ÎCCJ. Când starea de sănătate a persoanei condamnate împiedică prestarea muncii neremunerate la una din entitățile stabilite prin hotărâre judecătorească
21.04.2022 | Alina MATEI

Alina Matei

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în cazul în care constată că obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, prevăzută în art. 93 alin. 3 C. pen., nu poate fi executată în cadrul entităţilor din comunitate stabilite prin hotărârea definitivă de condamnare din cauza stării de sănătate a persoanei condamnate, instanţa stabileşte o altă entitate din comunitate, în cadrul căreia prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii este posibilă în raport cu starea de sănătate a persoanei condamnate. În acest caz, înlocuirea entităţii în cadrul căreia persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prestează o muncă neremunerată în folosul comunităţii se realizează pe calea contestaţiei la executare reglementată în art. 598 alin. 1 lit. c) teza a II-a C. proc. pen., la sesizarea serviciului de probaţiune, formulată în temeiul art. 57 alin. 2 raportat la art. 48 alin. 1 din Legea nr. 253/2013. (Decizia nr. 120/A din 21 mai 2020, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, disponibilă în Buletinul jurisprudenței, Culegere de decizii pe anul 2022, ÎCCJ, partea I)

Av. Alina Matei, SĂVESCU & ASOCIAȚII