
1. Potrivit art. 1031 Cod civil, orice donație încheiată între soți este revocabilă numai în timpul căsătoriei. Textul are exact același înțeles ca art. 937 din vechiul Cod civil, potrivit căruia orice donație făcută între soți în timpul maritagiului este revocabilă. Art. 937 din vechiul Cod civil funcționa împreună cu art. 1307 din vechiul Cod civil, care interzicea vânzarea între soți. Interdicția vânzării între soți, prevăzută de art. 1307 din vechiul Cod civil, nu mai există.
Așadar, configurația donațiilor între soți este modificată de Codul civil, însă nu prin reformularea art. 937 din vechiul Cod civil, ci prin permiterea vânzării între soți, care astăzi este permisă, potrivit art. 317 din Codul civil actual.
2. Totuși, donațiile între soți sunt în continuare foarte speciale.
Bunăoară, deși sunt contracte sinalagmatice unilaterale, comutative, pot fi revocate, prin excepție de la regula irevocabilității actelor juridice inter vivos, care izvorăște din art. 1270 Cod civil, referitor la forța obligatorie a contractelor, regulă întărită în materie de donații de art. 1015 Cod civil, referitor la principiul irevocabilității donațiilor.
În plus, revocarea donațiilor între soți nu este supusă simetriei formelor. Ea poate fi făcută în orice mod, indiferent dacă e vorba despre donații pentru care este necesară forma autentică, potrivit art. 1011 alin. 1 Cod civil, donații indirecte, deghizate sau daruri manuale.
Revocabilitatea donațiilor între soți este atât de importantă încât este întărită de o reglementare singulară în Codul civil, art. 1033, menită să descurajeze simulațiile care ascund donații între soți.
3. Justificarea uzuală a revocabilității donațiilor între soți este că soțul donator are consimțământul viciat, captația și sugestia soțului donator fiind subînțelese. Această justificare este greșită.
În realitate, donațiile dau expresie unor sentimente de gratitudine, care înlăuntrul căsătoriei cu atât mai mult sunt firești, câtă vreme căsătoria este un barter de condescendență. Revocabilitatea donațiilor între soți ia în considerarea încrederea pe care soții o au unul în altul, căci soții își protejează unul altuia viața și descendența, cu atât mai mult averea (s.n.).
4. Justificarea reală, adevărată, a revocabilității donațiilor între soți este să permită creditorilor soțului donator să exercite acțiunea oblică, reglementată de art. 1560 și urm. Cod civil, și acțiunea pauliană, reglementată de art. 1562 Cod civil. În lipsa reglementării revocabilității donațiilor între soți, creditorii debitorului soț donator ar avea o situație mai grea, din cauza oportunităților debitorului căsătorit de a-i păgubi.
Favorizarea creditorilor de către legiuitor este firească. Creditarea permite strămutarea averilor entuziaștilor activi dar nepricepuți sau ghinioniști în patrimoniile creditorilor care își asumă riscul de a acorda oportunități de afaceri celor care nu au suficienți bani (s.n.).
Av. dr. Andrei Săvescu, SĂVESCU & ASOCIAȚII
* Ideile din acest material au fost susținute în cadrul conferinței Drept, Studii Europene şi Relaţii Internaţionale – Universalitatea patentă a dreptului succesoral. Lex succesionis între tradiție legislativă și valori moderne (ed. 10) / 12-13 mai 2022, București, organizată de Facultatea de Drept a Universității Titu Maiorescu.
Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET JURIDICE utilizează SmartBill