Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Recuperare creanţe
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Fideiusorul, prescripția și insolvența debitorului
02.05.2022 | Cristian TĂNASĂ

Secţiuni: Articole, Drept civil, Procedură civilă, Recuperare creanțe, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Tănasă

Cristian Tănasă

Nu de puține ori, în desfășurarea raporturilor juridice obligaționale dintre o instituție bancară și un debitor persoană juridică intervin dificultăți în executarea obligațiilor de rambursare a împrumutului acordat, care se soldează, de regulă, cu deschiderea procedurii de insolvență.

În unele dintre aceste cazuri, banca preferă să își concentreze eforturile de recuperare a creanței în cadrul procedurii, însă nu întotdeauna averea debitorului este îndestulătoare. Astfel, după închiderea procedurii de insolvență, instituția de credit se reorientează înspre valorificarea garanțiilor creditului acordat, precum contractele de fideiusiune.

Având în vedere că, de regulă, procedura de insolvență se întinde pe o durată semnificativă de timp, cea mai întâlnită apărare a fideiusorilor, ridicată pe calea contestației la executare, este prescripția dreptului de a obține executarea silită.

Vom arăta în cele ce urmează că deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului principal înlătură posibilitatea fideiusorului de a se pune la adăpostul termenului de prescripție.

Art. 708 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. prevede că prescripția dreptului de a obține executarea silită se suspendă în cazurile prevăzute de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea pârâtului.

„Pârâtul” despre care face vorbire textul este cel împotriva căruia creditorul s-ar fi putut îndrepta cu o cerere în pretenții dacă nu ar fi deținut un titlu executoriu – în cazul de față, fideiusorul.

Astfel, pentru a determina incidența acestui caz de suspendare, vor trebui analizate dispozițiile de drept material referitoare la prescripție.

Conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului”. Totodată, art. 79 din același act normativ prevede că deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 75 alin. (1).

Întinderea în timp a efectului suspensiv al prescripției se produce până la închiderea procedurii insolvenței, așa cum observa și profesorul Marian Nicolae: „suspendarea prescripției operează de drept și durează cât timp se desfășoară procedurile declanșate în temeiul Legii nr. 85/2006”[1].

Efectul suspensiv poate produce fie o dilatare a termenului de prescripție, fie o amânare a începutului său, în funcție de momentul în care intervine.

În continuare, art. 2536 C.civ. prevede că „suspendarea prescripției față de debitorul principal ori față de fideiusor produce efecte în privința amândurora”.

Efectul suspensiv care se produce față de debitorul principal se extinde, așadar, și față de fideiusor. De altfel, este și firesc să fie așa – creditorul este încurajat să își realizeze creanța împotriva debitorului în cadrul procedurii insolvenței, însă fără a pierde garanțiile care o însoțesc, dacă procedura este una îndelungată.

Într-adevăr, creditorul are posibilitatea, oricând pe parcursul procedurii insolvenței, să se îndrepte împotriva fideiusorului pentru îndestulare, însă nu trebuie sancționat dacă nu o face. Rațiunea prescripției extinctive este aceea de a sancționa conduita unui creditor pasiv, care nu se îngrijește de drepturile sale. Dimpotrivă, un creditor activ în cadrul procedurii insolvenței nu poate fi acuzat de pasivitate sau de neglijență în conservarea drepturilor sale.

Situația poate fi simplu descrisă într-o speță tip școală: A, creditor, are pe B, debitor și pe C, fideiusor; dacă A îl acționează în instanță pe B (i.e. cauză de întrerupere continuă) sau dacă intervine un caz de forță majoră (i.e. cauză de suspendare), prescripția nu curge împotriva lui A pentru obligarea lui B. În același timp, însă, prescripția nu curge împotriva lui A nici față de C, în virtutea art. 2536 și 2543 C.civ., chiar dacă A nu acționează în mod direct față de C. În acest context, dreptul lui A împotriva lui C este conservat și poate fi valorificat oricând după reluarea curgerii termenului de prescripție, dacă nu își vede satisfăcută creanța din patrimoniul lui B.

Faptul că A acționează împotriva lui B în contextul unei proceduri de insolvență nu diferă față de exemplul anterior decât în privința cauzei de suspendare. În rest, efectul suspensiv trebuie să se extindă și asupra fideiusorului în exact aceeași manieră.

Această interpretare își găsește un larg suport și în practica instanțelor judecătorești[2], inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție[3].

Totodată, soluția a fost însușită și de profesorul Marian Nicolae, chiar dacă raționamentul său este diferit: „în realitate, acțiunile judiciare sau executorii declanșate contra debitorului au întrerupt deja prescripția atât contra codebitorilor solidari (art. 1045 și 1872 alin. 1 C. civ.), cât și contra cauțiunii (art. 1873 C. civ.), astfel încât nu se pune deloc problema suspendării prescripției față de aceștia din urmă prin efectul deschiderii procedurii insolvenței asupra debitorului solidar sau principal”[4].

Cu alte cuvinte, profesorul arată că deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului sau înscrierea la masa credală echivalează cu formularea unei acțiuni în justiție care atrage întreruperea prescripției. Dar, până la soluționarea definitivă a cauzei, nicio prescripție nu poate să curgă, ceea ce înseamnă că operează o întrerupere continuă.

Ca atare, oricare ar fi raționamentul juridic urmat – fie este vorba despre o suspendare, fie despre o întrerupere continuă – concluzia este aceeași: prescripția nu curge față de fideiusor pe durata procedurii de insolvență a debitorului principal.


[1] M. Nicolae, Tratat de prescripție extinctivă, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 584.
[2]Curtea de Apel București, Sentința civilă nr. 13/21.02.2014: „Astfel, prin decizia nr. 3113/7.06.2012, pronunţată în dosarul XXXXXXXXXXX de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă, s-a constatat că dreptul de a executa silit obligaţiile principale asumate de către debitoarele ________________ şi ________________________ SRL nu este prescris, prescripţia fiind suspendată ca urmare a intrării acestora în procedura de insolvenţă în baza Legii 85/2006. Prin urmare, nici dreptul de a executa garanţiile, ca accesorii ale obligaţiei principale nu pot fi prescrise, având loc şi o suspendare a cursului prescripţiei care curgea în favoarea garanţilor ipotecari, în virtutea principiului „accesorium sequitur principale” şi a art. 1 alin.2 din Decretul 167/1958.”
• Judecătoria Oradea, Sentința civilă nr. 2841/11.03.2014: „Potrivit art. 1873 C. civ., întreruperea civilă a făcută în contra debitorului principal, are efecte şi în contra fiedeiusorului. Astfel, formularea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitorului principal, urmată de pronunţarea sentinţei de deschidere a procedurii a avut ca efect nu numai suspendarea cursului prescripţiei faţă de acesta, ci, în conformitate cu textul legal citat, a provocat şi suspendarea cursului prescripţiei care curgea în favoarea fideiusorului.”
• Judecătoria Iași, Sentința civilă nr. 514/20.01.2014: „Potrivit dispoziţiilor art. 1873 Cod Civil, întreruperea prescripţiei făcuta in contra debitorului principal are ca efect întreruperea acesteia si in contra fideiusorului. In cauza de fata, întreruperea prescripţiei fata de debitoarea principala _________________________” SRL a avut loc la data de 01.06.2010 când fata de societatea mai sus indicata s-a deschis procedura insolventei. Potrivit dispoziţiei Codului civil mai sus indicata, la aceeaşi data a avut loc întreruperea prescripţiei si fata de fidejusorul I____ D__.”
[3] • Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia civilă nr. 2373/16.06.2011: „Judecătorul fondului a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită (singurul motiv al contestaţiei la executare), cu ignorarea textelor legale aplicabile. Astfel, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 1868 şi art. 1973 C. civ. Potrivit art. 1868 C. civ., cererea de chemare în judecată întrerupe cursul prescripţiei dacă asupra acestei cereri s-a pronunţat instanţa de judecată prin hotărâre definitivă. În acest caz, nicio prescripţie nu curge de la formarea cererii de chemare în judecată şi până la pronunţarea unei asemenea hotărâri. În speţă, împotriva debitorului principal (societatea comercială beneficiară a liniei de credit) s-a formulat o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă, prin sentinţa civilă nr. 102/F din 06 iulie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1044/F/2004 (nr. în sistem ECRIS 43/103/2004). Potrivit textului legal menţionat, la data depunerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă faţă de debitorul principal a intervenit suspendarea cursului prescripţiei. Se constată că această suspendare a intervenit în cadrul termenului de prescripţie, dosarul de insolvenţă nefiind soluţionat definitiv, procedura de insolvenţă nefiind încă finalizată.
Potrivit art. 1873 C. civ., întreruperea civilă a prescripţiei (prin formularea cereri de chemare în judecată) făcută în contra debitorului principal, are efecte şi în contra cauţiunii. Astfel, formularea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitorului principal, urmată de pronunţarea sentinţei de deschidere a procedurii a avut ca efect nu numai suspendarea cursului prescripţiei faţă de acesta, ci, în conformitate cu textul legal citat, a provocat şi suspendarea cursului prescripţiei care curgea în favoarea garantului ipotecar.”
• Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia civilă nr. 3113/07.06.2012: „Prin art. 36 din Legea nr. 64, republicată şi modificată prin actele normative emise ulterior, respectiv Legea nr. 85/2006, s-a prevăzut că deschiderea procedurii falimentului (insolvenţei) suspendă orice termen de prescripţie, cursul prescripţiei reluându-se după 30 de zile de la data încheierii procedurii.
Potrivit art. 1868 C. civ., cererea de chemare în judecată întrerupe cursul prescripţiei dacă asupra acestei cereri s-a pronunţat instanţa de judecată prin hotărâre definitivă. În acest caz, nicio prescripţie nu curge de la formarea cererii de chemare în judecată şi până la pronunţarea unei asemenea hotărâri.
În speţă, împotriva debitoarei SC S.M.O. SRL s-a formulat o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă la data de 08 septembrie 2000 în Dosarul nr. 5759/111/2000 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, iar împotriva debitoarei SC E.O. SRL procedura insolvenţei a fost deschisă la data de 28 octombrie 2002 în Dosarul nr. 300/F/2001 al Tribunalului Bihor şi închisă irevocabil prin decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea.
Potrivit textului legal menţionat, la data depunerii cererilor de deschidere a procedurii de insolvenţă faţă de debitorii principali a intervenit suspendarea cursului prescripţiei. Se constată că această suspendare a intervenit în cadrul termenului de prescripţie, dosarul de insolvenţă al debitoarei SC S.M.O. SRL nefiind soluţionat definitiv, procedura de insolvenţă nefiind încă finalizată.
Având în vedere că dreptul de a executa obligaţiile principale asumate de către SC E.O. SRL şi SC S.M.O. SRL nu este prescris, prescripţia fiind suspendată, nici dreptul de a executa garanţiile, ca accesorii ale obligaţiei principale nu pot fi prescrise, având în vedere principiul „accesoriul urmează regimul juridic al principalului” şi din interpretarea „per a contrario” a art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, contractele de garanţie imobiliară au un caracter accesoriu faţă de contractele de împrumut bancar.”
[4] M. Nicolae, op. cit., p. 584.


Cristian Tănasă, Partener fondator VERJEL TĂNASĂ & ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti