« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

CJUE. C-451/19 și C-532/19, Subdelegación del Gobierno en Toledo. Trimitere preliminară. Articolul 20 TFUE. Cetățenia Uniunii Europene. Cetățean al Uniunii care nu și a exercitat niciodată libertatea de circulație. Cerere de permis de ședere pentru un membru al familiei sale, resortisant al unei țări terțe. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului de judecată
05.05.2022 | JURIDICE.ro

Drept Timisoara
Secţiuni: CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Internațional, Jurisprudență, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.

Cererile de decizie preliminară adresate de Curtea Superioară de Justiție din Castilia La Mancha, Spania, privesc interpretarea articolului 20 TFUE, fiind formulate în cadrul a două litigii între Subdelegația Guvernului în Toledo, Spania, pe de o parte, și XU și, respectiv, QP, pe de altă parte, în legătură cu respingerea de către subdelegație a cererilor de obținere, în favoarea lui XU și a lui QP, a unui permis de ședere în calitate de membru al familiei unui cetățean al Uniunii.

XU are cetățenie venezueleană. Mama lui XU, resortisantă venezueleană, posesoare a unui permis de ședere comunitar, s-a căsătorit în Spania cu un resortisant spaniol care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație în cadrul Uniunii. Din uniunea lor s-a născut un copil de cetățenie spaniolă. Tatăl vitreg al lui XU a introdus o cerere în vederea obținerii în favoarea lui XU a unui permis de ședere temporară de membru al familiei unui cetățean al Uniunii, cerere care a fost respinsă pentru motivul că tatăl vitreg al lui XU nu a dovedit faptul că ar dispune de resurse suficiente pentru el și membrii familiei sale.

QP, resortisant peruan, s-a căsătorit cu o resortisanță spaniolă care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație în cadrul Uniunii, din căsătoria acestora rezultând o fiică, cu cetățenie spaniolă. QP a solicitat eliberarea unui permis de ședere pentru membru de familie al unui cetățean al Uniunii, cerere respinsă întrucât QP avea cazier judiciar în Spania iar soția acestuia nu dispunea de resurse financiare suficiente pentru el însuți și pentru membrii familiei sale.

În aceste împrejurări instanța de trimitere a adresat Curții mai multe întrebări preliminare vizând interpretarea articolului 20 TFUE.

Curtea a reamintit că în situații speciale în care, în pofida faptului că dreptul secundar referitor la dreptul de ședere al resortisanților țărilor terțe nu este aplicabil și că cetățeanul Uniunii nu și a exercitat libertatea de circulație, un drept de ședere trebuie totuși acordat unui resortisant al unei țări terțe membru al familiei acestui cetățean, în caz contrar existând riscul de a nu se respecta efectul util al cetățeniei Uniunii în situația în care, drept consecință a unui astfel de refuz, cetățeanul menționat ar fi obligat, în fond, să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu, împiedicându-l astfel să beneficieze în mod efectiv de substanța drepturilor pe care le conferă acest statut. Cu toate acestea, refuzul de a acorda un drept de ședere unui resortisant al unei țări terțe nu este susceptibil să repună în discuție efectul util al cetățeniei Uniunii decât dacă există între acest resortisant al unei țări terțe și cetățeanul Uniunii membru al familiei sale o asemenea relație de dependență încât ar conduce la obligarea acestuia din urmă să îl însoțească pe resortisantul unei țări terțe în cauză și să părăsească teritoriul Uniunii, considerat în ansamblu.

Dreptul de ședere derivat care decurge din articolul 20 TFUE nu însă este absolut. Statele membre pot refuza să îl acorde în anumite împrejurări specifice, fără însă a avea dreptul să instituie o excepție de la acest dreptul care ar fi legată de cerința potrivit căreia cetățeanul Uniunii în cauză trebuie să dispună de resurse suficiente. Articolul 20 TFUE nu afectează însă posibilitatea statelor membre de a invoca o excepție de la respectivul drept de ședere derivat, care decurge din acest articol, legată de menținerea ordinii publice și de apărarea siguranței publice. Cu toate acestea, un refuz al dreptului de ședere întemeiat pe acest motiv nu se poate baza numai pe antecedentele penale ale persoanei interesate, ci ar putea decurge, eventual, numai dintr-o apreciere concretă a tuturor împrejurărilor pertinente ale speței, în lumina principiului proporționalității, drepturilor fundamentale și, dacă este cazul, a interesului superior al copilului resortisantului unei țări terțe în cauză.

Examinând prin prisma acestei jurisprudențe constante întrebările instanței de trimitere, prin hotărârea pronunțată la data de 5 mai 2022[1], Curtea a statuat că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să respingă o cerere de reîntregire a familiei formulată în favoarea unui resortisant al unei țări terțe, membru al familiei unui cetățean al Uniunii care deține cetățenia acestui stat membru și care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, pentru simplul motiv că acest cetățean al Uniunii nu dispune de suficiente resurse pentru el și acest membru al familiei sale, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul național de asistență socială, fără să se fi examinat dacă există o relație de dependență între cetățeanul menționat al Uniunii și membrul de familie menționat de asemenea natură încât, în cazul refuzului acordării unui drept de ședere derivat acestuia din urmă, același cetățean al Uniunii ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii Europene, considerat în ansamblu, și ar fi astfel privat de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul său de cetățean al Uniunii.

Acest articol trebuie de asemenea interpretat în sensul că, pe de o parte, o relație de dependență de natură să justifice acordarea unui drept de ședere derivat nu există pentru simplul motiv că resortisantul unui stat membru, major și care nu și a exercitat niciodată libertatea de circulație, și soțul său, major și resortisant al unei țări terțe, sunt obligați să locuiască împreună în temeiul obligațiilor care decurg din căsătorie potrivit dreptului statului membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii și în care a fost încheiată căsătoria și, pe de altă parte, că, în cazul în care cetățeanul Uniunii este minor, aprecierea existenței unei relații de dependență de natură să justifice acordarea părintelui copilului respectiv, resortisant al unei țări terțe, a unui drept de ședere derivat în temeiul articolului respectiv, trebuie să se bazeze pe luarea în considerare, în interesul superior al copilului, a tuturor împrejurărilor speței. Atunci când părintele respectiv locuiește în mod stabil împreună cu celălalt părinte, cetățean al Uniunii, al minorului respectiv, o astfel de relație de dependență este prezumată în mod refragabil.

În interpretarea aceluiași articol, Curtea a statuat că, o relație de dependență, de natură să justifice acordarea unui drept de ședere derivat în beneficiul copilului minor resortisant al unei țări terțe, al soțului, el însuși resortisant al unei țări terțe, al unui cetățean al Uniunii care nu și a exercitat niciodată libertatea de circulație există atunci când din uniunea dintre acest cetățean al Uniunii și soțul său s-a născut un copil, cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, iar acesta din urmă ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu, dacă copilul minor, resortisant al unei țări terțe, ar fi obligat să părăsească teritoriul statului membru în cauză.


[1] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba spaniolă dar și traducerea ei în limba română pot fi accesate aici.


 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.