Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale
04.05.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Dreptul muncii, Dreptul securitatii sociale, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 432 din 3 mai 2022 a fost publicată Decizia nr. 901/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Octavian Cebuc şi Vasile Cîrstescu în Dosarul nr. 460/90/2016 al Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.413D/2019.

În opinia autorilor excepției, arată că prevederile criticate restrâng posibilitatea ca instanţa să constate, pe baza probelor, existenţa unor meserii care se încadrează în condiţii speciale şi a unor societăţi care au astfel de meserii şi care nu sunt menţionate în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010. Dacă salariaţii beneficiază de prevederile legale referitoare la grupele de muncă, atunci ei trebuie să poată să aibă acces direct la justiţie, şi nu indirect, prin intermediul sindicatului, în cazul în care sunt nemulţumiţi de faptul că nu au fost încadraţi în astfel de condiţii.

Autorii susţin că au aceleaşi meserii şi activează în aceleaşi condiţii grele, pe acelaşi tip de locomotive vechi şi deteriorate, cu cei care deţin funcţia de mecanic de locomotivă/mecanic ajutor/mecanic instructor la SNTFM CFR MARFĂ şi se consideră discriminaţi faţă de aceştia deoarece nu sunt şi ei încadraţi în condiţii speciale de muncă.

Autorii mai precizează că, având în vedere că se află în proces de recunoaştere în instanţă a condiţiilor speciale de muncă în care au lucrat, sunt discriminaţi faţă de cei care şi-au câştigat deja în instanţă o astfel de recunoaştere.

În sfârşit, autorii consideră că sunt discriminaţi faţă de cei care, lucrând în condiţii similare cu ei, s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977, deoarece, la momentul la care au început să desfăşoare activitate în condiţii speciale, au avut reprezentarea că se vor pensiona în condiţiile acestui act normativ, adică cu 5 ani mai devreme şi cu o pensie mai mare. Or, schimbându-se, între timp, legislaţia, au pierdut aceste avantaje şi arată că poate nu şi-ar mai fi asumat să presteze activităţi în condiţii periculoase, aşa cum este siguranţa circulaţiei feroviare, dacă ar fi anticipat schimbarea condiţiilor de pensionare.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi ale art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Prevederile criticate la data sesizării Curţii Constituţionale aveau următorul cuprins:

– Art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000:
„(2) Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.

(3) Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării CNPAS.”;

– Art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010:

„(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:

a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;

b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;

c) abrogată;

d) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;

e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;

f) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză într-o cauză soluţionată, deja, de către Curtea Constituţională, respectiv prin Decizia nr. 351 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018.

Curtea a amintit că procedura încadrării unor locuri de muncă în condiţii speciale a fost supusă unor condiţii şi termene prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003. Curtea a statuat că nu sunt discriminate persoanele care au avut deschis accesul către procedura reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, dar fie nu au obţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, fie nu au făcut demersurile necesare în termenul prevăzut de acest act normativ. Astfel, Curtea a reţinut că, deşi dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu sunt aplicabile acestei categorii de persoane, această soluţie legislativă este justificată de faptul că la momentul la care Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 a creat cadrul necesar încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale, cerinţele legale prevăzute de acest act normativ nu au fost îndeplinite. În mod evident, aceste persoane se găsesc într-o situaţie diferită faţă de cei care au întrunit aceste cerinţe şi au obţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, regăsindu-se, în prezent, în ipoteza art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.

În plus, a statuat Curtea, între persoanele care anterior Legii nr. 19/2000 au lucrat în grupa I de muncă şi cele care au fost încadrate ulterior în condiţii speciale nu se poate pune un semn de egalitate, deşi încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale sau deosebite a avut ca temei raţiuni asemănătoare divizării activităţii în grupele I şi a II-a de muncă, raţiuni ce ţin de gradul de solicitare, precum şi de factorii de risc prezenţi şi expunerea la aceştia, totuşi, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărârile Guvernului mai sus amintite, nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I şi a II-a de muncă şi cele încadrate ulterior în condiţii speciale ori deosebite. Astfel, unele activităţi şi unităţi care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activităţi şi unităţi în care se desfăşoară activitatea în condiţii speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiţii deosebite, dacă au îndeplinit condiţiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001. Mai mult, prin stabilirea unei limite temporale pentru procedura de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi din reglementarea unei proceduri de reevaluare a acestei încadrări se desprinde intenţia vădită a legiuitorului de a restrânge sfera locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite sau speciale, prin normalizarea acestora şi înlăturarea factorilor de risc pentru sănătatea salariaţilor, potrivit legislaţiei privind protecţia muncii.

Mai departe, tot cu privire la situaţia persoanelor care au avut deschis accesul la procedura prevăzută prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, dar care nu au făcut demersurile necesare în temenele legale, Curtea Constituţională a amintit cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, paragraful 90 şi următoarele, şi a apreciat că cele constatate de instanţa supremă pun în evidenţă faptul că, în cazul persoanelor care au avut acces la procedura reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, nu se poate vorbi de o obstrucţionare a dreptului de acces liber la justiţie.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti