Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în ceea ce priveşte soluţionarea unei cereri de recuzare
26.04.2022 | JURIDICE.ro
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 394 din 21 aprilie 2022 a fost publicată Decizia 587/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Excepţia a fost ridicată de Asociaţia de Locatari nr. 761 din Galaţi într-o cauză civilă având ca obiect cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în ceea ce priveşte soluţionarea unei cereri de recuzare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată, în esenţă, că în mod indiscutabil cererea de recuzare reprezintă un ultim demers procedural în exercitarea dreptului de apărare pe care partea interesată îl întreprinde într-o procedură judiciară, în condiţiile în care constată că drepturile şi libertăţile sale îi sunt nesocotite, iar obligaţia de respectare a imparţialităţii, precum şi cea de abţinere a judecătorului nu mai sunt luate în consideraţie. Consideră, astfel, că prin condiţionarea exercitării dreptului la apărare de timbrarea prealabilă a cererii de recuzare se încalcă norma constituţională potrivit căreia dreptul la apărare este garantat, ceea ce presupune exercitarea sa nestingherită, şi nu condiţionată de o astfel de taxă. De asemenea, apreciază că taxa instituită prin reglementarea criticată contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), care garantează drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi stabilesc prioritatea absolută în aplicarea dispoziţiilor Constituţiei în raport cu alte acte normative inferioare, precum şi celor ale art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, care stabilesc că cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie, inclusiv de garantarea dreptului de apărare. În fine, apreciază că în susţinerea celor mai sus prezentate sunt şi prevederile art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [] d) cereri de recuzare în materie civilă – 4 lei”
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unei excepţii motivate în mod similar prin Decizia nr. 256 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 15 iulie 2019, prin care a făcut referire la jurisprudenţa sa în materie şi a reţinut, în esenţă, că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. Legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. Art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele judiciare de timbru, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor.
În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57), putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudenţa sa, nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei.
Totodată, Curtea Constituţională a subliniat că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, care nu este de natură a afecta justiţiabilul din punct de vedere financiar, astfel încât nu pot fi reţinute criticile referitoare la restricţionarea accesului la justiţie sau a dreptului la apărare prin instituirea acestei taxe fixe datorate de justiţiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
