« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Daniel Horodniceanu: Semnalul de unitate dintre judecători și procurori va fi forța garantului independenței justiției
11.05.2022 | Alina MATEI

Drept Timisoara
Secţiuni: Alegeri CSM, Drept penal, Interviuri, JURIDICE.ro, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Daniel-Constantin Horodniceanu

Daniel-Constantin Horodniceanu

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule procuror Daniel Horodniceanu, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Proiectul dumneavoastră privind candidatura pentru CSM începe ”în forță”, precum un film de acțiune cu împușcături și mult sânge. Spun asta pentru că dumneavoastră ați ”sărit” peste partea de prezentare sau motivare. O să vă rog să ne spuneți cum ați decis să candidați și de ce candidați.

Daniel Horodniceanu: Mulțumesc pentru invitație, sper să fiu în stare să lămuresc cât mai multe dintre aspecte. Interesantă descrierea pe care o faceți proiectului meu, dar el nu s-a dorit deloc a fi un thriller, ci un avertisment de natură să ridice nivelul de awareness al colegilor. Ca procuror care și-a făcut întotdeauna singur proiectele, neapreciind modelele conformiste, m-am gândit să nu irosesc spațiu de scris descriind atributele CSM, ci să descriu starea sistemului așa cum se percepe din spatele dosarului. Ca să vă răspund la întrebare, am decis să candidez în urmă cu mai bine de un an, deoarece cred că sunt suficient de bine pregătit pentru această alegere și am vocea destul de puternică încât să poată fi auzită atât în interiorul CSM, cât și în dialogurile cu celelalte autorități ale statului.

Alina Matei: Primele șase pagini ale proiectului dumneavoastră descriu un tablou al justiției reale din anul 2022: legislație haotică, subfinanțare a sistemului, strategii cu vorbe frumoase și goale, lipsă acută de procurori și ofițeri de poliție, problemele Inspecției Judiciare. Și mai aveți.. Faptul că un procuror, nu un jurnalist sau o televiziune, spune asta, dă o anumită greutate analizei. De ce credeți că învelișul justiției arată, pe dinăuntru, departe de ceea ce mintea oricărui om normal înțelege prin ”putere în stat”?

Daniel Horodniceanu: Așa cum constatam și în proiect, până prin anul 2003-2004, justiția nu a fost o prioritate pentru statul român. După peste 40 de ani de justiție proletară, care înlocuise ”magistratura burgheză”, timp în care era notoriu disprețul clasei conducătoare față de o intelectualitate care includea și zona de justiție, era greu ca, deodată, societatea să îmbrățișeze statul de drept așa cum acesta exista în societățile occidentale. De aceea, chiar și în prezent, cei interesați în discreditarea sistemului judiciar susțin public că justiția este doar o mare consumatoare de resurse, iar magistrații sunt plătiți cu sume nejustificat de mari ,,din bani publici”. În realitate, însă, spre deosebire de celalalte două autorități ale statului, justiția ”produce” sume foarte consistente de bani din taxe de timbru, amenzi, cheltuieli judiciare, confiscări, ea putându-se autofinanța. Nu s-a dorit acest lucru, subfinanțarea sistemului judiciar fiind și o pârghie de control concomitent cu împiedicarea dezvoltării sistemului judiciar. Unul dintre obiectivele mele îl constituie obținerea, de către justiție, a locului pe care i-l conferă Constituția României, de partener egal cu autoritatea legislativă și cea executivă.

Alina Matei: Cel mai interesant în proiectul dumneavoastră este că aveți extrem de multe propuneri la toate chestiunile dureroase pentru justiție. Propunerile nu sunt că să dea bine la număr și nici așa de greu de înfăptuit. Trebuie doar voință, ca pentru orice în viață. Dacă ar fi să alegeți unul din obiectivele care ar trebui de îndată realizat, care ar fi acela?

Daniel Horodniceanu: În principiu, n-aș renunța la nici un obiectiv, deoarece ele sunt împinse în față de necesitățile sistemului. Dar, răspunzând la întrebare, m-aș referi la statutul procurorului. Experiența ultimilor 32 de ani ne-a dovedit că statutul de magistrat al procurorului a fost deosebit de important în societatea românească. Garanțiile de independență oferite de acest statut au ferit această parte a sistemului judiciar de excesele care s-au întâmplat, de pildă, în zona funcționarilor publici. Tocmai de aceea, orice suprimare a drepturilor procurorilor specifice magistratului i-ar fi supus pe aceștia exceselor politice menționate mai sus. Faptul că, prin modificările legislative din anii 2017-2019 s-a urmărit ca, măcar prin terminologie, noțiunea de procuror independent să fie îndepărtată din lege, este indicativ pentru modul unde care se dorește, de fapt, plasarea procurorului. Dată fiind această stare, obiectivul fiecărui procuror ce va fi ales în CSM (nu doar a reprezentantului Parchetului de pe lângă ÎCCJ) va trebui să fie menținerea statutului procurorului, a drepturilor acestuia, a modului de accedere în profesie și numai alături de judecători.

Alina Matei: Procurorii DIICOT funcționează cu o schemă de personal în minus cu 40%. De asemenea, doar 3 ani a fost întârzierea cu care v-ați mutat în noul sediu. Polițiștii și specialiștii care lucrează la DIICOT nu acoperă schema completă. La DIICOT poți veni doar după 10 ani de activitate în profesie ca procuror și poți pleca destul de repede…. Colegii dumneavoastră arată ca niște eroi, eroi tăcuți. Care credeți că ar putea fi măsurile care s-ar putea lua de către noul Consiliu pentru DIICOT și care ar fi implicarea dumneavoastră, în ipoteza alegerii în CSM?

Daniel Horodniceanu: Să le luăm pe rând. Dacă nu mă înșel, DIICOT funcționează undeva la 75% din schemă, DNA cam la 60%. Dar în general schemele tuturor parchetelor și instanțelor sunt puternic depopulate. Pensionarea unui număr de magistrați (judecători și procurori) net superior numărului maxim de auditori pe care INM-ul putea să-i formeze era un aspect predictibil, iar noi, la DIICOT l-am semnalat încă din anul 2016. Faptul că primele generații care au intrat la facultățile de drept pe schemele mărite în anii 1990 și 1991, de altfel ultimele care au primit repartiții în magistratură în anii 1994 și 1995 erau, logic, cele care ar fi împlinit 25 de ani vechime în anii 2019 și 2020. Desigur, cifrele nu sunt absolute, iar ieșirea lor la pensie era o vocație, nu o certitudine. Iată, însă, că presiunea sistemului accentuată în anii 2017-2019 prin modificările legislative (care nu s-au reparat nici astăzi), demonizarea publică a justiției sau a unei părți a acesteia, prăpastia creată în mod artificial între judecători și procurori, au fost tot atâtea motive care au determinat magistrații să opteze pentru pensionare, chiar dacă cei mai mulți dintre ei mai aveau vârsta, puterea, unii și dorința, de a continua. Este previzibil, că, în condițiile în care actuala stare de fapt nu se va modifica, mișcarea magistraților să se facă în același sens. CSM-ul nu va trebui să asiste pasiv la acest exod, care, combinat cu faptul că 2 ani nu vor exista absolvenți ai Institutului național al Magistraturii, va drena sistemul si mai puternic de judecători și procurori. Exemplul MAI, care a pierdut în perioada 2014-2018 peste 15.000 de politiști, majoritatea prin pensionare, reușind să angajeze mai puțin de 5000, trebuie să fie evitat. Iar viitorul CSM va avea această provocare, de a reuși să găsească o ofertă sustenabilă de a menține magistrații în sistem, combinată cu mărirea cifrei de școlarizare prin INM sau poate să găsească alte forme de admitere printre absolvenții de școli de drept.

Alina Matei: A existat recent un scandal care a implicat un membru marcant al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, propus de o cameră a Parlamentului României să fie numit judecător la Curtea Constituțională. Presa a reacționat, s-au prezentat documente, opinia publică a reacționat, o parte a clasei politice a reacționat. Sistemul judiciar a avut o reacție suficientă? A fost de natură să afecteze în vreun fel sistemul judiciar sau segmente ale acestuia? Cum credeți că ar trebui să reacționeze Consiliul Superior al Magistraturii?

Daniel Horodniceanu: Cred că aceste discuții din spațiul public (unii i-ar spune scandal) au afectat fiecare procuror român, chiar dacă nu pe toți în același mod. Alegațiile din presă nu au fost contrazise de nimeni din sistemul judiciar, nu s-a venit cu dovezi contrare, astfel că fiecare a rămas să comenteze ce dorește. Lăsând lucrurile nelămurite, lași la îndemâna fiecăruia o posibilă explicație, chiar dacă poate fi greșită. Problema este că percepția publică asupra sistemului judiciar este importantă și se raportează la fiecare dintre noi inclusiv în astfel de cazuri. Nimeni nu vrea să plătească oalele sparte de alții. Am auzit cu toții discuțiile, doar că nimeni nu a dorit să lămurească ce este real și ce nu. Suntem ca în povestea cu hainele cele noi ale împăratului. Doar că nimeni nu strigă ”împăratul e gol!”

Alina Matei: Peste tot există ”tabere”. Cum veți face să alegeți ”tabăra” bună a legii, cooperării, încrederii, faptelor?

Daniel Horodniceanu: Poate că nu plecăm de la premisa potrivită. În principiu, nu aleg tabere, nu sunt un om al dezbinării, dimpotrivă. De altfel, calificarea maniheistă a plasării într-o tabără sau alta este păguboasă întotdeauna. Pe de altă parte, calificarea ca ”partea bună” sau ”partea greșită” este întotdeauna subiectivă, deoarece fiecare crede despre sine că se află în tabăra bună, indiferent în care consideră altcineva că se află. Scriam și în proiect că principala preocupare a acestui nou CSM va trebui să fie unitatea, pentru că, în lipsa ei, nici un proiect serios nu va putea fi realizat. Iar unitatea secției de procurori va fi insuficientă daca CSM-ul va vrea să fie privit ca un partener serios de către Ministerul Justiției sau de comisiile juridice. Un plen majoritar orientat spre reglementările cerute de sistem va însemna garanția îndeplinirii cu succes a mandatului primit de la magistrații alegători.

Alina Matei: Afirmați în proiect că cea mai importantă caracteristică a magistratului este reputația. Dar pentru un membru CSM care considerați că este cea mai importantă caracteristică?

Daniel Horodniceanu: Integritatea. Sunt foarte importante și profesionalismul, experiența, nivelul de imparțialitate, independența. Dintre toate, însă, la acest nivel integritatea pare a fi cea mai importantă. Reprezentantul magistraților trebuie să fie moral, onorabil, incoruptibil. Vorbeam de reputație deoarece termenul de reputație îl include pe cel de inegritate, dar este mai mult decât atât.

Alina Matei: Numărul membrilor procurori în CSM mai mic decât al judecătorilor face ca, cel puțin matematic, șansele de reusită de a trece un proiect să scadă. Poate că  uneori va fi dificil de convins chiar un coleg procuror. De exemplu, propunerea cu plafonarea și limitarea chiriilor pe categorii de personal, chiar dacă vine la pachet cu spijinirea magistraților pentru obținerea unor credite imobiliare, nu știu câtă popularitate va avea. Care va fi strategia?

Daniel Horodniceanu: Eu plec de la o altă premisă, și anume că proiectele nu vor fi ale membrilor procurori sau ale membrilor judecători, ci ale justiției și atunci nu contează numărul membrilor celor două secții. Dacă, totuși, vor exista astfel de cazuri, atunci sperăm că dialogul sprijinit pe argumente va conduce la votul corect pe toate proiectele. Dacă nu va exista dialog, iată o situație dificilă. Sperăm că nu se va întâmpla astfel, deoarece, în principiu, toți candidații care candidează în acest moment pentru posturile de aleși în CSM par parteneri rezonabili. Exemplul pe care l-ați propus este unul care privește toți magistrații. Originea acestuia se găsește în anii 1997-1998, când ministrul de atunci al justiției propunea o astfel de măsură. Consultarea magistraților va trebui, însă, să aibă loc inclusiv pentru astfel de proiecte.

Alina Matei: La sfârșitul zilei, fiecare dintre noi este răspunzător pentru toate lucrurile bune pe care nu le-a făcut, dar îi erau la îndemână, este fraza cu care încheiați proiectul dumneavoastră. Este un fel de ”fă-ți datoria că doar o viață ai”?

Daniel Horodniceanu: Nu. Magistrații sunt, în general, modești și rezervați. Mai mult, există de multe ori în sistem o atitudine de respingere a participării la protejarea sistemului judiciar, iar de cele mai multe ori se invocă în sprijinul acestei stări resemnarea că unele lucruri nu se vor rezolva niciodată. Se observă un dezinteres în dezvoltarea unei atitudini de descurajare a celorlalte autorități ale statului în a trata justiția ca pe o cenușăreasă a autorităților statului. A uza mai mult decât e necesar de obligația de rezervă înseamnă de multe ori a tolera discreditarea sistemului judiciar. A spune ”nu e treaba mea” înseamnă a încuraja acest gen de tratament.

Alina Matei: În serialul Casa de Papel (Fabrica de bani), difuzat de Netflix, unul dintre personaje (parcă Berlin) spune că fericirea seamănă cu ipoteca (îți oferă mult la început și îți ia și mai mult la final). Mie mi se pare că tinerețea aduce cu prescripția extinctivă. O să vă rog să continuați dumneavoastră, alăturând o instiuție cu altceva.

Daniel Horodniceanu: Dacă aveți dreptate și tinerețea aduce cu prescripția extinctivă, atunci vârsta aduce cu prescripția achizitivă. Încercând să vă răspund și fiind o metafora, sper că nu am sa ofensez pe nimeni. Când lupti cu ceva foarte rău, cum este mafia, de pildă (includ aici criminalitatea organizată și corupția), e ca atunci când un exorcist lupta cu răul nevăzut. Sunt două motive care mă duc cu gândul în zona asta: în ambele cazuri știi cu ce ai de a face, dar nu prea ești dispus să vorbești despre asta; în al doilea rând, orice păcat care te urmărește din trecut se va transforma în vulnerabilitate, deci într-un avantaj pentru cel cu care lupți. De multe ori, resursele celor cu care lupți sunt suficiente pentru a transforma opinia publică sau presa într-un adevărat detectiv al vieții tale private. Dacă nu reușești să fii fără pată, vei fi compromis.

Alina Matei: De ce să vă aleagă colegii în Consiliu?

Daniel Horodniceanu: Când m-am aflat în postura de alegător, m-a interesat la candidat să aibă o bună reputație, să aibă în spate proiecte importante duse la bun sfârșit, să se bucure de respectul colegilor și să fie un om al dialogului, capabil să lucreze în echipă sau chiar să fie artizanul unor echipe cu care a reușit. La acestea adaug neapărat ceea ce spuneam mai sus despre integritate și reputație. Cred că măcar unele dintre aceste caracteristici le aduc cu mine la această candidatură.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Daniel Horodniceanu: Să fie concentrați în fiecare clipă la nobila misiune pe care o au, indiferent dacă se găsesc în pretoriul instanței, sau în fața acestuia.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Daniel Horodniceanu: Și eu mulțumesc pentru invitație și pentru întrebări.

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.