Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Relațiile EPPO cu partenerii săi
26.04.2022 | Georgiana-Maria VERIVEȘ

Secţiuni: Articole, Drept penal, Dreptul Uniunii Europene, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Georgiana-Maria Veriveș

Georgiana-Maria Veriveș

1. Considerații generale

Prezentul articol este dedicat instituției Parchetului European, organism ce are curajosul obiectiv de a realiza cercetarea penală și trimiterea în judecată a persoanelor ce au comis infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE. Însă, întreprinderea unor investigații care implică nenumărate elemente de extraneitate reprezintă o misiune imposibilă în lipsa sprijinului oferit de instituțiile ce pot contribui în mod eficient la stoparea acestui tip de criminalitate. Astfel, observăm crearea unui context ce depășește într-o manieră semnificativă conceptul de cooperare judiciară întâlnit până acum în spațiul european.

Încă din cele mai vechi timpuri, pericolele comune au solidarizat statele, determinându-le astfel, să își unească forțele în vederea înfruntării forței inamice, indiferent de modalitatea concretă în care aceasta se materializa. Raportat la perioada istorică pe care o traversăm noi în prezent, prin noțiunea de cooperare judiciară internațională în materie penală ,,se poate înțelege acea formă de cooperare care vizează activități complexe, prin care guvernele lumii, în scopul reducerii criminalității și creșterii siguranței propriilor cetățeni, acționează împreună, acordându-și ajutor reciproc pentru realizarea unor activități specifice ca: extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, transferul de proceduri în materie penală, recunoașterea și executarea hotărârilor, transferarea persoanelor condamnate, asistența judiciară în materie penală ori alte asemenea forme sau norme stabilite prin legi, tratate, acorduri, convenții sau pe bază de reciprocitate”[1]. Privind lucrurile în această lumină, am putea conchide faptul  că instituția Procurorului European nu își are locul în întreg tabloul european, cooperare judiciară internațională prezentând toate premisele în vederea stopării fenomenelor infracționale existente. Însă, lucrurile nu stau la fel în practică, spun asta deoarece ,,aplicarea dispozițiilor privind cooperarea judiciară internațională în materie penală este subordonată protecției intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică și a altor interese ale statului în cauză. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori, în cadrul unei activități de cooperare judiciară internațională în materie penală, vor fi puse în pericol valorile menționate mai sus, activitatea de cooperare în sine nu se va mai putea realiza, chiar dacă sunt îndeplinite toate celelalte condiții. De altfel, suveranitatea, securitatea și ordinea publică internă reprezintă valori fundamentale ale statului de drept, recunoscute ca atare și în alte documente internaționale și aplicate de către toate statele lumii în relațiile lor”[2]. Am relevat în această manieră impedimentele care împiedică atingerea scopului final pe care și-l propune cooperarea judiciară, și anume diminuarea infracționalității și creșterea siguranței cetățenilor.

Am ales să prezint noțiunea tradițională de cooperare judiciară în materie penală pentru a putea prezenta în antagonie modalitatea în care Parchetul European își propune să conlucreze cu partenerii săi. Instituirea acestei construcții europene reprezintă momentul în care noțiunea de cooperare va căpăta o nouă dimensiune, în care principiul cooperării loiale, întâlnit de altfel și până acum, va trebui manifestat pe deplin, fără rezerve cauzate de anumite orgolii naționale.

Însă, Parchetul European nu va schimba modalitățile în care se derulează cooperarea judiciară, el va fi doar un nou personaj ce va trebui să relaționeze cu actorii deja consacrați, în încercarea de a-i transforma în parteneri de încredere în lupta pe care o desfășura împotriva criminalității ce afectează bugetul comunitar.

Pentru a putea înțelege modalitatea concretă în care EPPO va interacționa cu organismele preexistente creării sale, ne este pus la dispoziție Capitolul X din Regulamentul (UE) 2017/1939, care poartă denumirea de ,, Dispoziții privind relațiile EPPO cu partenerii săi”. Aici sunt indicate liniile directoare ale activității Parchetului European în raport cu Eurojust, OLAF, Europol, instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, țări terțe, organizații internaționale și state membre UE neparticipante. Sunt extrem de importante aceste reglementări legale, deoarece pentru a putea maximiza rata de succes a acestei instituții trebuie angrenate toate resursele existente la momentul actual, fie că acesta constau în informații, personal uman, logistică sau suport administrativ. Nu trebuie să uităm faptul că aria de competență a Parchetului European este limitată, însă fenomenul infracțional nu, fapt ce impune o comunicare eficientă între toți actorii antamați în lupta contra infracționalității ce face obiectul investigațiilor derulate de către EPPO.

În cadrul anchetelor întreprinse de EPPO se ,,impune cooperarea cu țările terțe și organizațiile internaționale, în special cu Interpol. Avem în vedere faptul că frauda se poate produce în afara teritoriului U.E. în situația în care Uniunea acordă finanțare unor proiecte care se desfășoară într-o țară terță și/sau cu asistența unei organizații internaționale. Mai mult, spălarea produselor infracțiunii (recte, sumele provenite din activitățile criminale desfășurate) poate fi realizată prin transferul acestora într-o țară terță. În fine, o persoană suspectată sau acuzată poate părăsi teritoriul U.E. în încercarea de a scăpa de justiție.”[3]

Pentru a putea coopera cu entitățile enumerate mai devreme, Parchetul European a încheiat o serie de protocoale cu acestea, care prevăd modalitățile în care se vor sprijini efectiv. Piatra de temelie a acestui tip de parteneriat este constituită din „schimburile de informații” ce vor fi efectuate, deoarece doar astfel se va putea realiza o anchetă penală efectivă. De asemenea și „schimbul de personal” va constitui o modalitate prin intermediul căreia instituția Procurorului European va căpăta consistență, ofițerii de legătură detașați de EPPO urmând să joace un rol important.

Cele mai delicate raporturi de cooperare se vor derula între Parchetul European și statele terțe, respectiv statele membre neparticipante, dat fiind faptul că acestea ar putea deveni un ,, refugiu sigur” pentru autorii infracțiunilor PIF. În acest punct capătă relevanță necesitatea unei reglementări transparente, asemenea cum se doresc a fi art. 104 și 105 din Regulament, care prevăd modul în care vor interacționa aceste entități. Este dificil de apreciat modalitatea concretă în care se vor materializa aceste prevederi legale, dat fiind faptul că este cunoscută reticența de care dau dovadă statele atunci când se aduce în atenție subiectul cooperării în materie penală.

Alți doi actori care vor avea o poziție cheie în vederea stabilirii unor raporturi de lucru eficiente între EPPO și celelalte entități cu care acesta vine în contact, vor fi Eurojust și OLAF, fapt justificat de poziționarea lor strategică în cadrul arhitecturii europene.

2. EPPO și Eurojust

Parchetul European nu este o construcție care a luat naștere din nimic, prin dezvoltarea izolată în raport de toate celelalte instituții europene, ci din potrivă, acesta este cunoscut în doctrina de drept european drept ,, Eurojust Plus”, fapt recunoscut și în art.10 din preambulul Regulamentului EPPO, care prevede următoarele: ,,În conformitate cu articolul 86 din TFUE, EPPO ar trebui instituit pornind de la Eurojust. Aceasta presupune că prezentul  regulament ar trebui să stabilească o legătură strânsă între acestea pe baza unei cooperări reciproce.” Relația apropiată dintre cele două instituții este consfințită atât în cadrul  art. 100 din Regulament (Relații cu Eurojust) cât și în art. 50 din Regulamentul Eurojust, unde sunt prevăzute următoarele dispoziții specifice: ,,Eurojust stabilește și menține relații strânse cu EPPO, bazate pe cooperarea reciprocă în cadrul mandatelor și competențelor lor respective și pe dezvoltarea legăturilor operaționale, administrative și de gestionare dintre acestea, astfel cum sunt definite în prezentul articol. În acest scop, președintele Eurojust și procurorul-șef european se vor întâlni periodic pentru a discuta aspecte de interes comun. Aceștia se reunesc la solicitarea președintelui Eurojust sau a procurorului-șef european; Eurojust tratează cererile de sprijin care provin de la EPPO fără întârzieri nejustificate și soluționează astfel de cereri, dacă este cazul, ca și cum acestea ar fi fost primite de la o autoritate națională competentă în materie de cooperare judiciară.; Ori de câte ori este necesar în vederea sprijinirii cooperării instituite în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, Eurojust face uz de sistemele naționale de coordonare Eurojust instituite în conformitate cu articolul 20, precum și de relațiile pe care le-a stabilit cu țări terțe, inclusiv cu magistrații de legătură.” Astfel, ne este relevat sprijinul concret pe care EPPO îl va primi din partea Eurojust, fiindu-i permisă utilizarea rețelei de informații Eurojust, obiectivul final fiind operativizarea cercetărilor penale ce vor urma a fi efectuate.

În ciuda faptului că Parchetul European a avut drept punct de plecare instituția Eurojust, cele două organisme au rațiuni diferite. Prin crearea acestei noi construcții juridice, legiuitorul european a dorit să depășească simplul rol de coordonator al cooperării interstatale în domeniul dreptului penal, poziție ce este atribuită în sarcina Eurojust. Obiectivul final avut în vedere, fiind instituirea unui veridic organ de cercetare penală, înzestrat cu o competență ce ar putea fi exercitată pe întreg teritoriul european.

Însă, lucrurile nu s-au materializat în această manieră, aria de jurisdicție a EPPO cunoscând anumite limitări ce ar putea fi de natură să îi paralizeze întreaga activitate. În acest punct intervine în scenă sprijinul pe care îl poate oferi Eurojust, dat fiind faptul că acesta ,, este alcătuit din reprezentanți naționali din toate cele 28 de state membre ale UE, plus magistrați de legătură din Norvegia, Elveția, Statele Unite ale Americii și Muntenegru, cu care Eurojust a încheiat acorduri de cooperare și cărora le poate oferi sprijin în ceea ce privește investigațiile și sunt vizate urmăririle penale. În consecință, Eurojust va putea coopera în cazurile transnaționale de infracțiuni PIF, care ar putea afecta teritoriul statelor care nu participă la EPPO.”[4]

Complementaritatea acestor instituții va putea fi sesizată și în ipotezele în care avem în vedere anumite infracțiuni care se află într-o strânsă legătură cu infracțiunile PIF, însă nu suficientă pentru a putea opera o prorogarea de competență în temeiul art. 22 alin.(3) din Regulament, sau în acele situații în care pragul minim al prejudiciului nu este atins în integralitate. Așadar, ori de câte ori există astfel situații aflate la granița competenței EPPO, Eurojust va fi cel care va uzita propria capacitate operațională. Tocmai din acest motiv este necesar ca între aceste două organisme să existe o comunicare eficientă, deoarece doar astfel se va putea realiza o politică coerentă în lupta ce privește infracționalitatea ce afectează interesele financiare ale UE.

Concluzionând, putem afirma faptul că ,,cea mai viabilă condiție pentru viitorul spațiului judiciar european este, prin urmare, o sinergie puternică, loială și pe scară largă între EPPO și Eurojust, cu cunoștința că activitățile unei agenții vor putea crește eficiența și legitimitatea altele și invers. O competiție, chiar dacă doar imaginată, ar fi în detrimentul amândurora și, prin urmare, trebuie evitată”.[5]

3. EPPO și OLAF

O altă entitate europeană ce prezintă un interes deosebit în contextul operaționalizării Parchetului European este Oficiul European de Luptă Antifraudă. Relevanța acestuia derivă din faptul că „EPPO și OLAF sunt ambele, în cadrul competențelor lor respective, însărcinate cu mandatul de a proteja interesele financiare ale Uniunii. În timp ce EPPO va desfășura investigații penale care vizează anchetarea, urmărirea penală și aducerea la judecată a autorilor infracțiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii și a complicilor acestora, OLAF va continua desfășurarea investigațiilor administrative cu un accent special pe facilitarea recuperării administrative și prevenirea continuării vătămarea finanțelor UE prin măsuri administrative. Astfel, focalizarea activității viitorului EPPO și al OLAF este distinctă, deși converg către un scop comun”. Astfel, suntem în prezența a două instituții care lucrează în vederea atingerii aceluiași obiectiv, însă utilizând mijloace diferite.

OLAF va reprezenta un important punct de sprijin în viitoarele anchete ce vor derulate de către Parchetul European, dat fiind faptul că această instituție deține o vastă experiență în domeniul luptei antifraudă, luând naștere în temeiul Deciziei emise pe data de 28 aprilie 1999. De altfel, acest organism efectuează o activitate de coordonare la nivelul întregului spațiu comunitar, contribuind prin investigații, recomandări și furnizări de date la în vederea efectuării unor anchete eficiente de către autoritățile naționale sau de alte entități antamate în lupta împotriva infracționalității la nivel european. Astfel, constatăm faptul că Parchetul European va fi un nou partener al Oficiului, care va beneficia de rezultate obținute de acesta prin intermediul investigațiilor de natură administrativă pe care acesta le efectuează în mod obișnuit. Politica de cooperare a acestor două entității va fi guvernată în baza următoarelor linii directoare: principiul evitării duplicării eforturilor, principiul schimbului de informații și principiul sprijinirii de către OLAF a activităților derulate de către EPPO.

După cum am subliniat în partea de debut a acestei secțiuni, aceste două organisme au în vedere un obiectiv comun, fapt ce poate duce la pericolul întreprinderii unor acțiuni redundante, care nu ar însemna nimic altceva decât o risipă de timp și resurse materiale. În acest sens, art. 103 din preambulul Regulamentului EPPO prevede următoarele: ,,EPPO și OLAF ar trebui să stabilească și să întrețină o cooperare strânsă menită să asigure complementaritatea mandatelor lor respective și să evite duplicarea. În această privință, OLAF ar trebui, în principiu, să nu deschidă nicio anchetă administrativă paralelă cu o investigație instrumentată de EPPO privind aceleași fapte. Aceasta nu ar trebui, totuși, să aducă atingere competenței OLAF de a deschide din proprie inițiativă o anchetă administrativă, în strânsă consultare cu EPPO.” De altfel, în momentul în care Parchetul European va alege să închidă un caz, acesta va fi transferat automat către Oficiu sau spre altă autoritate națională administrativă în vederea recuperării prejudiciului cauzat Uniunii Europene. Astfel, ariile de acțiune a celor două instituții trebuie demarcate în mod clar, pentru a putea evita orice formă de suprapunere a activităților efectuate.

Atunci când vorbim despre principiul schimbului de informații trebuie subliniat faptul că acesta nu se realizează unidirecțional, ci este un sistem de schimb reciproc, menit să eficientizeze investigațiile efectuate de ambele instituții. Acest lucru este statuat și în cadrul art.101 din Regulament care prevede în cadrul alin. (4) următoarele: ,,Cu scopul de a-i permite OLAF să aibă în vedere măsuri administrative adecvate în conformitate cu mandatul său, EPPO poate să furnizeze către OLAF informații relevante cu privire la cazurile în care EPPO a decis să nu efectueze o investigație sau a respins cazul.” Astfel, se poate observă cum activitatea OLAF va căpăta noi profunzimi, putând uzita și datele descoperite de către procurorii europeni delegați. Celălalt sens al modului în care circulă informațiile între aceste două entități este consfințit în cadrul alin.(5) al art. Aminitit mai sus: ,,EPPO are acces indirect la informațiile din sistemul de gestionare a cazurilor al OLAF, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/negativ (hit/no hit).” Totodată, sistemele de date ale celor două instituții se vor afla într-un permanent contact, în vederea verificării informațiilor identice.

Cel de al treilea principiu, se va materializa prin modalitatea concretă în care OLAF va facilita coordonarea acțiunilor întreprinse de autoritățile naționale competente și alte organe ale UE cu întreaga activitate ce va fi întreprinsă de EPPO. Sprijinul va putea lua forma și unor expertize sau rapoarte pe care Oficiul le va pune la dispoziția procurorilor europeni. Nu trebuie să uităm faptul că sfera de jurisdicție a noului organism comunitar este mai limitată, astfel că, OLAF va rămâne în continuare responsabil cu efectuarea anchetelor administrative care nu intră în competența Parchetului European. Într-un astfel de context se relevă din nou nevoia impetuoasă ca între cei doi apărători ai bugetului comunitar să existe o cooperare eficientă, care să favorizeze sancționarea faptelor reprobabile.

Prezentând lucrurile în această manieră constatăm faptul că OLAF va fi ,,partenerul privilegiat” al Parchetului European, dat fiind faptul că ambii luptă în vederea atingerii aceluiași obiectiv. Din acest motiv cooperarea dintre aceste două instituții trebuie să se desfășoare fără sincope, astfel încât acestea să acționeze complementar în vederea stopării infracționalității PIF.

În cele din urmă, trebuie să reamintim faptul că înființarea Parchetului European prin intermediul unei ,,cooperări consolidate” confirmă și chiar crește rolul celorlalte organisme/agenții ale Uniunii Europene în protecția resurselor financiare comunitare. Astfel, modul în care vor interacționa aceste entității va deveni extrem de important, dat fiind faptul că va influența în mod direct rata de succes a acestei noi instituții.


[1] A. Boroi, I. Rusu, M. I. Rusu, Tratat de cooperare judiciară în materie penală, Editura C.H. Beck, București, 2016, p. 9.
[2] N. Neagu, Cooperare judiciară internațională în materie penală, Editura Universul Juridic, București, 2012, p.11.
[3] M. Stahie, Parchetul European: Regat fără lege? II, publicat pe 18 aprilie 2019 pe www.juridice.ro.
[4] F. Spiezia, Parchetul European:Cum să implementăm relațiile cu Eurojust?, Revista Eucrim, Ediția 2/2018, pp. 130-137.
[5] Disponibil aici, accesat pe 17.03.2022.


Georgiana-Maria Veriveș
Masterand – Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti