legiuitorul nu stabilește un anumit termen necesar a existat anterior convocării.

Pârâta a arătat că a fost nevoită să procedeze în acest fel ca urmare a distribuirii masive a mesajului în cauză, fiind necesară luarea de măsuri în termen scurt. Pârâta a arătat că reclamanta a tipărit e-mailul, punându-l la dispoziția colegilor din unitate, „înmânând practic documentul tipărit spre a fi citit de fiecare în parte”, lăsând deschisă calea pentru ca un coleg să efectueze o fotografie, pe care a transmis-o ulterior pe niște grupuri de whatsapp, aceasta fiind ulterior propagată pe site-urile de socializare de către o persoană necunoscută.

III. Soluția primei instanțe:

Reclamanta a semnat personal convocarea prin care, în aceeași zi, era invitată la cercetarea disciplinară pentru a motiva circumstanțele în care a tipărit mesajul primit de la un client și a transmis colegilor informații cu caracter confidențial.

Pentru protejarea salariatului de eventuale abuzuri, Codul Muncii stabilește expres şi limitativ situațiile în care poate fi dispusă concedierea şi procedura de îndeplinit. Validitatea măsurii concedierii depinde de îndeplinirea condiţiilor de formă ale procedurii disciplinare, cât şi a deciziei în sine.

Dat fiind caracterul formal al deciziei de concediere, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele ce rezultă din cuprinsul deciziei de concediere, iar lipsa unor mențiuni obligatorii nu poate fi complinită prin alte acte anterioare, concomitente și nici ulterioare întocmirii deciziei și nici cu apărări făcute cu ocazia judecării contestației formulate împotriva acelei decizii.

Art. 251 alin. (4) C. muncii prevede că, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susțină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivațiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

În acest sens, întreaga cercetare disciplinară trebuie făcută astfel încât angajatul să aibă posibilitatea reală şi concretă de a se apăra, uzând de toate mijloacele legale de care dispune şi de a avea cunoștință de întreg materialul probator administrat.

Reține instanța faptul că reclamantei i-a fost comunicată convocarea cu aproximație la orele 12:30, cercetarea urmând a avea lor la orele 16:00. Deși legea nu stabileşte un termen al convocării anterior datei stabilite pentru efectuarea cercetării, acest termen trebuie să fie unul rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării de către salariatul cercetat, care trebuie să aibă timpul necesar pentru a un punct de vedere coerent la întrevederea cu membrii comisiei de cercetare.

Astfel, convocarea reclamantei pentru prezentarea la cercetare disciplinară în aceeași zi cu data comunicării convocării lipsește de conţinut dreptul la apărare, fiind irelevant din punct de vedere juridic faptul că salariata cunoștea fapta pentru care era convocată, faptul că salariata şi-a sunat șeful ierarhic superior aducându-i la cunoștință ce se întâmplase în ziua precedentă.

Într-adevăr, legiuitorul nu prevede o perioadă de timp în care să se realizeze convocarea salariatului la cercetarea disciplinară, angajatorul având posibilitatea de a decide, de la caz la caz, care este termenul rezonabil În care poate fi anunțat salariatul cu privire la efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Însă, în cauza de față, nu a existat un termen rezonabil sub nici un aspect, mai ales că sancțiunea aplicată angajatului a fost cea mai grea, respectiv concedierea disciplinară. Fată de împrejurarea că nulitatea instituită de prevederile art. 251 alin. (1) este o nulitate absolută, necondiţionată de producerea unei vătămări, instanţa va constata nulitatea procedurii cercetării disciplinare prealabile, va anula decizia de sancţionare disciplinară. De asemenea, instanța a admis cererea privind reintegrarea în funcție și plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsită reclamanta.

IV. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței a formulat apel pârâta care, în plus față de apărările susținute pe fondul cauzei, a arătat că aceasta a suferit prejudicii, materiale și de imagine, ca urmare a abaterii săvârșite de salariată, fiindu-i aplicată o amendă în cuantum mare pentru încălcarea GDPR. De asemenea, pârâta a avut de suferit prin prisma relației cu clientul în discuție, întrucât acesta i-a comunicat faptul că ia în considerare posibilitatea de a solicita despăgubiri ca urmare a dezvăluirii datelor sale.

V. Soluția instanței de control judiciar

Curtea de Apel București a admis apelul și a schimbat sentința, respingând cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, prin dec. civ. nr. 6687 din 20 decembrie 2021.

Analizând dispozițiile art. 251 C.muncii, Curtea reține, contrar celor reținute de prima instanță că, din interpretarea sistematică a a acestora rezultă că, sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de sancţionare disciplinară operează numai în ipoteza în care cercetarea disciplinară prealabilă, în ansamblul ei, ca procedură anterioară aplicabilă unei sancţiuni disciplinare, nu a fost efectuată, nu şi în ipoteza în care salariatului nu i s-a lăsat un anumit timp între momentul convocării la cercetarea prealabilă şi cel al audierii efective, de vreme ce legea nu instituie un termen expres în acest sens.

În cea din urmă ipoteză analizată, sancţiunea incidentă este aceea a unei nulităţi relative şi virtuale, de vreme ce este vorba de ocrotirea unui interes privat al salariatului, iar legea nu prevede sub sancţiunea nulităţii absolute convocarea salariatului cu o anumită perioadă de timp anterioară audierii acestuia în cadrul cercetării disciplinare, astfel cum s-a arătat, context în care, trebuie dovedită de către salariat existenţa unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, deci o vătămare care nu ar putea fi remediată nici în cadrul contestaţiei formulate împotriva deciziei de sancţionare disciplinară.

Curtea achiesează la ideea că este firesc ca salariatului cercetat disciplinar să i se acorde, pentru a-şi putea pregăti apărarea, o perioadă de timp rezonabilă între momentul convocării şi luării la cunoştinţă a faptelor care i se impută şi data la care se realizează efectiv audierea acestuia în cadrul cercetării disciplinare prealabile, însă caracterul rezonabil al acestei perioade de timp, în condiţiile inexistenţei unei prevederi legale sub acest aspect, se apreciază în funcţie de situaţia concretă a fiecărei speţe.

Singura în măsură să aprecieze nevoia de timp în scopul pregătirii apărării era chiar salariata, acest aspect neputând fi prezumat de angajator în lipsa invocării de către salariată cel mai târziu la termenul la care a avut loc cercetarea disciplinară a imposibilităţii de a-şi susţine apărările din acest motiv.

Or, în speţă, pe de o parte, intimata nu a arătat cu ocazia audierii sale de către comisia de cercetare disciplinară că ar avea nevoie de mai mult timp pentru a-şi pregăti apărarea sau pentru a-şi angaja un avocat, nesolicitând audierea sa la o altă dată, context în care nu poate fi reţinută încălcarea vreunui drept al salariatei în acest context.

Prin urmare, intimata a fost încunoştiinţată de drepturile pe care legea i le recunoaşte, dar de care nu a înţeles să uzeze la momentul respectiv prin solicitarea de acordare a unui termen în acest scop sau prin indicarea în orice mod a faptului că nu se consideră pregătită să se apere la momentul la care a fost convocată în vederea audierii sale, context în care nu poate pretinde ulterior că a fost prejudiciată din această cauză.

În plus, reclamanta nu a arătat care este vătămarea ce i-a fost cauzată prin audierea sa la data pentru care a fost convocată, simpla susţinere în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare fără a prezenta cel puţin în faţa instanţei aspectele noi pe care le-ar fi putut invoca faţă de cele declarate cu ocazia audierii în cadrul cercetării disciplinare  sau fără a indica probele noi pe care le-ar fi putut propune, nefiind de natură să conducă la concluzia nelegalităţii cercetării disciplinare pentru motivul în discuţie, în cauză nefiind invocată şi dovedită o vătămare concretă decurgând din lipsa de timp pretinsă.

Dreptul la apărare nu poate fi protejat în abstract, în condiţiile în care cel care beneficiază de acest drept nu îl invocă decât în faţa instanţei de judecată şi chiar şi aici numai la nivel declarativ, fără a arăta vătămarea concretă cauzată, respectiv în ce anume mod declaraţia sa sau apărările formulate ar fi fost diferite faţă de cele susţinute în cadrul cercetării disciplinare în condiţiile convocării astfel cum aceasta a avut loc.

Pe baza celor expuse, Curtea reţine ca întemeiate criticile apelantei în ceea ce priveşte singurul motiv pentru care prima instanţă a considerat că decizia contestată este lovită de nulitate absolută şi a admis acţiunea, celelalte motive de nelegalitate şi netemeincie a deciziei invocate de reclamantă în contestaţia formulată nefiind analizate de către Tribunal.

În ceea ce privește temeinicia sancțiunii, instanța de control judiciar a apreciat că aceasta a fost justă, reținând că o anumită faptă constituie abatere disciplinară indiferent dacă este săvârșită cu intenție sau din culpă.

Contextul arătat face suficient de gravă abaterea disciplinară reţinută pentru ca aceasta să justifice sancţiunea aplicată, fiind evident că s-a cauzat un prejudiciu important de imagine angajatorului, de vreme ce e-mailul în discuţie a fost publicat în mai multe ziare, în lanţul cauzal interpunându-se şi fapta intimatei. Or, ajungerea în spaţiul public a unor date personale ale unui client, calificate drept confidenţiale de reglementările interne ale angajatorului, afectează în mod cert şi profund imaginea şi credibilitatea unei instituţii bancare în percepţia consumatorilor de servicii ale unei astfel de entităţi.

Av. Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti