« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Problemele votului de la 16 ani. Analiza asupra aspectelor legale invocate în expunerea de motive
03.05.2022 | Andrei-Mihai DOGARU

Drept Timisoara
Secţiuni: Articole, Drept constitutional, Lege 9, Proiecte legislative, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei-Mihai Dogaru

Andrei-Mihai Dogaru

I. Abstract

Prezentul articol are în vedere analiza în oglindă a proiectului de lege privind modificarea vârstei de vot în ceea ce ține de alegerile locale și europarlamentare de la 18 ani, așa cum este în prezent, la vârsta de 16 ani împliniți. Pentru o mai bună înțelegere a argumentelor aduse, recomandăm o lecturare prealabilă a expunerii de motive, deoarece am urmărit să respectăm aceeași structură a argumentelor. Deși argumentele pentru care proiectul de lege nu este unul oportun în acest moment pot fi mult mai multe, ne-am limitat, pe cât posibil, din motive evidente, asupra punctelor atinse de inițiatori în expunerea de motive. Prezentăm astfel perspectiva asupra posibilității constituționale de a face acest demers și modurile în care drepturile și obligațiile adolescenților cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani sunt reglementate, de fapt, în ramurile de drept invocate prin expunerea de motive, respectiv dreptul muncii, dreptul penal, dreptul civil, dreptul financiar și fiscal, reglementările datelor cu caracter personal, dreptul contravențional, precum și circulația pe drumurile publice.

De asemenea, am abordat, pe lângă aspecte legale, atât aspecte de oportunitate, precum și aspecte sociologice ce au în vedere dezvoltarea cognitivă și emoțională a tinerilor și riscul de manipulare și de tendințe extremiste în rândul acestora.

Articolul nu are scopul de a fi sub vreo formă părtinitor politic, ci de a explica de ce o astfel de lege nu ar fi oportună în acest moment, fiind un drum lung necesar de parcurs pentru ca ea să fie în mod real posibilă.

II. Aspecte legale

1. Aspecte de drept constituțional

 Dreptul la vot este un drept fundamental, exclusiv politic, prevăzut de art. 36 din Constituția României. Textul legal este următorul:

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puşi sub interdicție, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

Este adevărat că art. 121 din Constituție prevede faptul că autoritățile administrației publice sunt alese în condițiile legii, însă, conform ierarhiei de forță juridică a actelor normative, o lege nu are posibilitatea de a deroga de la Constituție. Or, Constituția nu face niciun fel de diferență în ceea ce privește vârsta minima de vot, chiar dacă doctrina juridică a făcut o dihotomie a dreptului de vot în: dreptul de vot propriu-zis (cu referire la organele care exercită suveranitatea) și dreptul de a alege (care se referă la Parlamentul European și la administrația publică locală.

Mai mult decât atât, dacă legiuitorul constituant ar fi dorit să existe posibilitatea unei micșorări a vârstei de vot (chiar ea și parțială), ar fi lăsat o asemenea oportunitate însă, interpretarea teleologică a acestui text nu permite astfel de modificări. Orice altă interpretare reprezintă o adăugare la Constituție și, cu siguranță, va fi sancționată corespunzător de către Curtea Constituțională.

Conform expunerii de motive a proiectului de lege, aceasta prevede faptul că legiuitorul a lăsat o marjă de apreciere cu privire la dreptul de vot în privința persoanelor cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani. Acest lucru reiese inițiatorilor din coroborarea alin. (1) și alin. (2) din art. 36 din Constituție.

Considerăm insidioase argumentele conform cărora alin. (2) al art. 36 din Constituție prevede că nu au drept de vot decât „debilii sau alienații mintal, puşi sub interdicție, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.”. Textul legal trebuie citit în totalitate pentru a-l înțelege și interpretat cu bună-credință și în sensul de a produce efecte juridice, nu de a nu le produce. Astfel, interpretarea conform căreia alin. (2) prevede o listă limitativă a persoanelor cărora le este interzis dreptul la vot și, prin urmare, ar permite dreptul la vot persoanelor sub 18 ani, este total greșită. La orice interpretare sistematică a textului, putem observa faptul că alin. (2) este subsecvent alin. (1) al aceluiași articol, astfel că ele trebuie interpretate împreună. O altfel de interpretare ar duce la lăsarea fără aplicare juridică (sau cel puțin limitarea) alin. (1) privind vârsta minima de vot.

De altfel, chiar dacă s-ar considera prin absurd că ne aflăm în ipoteza unei „zone gri” legislative, ceea ce, din punctul nostru de vedere nu este cazul, punctul final urmărit de inițiatori, respectiv acela de a acorda drept de vot cetățenilor ce au împlinit vârsta de 16 ani, pentru toate tipurile de alegeri, nu se poate realiza decât prin referendum constituțional.

2. Aspecte de dreptul muncii

Un alt argument invocat de către inițiatori este acela al art. 13 alin. (1) din Codul Muncii, respectiv faptul că persoana fizică dobândește capacitate de muncă la vârsta de 16 ani.

Este adevărat, însă și în acest caz tinerii cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani au un tratament diferențiat față de o persoană majoră. Astfel, conform alin. (2) al art. 112 din Codul Muncii, durata timpului de muncă cu normă întreagă este de 6 ore și nu poate depăși 30 de ore pe săptămână, spre deosebire de un major al cărui timp legal de muncă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.[1] Această diferență vine, atât pentru a evita exploatarea minorilor, cât și pentru a le asigura acestora un raport de muncă echivalent cu pregătirea și dezvoltarea pe care le au.

(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.

De asemenea, chiar articolul invocat de inițiatori prevede o diferență de tratament, pe bună dreptate, asupra locurilor de muncă pe care minorul le poate avea. Restricționarea este prevăzută de art. 13 alin. (5):

(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Astfel, legea are în considerare un anumit grad de maturitate al persoanelor minore cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, însă se poate observa și că această maturitate nu este considerată a fi deplină chiar din conținutul aceleiași legi, care oferă doar limitat și condiționat minorilor drepturi similare cu cele acordate majorilor.

3. Aspecte de drept penal

Acest argument îl vom împărți în două elemente pentru a putea urmări structura expunerii de motive, respectiv răspunderea penală a minorului și consimțământul la actul sexual.

Cu privire la răspunderea penală a minorului începând cu vârsta de 16 ani, aceasta există și este prevăzută de art. 113 alin. (3) din Codul penal:

(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

În primul rând, trebuie menționat faptul că minorul răspunde penal încă de la vârsta de 14 ani, însă, între 14 și 16 ani  legea prezumă relativ lipsa discernământului în săvârșirea faptei, prezumție ce poate fi răsturnată, în timp ce pentru minorul cu vârsta între 16 și 18 ani se acordă o prezumție de discernământ, care de asemenea poate fi răsturnată.

Totuși, această răspundere este diferită față de cea a unei persoane majore. În primul rând, în cazul minorului nu putem vorbi despre pedepse în sensul legii penale. Acestea nu există. În situația minorului sunt aplicabile strict și limitativ măsurile educative, indiferent de vârstă și indiferent dacă acestea sunt sau nu privative de libertate.

Măsurile educative sunt sancțiuni de drept penal prevăzute special pentru minori. Acestea, spre deosebire de pedepse, pun accentul pe educarea și reeducarea minorului, iar nu pe coerciție așa cum este în cazul pedepselor.

Aceste măsuri educative pot fi de două tipuri: neprivative de libertate sau privative de libertate. Regula în cazul minorilor este a aplicării celor neprivative de libertate (indiferent de vârstă). Excepția, respectiv măsurile educative privative de libertate, devine aplicabilă doar în anumite condiții prevăzute de art. 114 Cod Penal:

(1) Față de minorul care, la data săvârșirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.

(2) Faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.

De asemenea, vârsta până la care persoana este considerată minor este de 18 ani conform legii penale, indiferent de dobândirea sau nu a capacității depline de exercițiu prin căsătorie.[2]

Astfel, răspunderea penală a minorului există, însă aceasta este cu mult diferită și atenuată față de cea a persoanei majore.

Cu privire la consimțământul la actul sexual, considerăm că acest punct argumentativ nu are relevanță în contextul dat, având în vedere că modificarea vârstei acestui consimțământ a fost una recentă, până anul acesta vârsta consimțământului fiind cea de 15 ani.

Totodată, vârsta consimțământului este cea de 16 ani, raportat la infracțiunea de Act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 din Codul penal, dacă făptuitorul este major. Astfel că, între minorii între care diferența de vârstă este de cel mult 3 ani, conform legii penale, este permis actul sexual sau raportul sexual consimțit. De asemenea, nu se sancționează nici dacă făptuitorul a împlinit 18 ani iar victima 15, fiind diferență de vârstă de 3 ani, în baza alin. (6) al art. 220, astfel că, vârsta consimțământului scade la 15 ani în anumite circumstanțe.

4. Aspecte de drept civil

De asemenea, vom structura argumentul în două fragmente pentru a urmări structura expunerii de motive.

Cu privire la capacitatea deplină de exercițiu invocată prin art. 40 Cod Civil, respectiv:

Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu.

A fost invocată doar teza I, ignorându-se total sintagma pentru motive temeinice, precum și teza a doua a articolului, respectiv:

În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie.

Astfel că, această capacitate deplină de exercițiu se poate obține de către minorul în vârstă de 16 ani cu îndeplinirea unor condiții suficient de stricte, fiind nevoie, atât de un set de motive temeinice care stau la baza cererii, cât și de ascultarea părinților, tutorelui și chiar avizul consiliului de familie.

În mod normal, minorul cu vârsta cuprinsă între 16 ani și 18 ani are capacitate de exercițiu restrânsă, motiv pentru care nu poate face anumite acte juridice. Capacitatea anticipată constituie o situație de excepție și se poate obține strict și limitativ în condițiile legii.

Cu privire la vârsta matrimonială, argumentele aduse de către inițiatori sunt incoerente, deoarece, chiar dacă se dobândește capacitatea anticipată de exercițiu prin căsătoria minorului de 16 ani, acesta în continuare are un regim diferențiat al răspunderii penale, fiind în continuare considerat minor, după cum am menționat anterior.

Menționăm că prevederea invocată de către inițiatori este o derogare de la norma generală, o normă specială ce este de strictă interpretare. Întregul ansamblu relevant al prevederii legale este următorul:

(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.

(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.

Astfel, vârsta matrimonială legală este cea de 18 ani. Posibilitatea încheierii căsătoriei de la 16 ani este prevăzută strict pentru motive temeinice (spre exemplu, nașterea unui copil), pe baza unui aviz medical și cu încuviințarea părinților și a instanței de tutelă. Acestea sunt condiții cumulative.

5. Aspecte de drept contravențional 

Cu privire la argumentul răspunderii contravenționale, trebuie menționat că faptele contravenționale sunt de o gravitate cu mult redusă față de cele penale. Argumentele sunt aceleași precum cele de la răspunderea penală, împreună cu tehnica de interpretare juridică „a majori ad minus”, adică „cine poate mai mult, poate și mai puțin”.

De asemenea, considerăm necesar de menționat faptul că maturitatea și discernământul în situația unei fapte contravenționale sau penale, nu sunt de același grad cu cel al necesarului de cunoștințe juridice, politice sau civice cum este în cazul alegerii reprezentanților, fiind în sfere mai mult sau mai puțin intersectabile.

Spre exemplu: nivelul de maturitate necesar pentru a înțelege diferența dintre a cunoaște că reprezintă contravenție consumul de alcool în spații publice și a cunoaște atribuțiile consiliului local.

6. Aspecte privind circulația pe drumurile publice conform OUG. nr. 195/2002

Este invocat articolul 20 în expunerea de motive, respectiv:

(1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

(2) Permisele de conducere se eliberează pentru următoarele categorii de vehicule: AM, A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tb sau Tv.

(3) Descrierea categoriilor de vehicule prevăzute la alin. (2), pentru care se eliberează permise de conducere, este prevăzută în anexa nr. 1.

(4) Vârsta minimă pentru obţinerea permisului de conducere este de:

a) 16 ani împliniţi, pentru categoriile de vehicule AM, A1 şi B1;

b) 18 ani împliniţi, pentru categoriile de vehicule A2, B, BE, C1, C1E şi Tr;

c) 20 de ani împliniţi, dacă persoana are o experienţă de cel puţin 2 ani de conducere a motocicletelor din categoria A2, sau 24 de ani împliniţi, pentru motocicletele din categoria A;

d) 21 de ani pentru categoriile de vehicule C, CE, D1 și D1E, precum şi pentru triciclurile cu motor din categoria A;

e) 24 de ani pentru categoriile de vehicule D, DE, Tb şi Tv.

La o primă atenție se poate observa că argumentul este cel puțin exagerat, legiuitorul acordând posibilitatea de conducere pe drumurile publice a unor autovehicule în concordanță cu gradul de maturitate și de responsabilitate prezumat al șoferilor.

Astfel, argumentul ar putea fi folosit prin absurd în orice situație, spre exemplu „am 18 ani, ar trebui să am și dreptul de a fi ales în consiliul local; dacă am 16 ani și dreptul de a conduce pe drumurile publice, ar trebui să am și dreptul de a avea permis de port-armă; exemplele pot continua.

Autovehiculele pe care un minor le poate conduce de la vârsta de 16 ani sunt de o putere mult mai mică decât cele pe care le poate conduce un adult, tocmai datorită gradului redus de maturitate și responsabilitate pe care îl poate un avea un minor la acea vârstă.

Mai mult, fără a intra în aspecte tehnice, tocmai faptul că minorii nu au dreptul de a avea permis de aceeași categorie cu majorii, denotă faptul că legiuitorul a prevăzut responsabilitatea mai scăzută în cazul persoanelor cu vârstă cuprinsă între 16 și 18 ani.

În ultimul rând, cu privire la acest argument, trebuie menționat faptul că pentru a obține permisul este nevoie de a urma anumite cursuri, de a da un examen teoretic, un examen practic și un examen medical, care dovedesc aptitudinea de a conduce un autovehicul permis de lege pe drumurile publice. Or, în cazul acestei propuneri legislative nu există nici măcar o prevedere cu privire la examinarea persoanelor care ar putea avea drept de vot.

7. Aspecte privind datele cu caracter personal

Este foarte greu a găsi un contraargument celor menționate cu privire la această temă de către inițiatori, tocmai din cauza absurdității cu care este formulat. Datele cu caracter personal sunt ceva absolut frecvent și sunt strâns legate de persoană, indiferent de vârstă, gen sau maturitate mentală și/sau emoțională, fiind întâlnite de la notele din școală și până la crearea unui cont pe un site de social media. Așadar, ar fi absurdă interpretarea conform căreia dacă un minor de 16 ani își poate face legal un cont de Facebook, înseamnă că poate și vota.

De asemenea, datele personale sunt strict legate de persoană, acestea se pot stoca, pot ajunge la terți, pot fi prelucrate, șamd. Este absolut normal ca o persoană să poată avea acces la propriile date cu caracter personal, însă acest lucru nici nu echivalează și nu susține accesul la viața politică de la o asemenea vârstă, fiind în arii și direcții total diferite și care nu se influențează reciproc, astfel încât un argument bazat pe interdependență să poată fi susținut.

8. Aspecte de drept financiar și fiscal

Cu privire la argumentul sloganului „no taxation without representation” ce a stat la baza revoluției americane și menționat mai târziu în Bill of Rights, trebuie menționat faptul că acesta nu are nicio legătură cu prezenta propunere.

Este adevărat că minorii de peste 16 ani care lucrează legal plătesc taxe și impozite, însă acestea nu ajung în mod direct la bugetul local, ci prin sume defalcate. În fine, lăsând la o parte argumentele cu privire la dreptul financiar și modul de distribuire al sumelor, politica fiscală a statului care are relevanță în speță este făcută prin Parlament și Guvern, respectiv Ministerul Finanțelor Publice. Or, prezenta propunere vizează alegerile locale și europarlamentare, astfel că, problema ridicată prin, „no taxation without representation” va subzista, fără să fie un argument real în adoptarea legii.

III. Aspecte de oportunitate

1. O astfel de măsură necesită o pregătire temeinică a terenului educațional și a conștientizării implicațiilor puternice pe care le poate avea votul.  

Suntem de părere că nu măsura în sine este ceva nociv social, ci modul și momentul în care aceasta a apărut. Dimpotrivă, ne dorim ca tinerii din România să poată avea maturitatea și responsabilitatea civică necesare pentru ca votul de la vârsta de 16 ani să poată deveni o realitate. Momentul actual nu permite un asemenea lucru, atât din perspectiva educației civice, politice, juridice deficitare, cât și din perspectiva legislației corelate și a incoerenței pe care aceasta ar crea-o.

Propunem în acest sens, dezvoltarea mai întâi a unei educații juridice temeinice, a unei educații civice tratate precum orice materie importantă în școli, campanii de conștientizare, unificarea legislativă în privința minorilor de peste 16 ani, alocarea celor 6% din PIB pentru educație ce sunt solicitați de ani de zile, realizarea unor statistici reale cu privire la minorii angajați în forța de muncă și abia apoi o dezbatere publică cu privire la oportunitatea acestei legi.

Nu ne dorim a fi cei care spun indiferent de proiectul de lege că România are alte probleme, însă pentru a putea ajunge la un rezultat coerent și predictibil este nevoie de măsuri premergătoare unei astfel de legi cu puternic impact social și politic.

Suntem de părere că acesta trebuie să fie efectul unei politici de stat concentrate pe tineret și pe educație, însă considerăm că trebuie tratată mai întâi cauza pentru care aceste măsuri sunt inoportune în acest moment, iar nu direct efectul.

IV. Aspecte și studii sociologice

1. Mențiuni privind dezvoltarea capacităților cognitive

Studiile de la Stanford arată că între 12 și 18 ani, copiii își dezvolta propriul mod de gândire. Aceștia trec de la gândirea concretă la a forma operații logice, incluzând abilități precum: gândirea abstractă (distingerea și anticiparea posibilitatilor multiple), formarea propriilor idei și întrebări, compararea elementelor faptice sau abstracte și dezbaterea, conștientizarea procesului de gândire. În adolescența târzie (18-20 de ani) este format procesul de luare a deciziilor, sunt coagulate opiniile cu privire la procese globale, cum ar fi justiția, istoria, politica sau patriotismul, sunt adoptate poziții idealiste cu privire la aspectele sociale etc.[3]

Astfel, gândirea politică și modul de luare a deciziilor aferent acestei gândiri se dezvoltă în adolescența târzie, respectiv 18-20 de ani.

2. Mențiuni privind interesul acordat de către minori asupra măsurilor politice

De asemenea, studiul făcut de Ellen Quintelier, membru al Center of Political Research, Universitatea Catolică din Leuven, Belgia arată că cel mai mic interes acordat vieții politice este în rândul tinerilor și că cifrele se află într-un continuu declin, atât din perspectiva votului (tinerii fiind cei mai puțin probabil să voteze), cât și din perspectiva înscrierii în partide politice.[4]

Studiul de specialitate este realizat tocmai pentru a combate opinia conform căreia tinerii nu sunt suficient de implicați în viața politică.

Totodată, s-a observat un interes mai mare acordat vieții politice în rândul tinerilor (older adolescents)[5], decât în rândul adolescenților (younger adolescents). Acest lucru relevă faptul că vârsta contează în ceea ține de viața politică, interesul acordat crescând odată cu vârsta.[6]

Tot autoarea menționată anterior explică această tendință a tinerilor de a fi mai puțin interesați de viața politică prin faptul că la vârste mici: tinerii nu au o casă sau o familie, poate chiar un job stabil, motive strâns legate de implicarea politică a acestora, deoarece majoritatea măsurilor legale nu îi vizează.

În România, cel puțin momentan, nu am găsit studii sociologice sau politice care să confirme sau să infirme că o astfel de măsură ar fi necesară sau măcar posibilă raportat la interesul tinerilor asupra vieții politice. Astfel, nu ne rămâne decât posibilitatea de a ne raporta concret la statisticile privind prezența la vot în rândul tinerilor (cu drept de vot în prezent). Aceasta este cea mai mică față de celelalte categorii de vârstă.

Este puțin probabil, în opinia noastră, ca printr-o astfel de măsură să crească gradul de responsabilizare al adolescenților în ceea ce privește viața politică. Acest lucru trebuie făcut prin măsuri predictibile și sustenabile pentru a putea crește gradul de conștientizare al tinerilor privind implicațiile pe care le au alegerile. Punctele de plecare, după părerea noastră, pentru ca o astfel de lege să fie adoptată și să producă efectele dorite sunt Legea Educației, programele școlare și activitățile de voluntariat și implicare civică. Doar astfel, legea ar putea să fie oportună peste câteva generații de elevi.

3. Mențiuni privind posibilitatea de manipulare în rândul tinerilor și a dezvoltării de gândiri extremiste

Problema manipulării tinerilor în ceea ce privește viața politică nu este ceva nou, însă ne vom raporta în special la ce se întâmplă sau se poate întâmpla în mediul online, având ca exemplu speța Cambridge Analytica și Facebook.

Documentele Facebook arătau modul în care tinerii pot fi targetați în campaniile de marketing în momentele în care se simt vulnerabili bazat pe profilurile acestora, interese, aprecieri, distribuiri, etc.

Cambridge Analytica a demonstrat faptul că profilurile de social media pot exploata vulnerabilitățile individuale online în scopul campaniilor politice.[7]

Considerăm acest lucru extrem de important în analiza proiectului de lege, având în vedere că grupul de vârstă cuprins între 16 și 18 ani trece prin schimbări majore din punct de vedere cognitiv și emoțional. Din acest punct de vedere suntem de părere că aceștia sunt mai predispuși la a lua decizii bazate pe emoții, motiv pentru care devin și mai vulnerabili la manipularea prin campanii de marketing politic în mediul online, în rândul acestora fiind și cel mai mare număr de utilizatori activi ai platformelor de social media.

Acest lucru poate fi legat cu ușurință de punctul următor ce dorim să îl abordăm, respectiv extremismul în rândul tinerilor.

Existența sau mai bine zis reînvierea ideilor extremiste în Europa denotă o problemă globală. Din nefericire discursurile populiste, care de multe ori se transformă în extremiste, după cum menționa și profesorul universitar Cas Mudde în cartea Populism: A very short introduction prind mai mult în rândul tinerilor.

Studiile de specialitate arată că tendința spre extremism este cea mai accentuată în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 14 și 25 de ani. Acest lucru este cauzat de dezvoltarea insuficientă a maturității sociale, precum și de sistemele de educație care nu dezvoltă mai mult zona de comunicare, educație juridică și moduri de informare.[8]

V. Concluzii

Suntem de părere că, din perspectiva punctelor analizate anterior, acest proiect de lege are mai multe obstacole pe care trebuie să le depășească. Trebuie avută în vedere incoerența legislativă ce poate apărea ca urmare a unei astfel de abordări, precum și impactul major asupra vieții sociale și politice.

Considerăm că înainte ca acest proiect să poată deveni realitate este nevoie de studii sociologice și psihologice cu privire la grupa de vârstă vizată, la măsuri premergătoare în ceea ce privește educația și accentul ei asupra implicării tinerilor în viața politică, precum și campanii și activități de conștientizare asupra acestora cu privire la implicarea majoră pe care o poate avea votul.


[1] Dreptul muncii, Curs universitar; Alexandru Athanasiu, Ana-Maria Vlăsceanu, Ed. CH. Beck, București, 2017
[2] Drept penal român. Partea generală, Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Ediția a IV-a revizuită și adăugită, pp. 443-444 Ed. Universul Juridic, București, 2022.
[3] Disponibil aici
[4] Differences in political participation between young and old people, Ellen Quintelier, pp. 165-180, Ed. Taylor & Francis, 2007
[5] older adolescents, în acest research se referă la perioada de vârstă cuprinsă între 18 și 20 de ani
[6] RESEARCH NOTE: Intended and Reported Political Participation Ellen Quintelier and Andre´ Blais Center for Citizenship and Democracy, University of Leuven, Leuven, Belgium; Département de Science Politique, Universite´ de Montreal, Montreal, Canada, Published by Oxford University Press on behalf of The World Association for Public Opinion Research.
[7] The problem of manipulation, Shaun B. Spencer, op.
[8] The Educational Environment of the University as a Means of Preventing the Ideology of Extremism Among Young People, Elena Bauer, Asil Salavatova, Rustam Shikhaliyev, Advances in Social Science, Education and Humanities Research, volume 288, International Conference on the Development of Education in Russia and the CIS Member States (ICEDER 2018)


Andrei-Mihai Dogaru
Student – Facultatea de Drept a Universității din București

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.