« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Constituționalismul românesc între 1989 şi 2020
12.05.2022 | Constantin APOPII

Drept Timisoara
Secţiuni: Articole, Drept constitutional, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust
Constantin Apopii

Constantin Apopii

Rezumat

Acest articol are scopul de a menționa unii pași, datorați schimbării politice din decembrie 1989 din România, privind trecerea de la o constituție comunistă la una democratică, ca răspuns la dorința mișcărilor populare ce au avut ca țintă înlocuirea vechiului regim, și ajungerea la o nouă constituție și un nou regim.

Sunt acte cu caracter constituțional, ce au făcut transferul la o nouă societate românească, mai apropiată de societățile europene din vest, și cât mai departe de ceea ce a fost anterior.

Datorită revoluției, trecerea de la o constituție la alta nu s-a putut face imediat, aceste treceri în condiții normale, se fac trecând prin mai multe proceduri de natură constituțională și necesitatea unei Adunări Constituante, care durează un timp destul de mare, dar era necesară pe loc înlocuirea constituției vechi comuniste, și s-a ajuns la acele decrete-legi ca intermediare, până la adoptarea noii Constituții din 1991, și având în vedere dinamica societății pământene, cu efecte și în alte state, s-a realizat revizuirea din anul 2003, pentru a se putea realiza aderarea la NATO și UE.

Am menționat principalele principii care au fost luate în considerare la întocmirea noii constituții și unele considerente ale unor specialiști în drept constituțional.

Dreptul constituțional

În lucrările multor specialiști în drept constituțional, definirea dreptului sau a constituționalismului se fac diferite clarificări asupra celor două noțiuni.

„Menirea dreptului este de a asigura armonia vieții sociale, fără de care aceasta din urmă nu este posibilă. Datorită acestui fapt dreptul are o serie de asemănări cu morala, ca formă a constituției sociale, asemănări care au avut ca efect o anumită confuzie între normele juridice și regulile morale, într-o perioadă a istoriei societății umane.”[1]

O altă opinie: „Dreptul fiind caracteristic societății umane, este una din ramurile științei sociale, având o multitudine de raporturi și cu celelalte științe sociale, precum filozofia, religia, istoria, sociologia, etc. Dreptul nu este un fenomen de sine stătător. El este într-o continuă evoluție în raport cu dezvoltarea societății în care își produce efectele și cu gradul de civilizație al societății.”[2]

„Dreptul constituțional este ramura cea mai importantă a dreptului și a dreptului public, pentru că, într-o opinie, reglementează cele mai importante valori ale unei societăți.”[3]

O altă precizare: „Dreptul constituțional cuprinde o serie de principii, noțiuni și concepte cu privire la stat, la modul de organizare a puterilor statului, la raporturile dintre aceste puteri, la organizarea și funcționarea autorităților publice, la statutul cetățenilor, precum și la drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.”[4]

Principii generale ale constituționalismului românesc actual

I. Principiul puterii suverane sau al suveranității naționale

Acest principiu trebuie înțeles diferit de puterile suverane din trecuturi prin care o persoană denumită rege, împărat, sau altă titulatură, era suveranul unui stat, iar aici este un alt titular al puterii generale, „poporul”, de la care pornesc celelalte puteri ale statului.

Dispozițiile în acest sens sunt date de articolul 2, aliniatul 1, al Constituției României astfel: „Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”.[5]

Exercitarea puterii de către popor se face direct prin referendum și semi-direct, sau indirect, prin aleșii poporului, care sunt delegați pentru a le reprezenta interesele sau manifestările de voință pe diferite domenii.

Referitor la suveranitate unii specialiști o găsesc ca pe ceva simplu: „Considerată și dânsa ca metafizică, abstractă și complicată, suveranitatea e dimpotrivă o idee simplă. Aceasta e marea ei calitate.”[6]

II. Principiul separației și echilibrului puterilor în stat

Acest principiu este unul fundamental pentru statul de drept și o garanție a democrației, împiedicând ca toată puterea să ajungă sub exercitarea de către o singură persoană, sau a unei singure entități a puterii.

În acest sens cele trei mari puteri ale statului, executivă, legislativă și judecătorească, trebuie să fie separate și fiecare să aibă atribuții distincte, încât să lucreze în colaborare spre binele cetățenilor.

Este o problemă totuși diferită, fiindcă dacă anumite persoane ale puterii executive dar și legislative sunt alese prin vot direct, cele ale puterii judecătorești au alt regim.

Articolul 1, aliniatul 4 din Constituția României stipulează în acest sens: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale.” [7]

III. Principiul supremației Constituției sau al legilor

Acest principiu este prevăzut în articolul 1, aliniatul 5 din Constituție astfel: „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”[8]

Este un principiu despre care Ioan Alexandru specialist în drept administrativ, preciza că „fixează cadrul activității autorităților statului în limita legilor, asigură stabilitatea juridică, drepturile și libertățile omului și înseamnă subordonarea tuturor activităților autorităților publice, voinței supreme a națiunii, consemnată în principiile și normele pactului fundamental statuat în Constituție.”[9]

Ion Deleanu spune: „Constituția se află în vârful piramidei tuturor actelor juridice”.[10]

Un alt punct de vedere spune: „Dacă economia politică ar fi stăpână, numai interesul și bogățiile materiale ar însemna ceva. Drepturile și libertățile n-ar avea loc. Numai utilul o preocupă. Noțiunile juridice îi sunt străine. Așa se întâmplă în toate construcțiile inspirate din socialism, întemeiate pe utilitarism, adică în esență produse de influența economiei asupra dreptului.”[11]

IV. Principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminării

Acest principiu este statuat prin articolul 4, aliniatul 2 din Constituția României: „România este patria comună și invizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau origine socială”.[12]

Ca urmare toate autoritățile țării au obligația să respecte egalitatea, în toate domeniile vieții, dar mai ales în ceea ce privește ocuparea funcțiilor și demnităților publice, unde totuși trebuie îndeplinite condiții de vârstă, capacitate, cetățenia, domiciliul, cu accent pe egalitatea dintre femei și bărbați în acest sens, iar ca cetățeni ai Uniunii Europene, dreptul de a alege și de a fi ales, și egalitatea între cetățenii români și cei ai Uniunii Europene.

Principiul egalității este stipulat de articolul 16, aliniatul 1, „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”, și în aliniatul 2, „nimeni nu este mai presus de lege”.[13]

V. Principiul unității poporului român

„Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi”,[14] este arătat în articolul 4, aliniatul 1 al Constituției României, care trimite la acest principiu, dar mai există și precizarea din articolul 8, „pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale”[15]. Cele cinci principii arătate, cu valoare constituțională sunt completate în exercitarea administrației publice și de alte principii, cum ar fi: administrația publică este în serviciul omului sau principiul subsidiarității, dar și de unele principii speciale, printre ele: principiul organizării și conducerii unitare, principiul autonomiei de organizare, principiul raționalizării, a simplificării structurii și activității, sau a urmăririi finalității.

Sunt câteva dintre principiile care stau la baza organizării și activității tuturor autorităților statului.

Se pune întrebarea, cum au fost respectate aceste principii în ultimii 30 de ani de toate autoritățile statului român, și cum au fost judecate unele aspecte considerate neconstituționale, de către Curtea Constituțională.

Constituția din 1991

Nu se putea trece de fostul sistem al economiei planificate la o economie de piață, și de la unipartitism la multipartitism, dar și multe altele, fără schimbarea legii fundamentale a statului, prin abrogarea Constituției din 1965, și trecerea la o nouă constituție.

Tranziția de la un sistem la altul nu a fost ușoară, și nu s-a terminat, fiindcă majoritatea cetățenilor au dorit schimbare, dar nu toți au înțeles ce impune o schimbare de sistem, mai ales când prin vârfurile noii puteri sau infiltrat și mulți adepți ai sistemului comunist și au îngreunat trecerea la un nou sistem apropiat cât mai mult de cel al țărilor din vestul Europei.

Au fost pași mulți și grei de făcut, dar până la urmă Adunarea Constituantă din 21 noiembrie 1991 a adoptat noua Constituție, care a fost publicată la nr. 233 din Monitorul Oficial al României din aceiași zi, și a intrat în vigoare prin referendumul național din 8 decembrie 1991.

Această lege fundamentală nu a fost perfectă, chiar dacă sa inspirat din vestul Europei dar a reglementat principiile generale de organizare ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor țării, precum și autoritățile publice ale statului, modul de conlucrare ale acestora, atribuțiile fiecărei autorități centrale.

Punerea în practică a Constituției, nu a fost făcută așa cum au gândit, cu bună credință, inițiatorii ei, ducând în numeroase rânduri la intervenția Curții Constituționale.

Revizuirea Constituției

Constituția din 1991, a consacrat unele idealuri ale Revoluției din 1989, și a stabilit un cadru parlamentar modernist, dar și democratic, având tradiția constituționalismului românesc de dinainte de vremurile regimului comunist, dar și raliat la democrațiile din vestul Europei, cu respectarea drepturilor omului, cu edificarea de instituții și structuri apropiate de valori internaționale, care să întărească statul de drept.

Dorința tot mai mare a societății românești în ansamblu, de integrare euroatlantică, dar și de aderare la Uniunea Europeană, dar și unele neclarități ivite în cei 12 ani de la Constituția din 1991, a dus la necesitatea de revizuire a Constituției, pentru adaptarea la noile idealuri.

Era nevoie de trecerea la profesionalizarea armatei, de eventuala utilizare a teritoriului de către trupe străine, de apropiere de spațiul european de securitate, de posibilitatea cetățenilor români de a deveni parlamentari europeni, de prioritatea dreptului comunitar față de cel intern, de întărirea garanțiilor constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale, a definirii mai clare a atribuțiilor principalelor autorități, și multe alte adaptări care să urmărească binele general.

Despre revizuire

Constituția din 1991 a suferit în anul 2003, 79 de modificări.

Structural a trecut de la 152 de articole la 156 de articole, cu o nouă numerotare a articolelor, și cu 8 titluri în loc de 7, unele din acestea fiind formate din capitole sau secțiuni.

Printre modificări exemplificăm câteva:

– Referitor la egalitatea în drepturi, legat de ocuparea funcțiilor și demnităților publice, a fost adăugat la art. 16, alin. 3, textul: „Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități”[16].

– Privind arestarea preventivă, se trece de la o perioadă de 3 zile la una de 30 de zile.

– Referitor la dreptul la învățătură care este gratuit, se completează art. 32., alin 4, cu: „Statul acordă burse sociale de studii copiilor și tinerilor proveniți din familii defavorizate și celor instituționalizați”[17].

– Mandatul președintelui va avea o durată de 5 ani în loc de 4 ani.

– Referitor la economie, s-a adăugat la noțiunea de economie de piață: „libera inițiativă și concurență”[18].

După revizuire

Revizuirea Constituției, a fost unul dintre cele mai importante capitole rezolvate pentru ca România să intre în anul 2007 în Uniunea Europeană.

Intrarea în Uniunea Europeană, reprezintă un reper istoric uriaș pentru România, fiindcă am trecut de la a fi singuri, la a fi împreună, iar cetățenii români au devenit și cetățeni europeni.

Trecerea de la o ieșire condiționată destul de serios, la ieșirea simplificată în țările Uniunii Europene, a dus la multe schimbări în viziunea acelor mulți cetățeni români care au vizitat, care lucrează sau au lucrat acolo, aducând acasă noi experiențe, noi practici în toate domeniile vieții, dar ajutând și țara cu mult capital.

Considerăm că și cei care încă nu au ieșit din țară, și conștientizează de la ceilalți anumite schimbări, se simt mult mai liberi și au parcă mai multe drepturi și libertăți.

Un alt reper istoric este cel al aderării în anul 2004 la NATO, având o mai mare garanție pentru securitatea țării, dar în același timp pentru siguranța cetățeanului român, care în foarte mari perioade istorice, a fost supus unor nații străine.

Jurisprudența constituțională

În cei 29 de ani de la adoptarea Constituției din 1991, au avut loc în societatea românească, numeroase fapte legate de prevederile constituționale, unele din ele de mare însemnătate, astfel:

– Revizuirea din 2003, a marcat un fapt prevăzut de Constituția din 1991 la art. 146, lucru care nu se face prea ușor, fiind proceduri complexe de urmat, fiind diferit total de modificări de legi organice sau ordinare, și care a produs ulterior efecte importante pentru statul românesc.

– Suspendarea președintelui, un act politic curajos, în baza art. 95 din Constituție, în anul 2007 prin 322 de voturi ale parlamentarilor ”pentru” și 108 ”împotrivă”, act politic fără reușită pentru faptul că la referendumul urmat, a avut o susținere a doar 24,75%, din participanții la vot.

– A doua suspendare a președintelui din anul 2012, prin votul Parlamentului cu un număr de 256 de voturi ”pentru”, a produs efectul scontat doar prin votul din 29 iulie 2012 de la referendum, încheiat cu un procent de 87.52% din participanții la vot, care au votat ”DA”, nu și prin decizia Curții Constituționale, care a invalidat acest referendum prin neîntrunirea cvorumului necesar de participare la vot, cu 6 voturi contra 3.

– Exemple importante de punere în practică a prevederilor constituționale, sunt și evaluările de către Ministerul Justiției în anul 2017, a activității procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție dar și a al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin aplicarea prevederilor art. 132, alin. 1 din Constituție.

Considerăm necesare punerile în practică a unor prevederi constituționale, și a deciziilor Curții Constituționale pentru a împiedica depășirea atribuțiilor de către unii înalți demnitari, cu activități contrare regulilor statului de drept.

„Deciziile Curții Constituționale valorifică la nivel național o întreagă jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în materia protejării și garantării drepturilor fundamentale ale omului.”[19]

Drepturi și libertăți fundamentale (exemple)

1) Dreptul la ocrotirea sănătății, art. 34 din Constituție

„Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat”[20] , este stipularea de care considerăm că trebuie să beneficiem permanent dar mai ales în perioade confuze.

„Statul român garantează dreptul la ocrotirea sănătății prin oferirea unui cadru legal și instituțional privind asigurările obligatorii de sănătate, realizarea de programe publice de informare a cetățenilor cu privire la controlul periodic al sănătății, construirea de spitale, pregătirea de medici, oferirea asistenței medicale de urgență gratuite etc.”[21]

Organizarea asistenței medicale pentru populație poate duce la costuri sociale mai puține din partea statului, dar și o securitate mai bună în domeniu.

„Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice”, este precizarea din art. 34 alin. (2), a Constituției.

„Această obligație a statului implică eforturi pentru: scăderea mortalității nou născuților și a celei infantile, precum și dezvoltarea sănătoasă a copilului; îmbunătățirea tuturor aspectelor igienei mediului și ale igienei industriale”[22], dar și multe alte activități în scop social.

2) Dreptul de proprietate privată, art. 44 din Constituție

Este un alt drept fundamental, dar care constituie esența independenței cetățeanului, și locul unde acesta poate să aibă unele activități fără constrângerea statului, și este un drept dintre cele mai vechi. Condiționarea dreptului de proprietate, este destul de largă, însă este legată și de neîncălcarea unor drepturi ale proprietarilor vecini sau alți cetățeni.

În compensare are o serie de garanții: „aceste garanții privesc egala ocrotire și garantare a proprietății de către lege, indiferent de titular; inviolabilitatea proprietății; instituirea unor condiții speciale de expropriere și de folosire a subsolului unei proprietăți; interzicerea naționalizării; instituirea prezumției de dobândire în mod ilicit a averii.”[23] Sunt elemente care fac din dreptul de proprietate, un drept tot mai conștientizat de ființa umană, un drept exercitat din ce în ce mai mult.

Proprietatea privată de cele mai multe ori, păstrează mult mai bine anumite valori, care nu ar fi în siguranță în cazul unei proprietăți publice care ar putea fi afectată de unele decizii politice, decidenții acestora tratând altfel proprietatea publică decât propria proprietate privată.

„Datorită importanței drepturilor fundamentale orice modificare a conținutului bazelor puterii într-un stat trebuie să atragă și modificări în conținutul și forma normelor juridice care reglementează relații sociale referitoare la asemenea drepturi.”[24]

Sunt multe alte drepturi în subsidiar, de care omul se leagă atunci când caută să se folosească de dreptul subiectiv, în diferite situații ale vieții, dar care până la urmă ajung să fie lămurite în justiție.

Aceste acte ale justiției trebuie mai bine conștientizate, și folosite de fiecare cetățean, pentru ca să se împiedice folosirea violenței sau a altor metode imorale, și pentru ca societatea, să aibă parte de liniște, înțelegere, colaborare și unitate.

Între decembrie 1989 și decembrie 1991

În această perioadă scurtă nu se putea trece al o constituție, care să o înlocuiască pe cea din 1965, astfel că a fost nevoie imperativă de adoptarea imediată a unor acte cu valoare constituțională, și exemplificăm:

– Decretul-lege nr. 8/31-12-1989 privind înregistrarea și funcționarea partidelor politice și a organizațiilor obștești din România.

– Decretul-lege nr. 81/09-02-1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Națională

– Decretul lege nr. 82/1990 privind componența Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și a biroului executiv al acestuia, precum și comisiile de specialitate ale consiliului

– Decretul-lege nr. 92/18-03-1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României

„Scurta perioadă dintre 22 și 27 decembrie 1989 s-a caracterizat, pe parcursul ei, prin faptul că puterea revoluționară a fost exercitată de un colectiv destul de larg, lipsit de o structură bine definită și prin intermediul unor acte neconcretizate în forme juridice propriu-zise”.[25]

Concluzii

Am considerat foarte importantă, o reflectare a unor etape din istoria țării cu schimbări majore, cu elaborarea de noi norme juridice, strict necesare pentru o schimbare profundă a statului român, etape trăite de propria persoană, și nu din povești ale altora.

Am dat unele exemple de principii de drept constituțional, dar și de unele drepturi și libertăți dintre cele fundamentale ale omului, drepturi care în perioada comunistă existau la modul declarativ, însă unele, în fapt, nu se găseau decât pentru membrii de frunte și alți activiști de bază ai partidului unic de la conducere.


[1] Gheorghe Iancu, Drept constituțional și instituții politice, ediția a III-a, Editura Lumina Lex, București, 2005, p. 8, alin. 1
[2] Ștefan Diaconu, Drept constituțional, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2017, p. 1, alin. 2
[3] Gheorghe Iancu, op.cit., p. 9, alin. 3
[4] Luminița Dragne, Drept constituțional și instituții politice, Vol. 1, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 12, alin. 1
[5] Constituția României, Ediția 2017, Editura Hamangiu, București, 2016, art. 2, alin. 1
[6] Adéhmar Esmein, Elements de droit constitutionel français et comparé, vol. I, apud Nicu Steinhardt, Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 122, alin. 1
[7] Constituția României, op.cit., art. 1, alin. 4
[8] Ibidem, art. 1, alin 5
[9] Ioan Alexandru, Tratat de administrație publică, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 93, apud, Petronela Scutariu, curs 2017, p. 24
[10] Ioan Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, tratat, Editura Servo-Sat, s.l., 2001, p.137, apud, Petronela Scutariu, curs 2017, p.24
[11]N. Steinhardt, Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 93, alin. 1
[12] Constituția României, op.cit., art. 4, alin. 2
[13] Ibidem, art. 16, alin. 1
[14] Ibidem, art. 4, alin. 1
[15] Ibidem, art. 8, alin. 1
[16] Ibidem, art. 16, alin. 3
[17] Ibidem, art. 32, alin. 4
[18] Ibidem, art. 135, alin. 1
[19] Marian Enache, Ștefan Deaconu, Drepturile și libertățile fundamentale în jurisprudența Curții Constituționale, Vol. 1, Editura C.H. Beck, București 2019, p. VIII, alin. 1
[20] Constituția României, Ediția 2017, op. cit. art. 34, alin. 1
[21] Marian Enache, Ștefan Deaconu, op. cit. p.319, alin. 1
[22] Gheorghe Iancu, op. cit. , p. 153, alin. 5
[23] Marian Enache, Ștefan Diaconu, op. cit., vol. II, p. 4, alin. 2
[24] Gheorghe Iancu, Anca Ioana Iancu, Evoluția unor drepturi fundamentale în contextul social actual, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 2.,alin. 2
[25] Luminița Dragne, Drept constituțional și instituții politice, Vol. II, Editura Universul Juridic, București, 2018, p.25, alin. 1


Constantin Apopii
Masterand – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.