Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Reguli speciale privind contractul de antrepriză
19.05.2022 | Theodora-Georgiana NICOLĂESCU

Secţiuni: Articole, Drept civil, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Theodora-Georgiana Nicolăescu

Theodora-Georgiana Nicolăescu

Un subiect foarte larg, ce abordează cea mai cunoscută formă de antrepriză ce este considerată antrepriza pentru lucrări de construcții, ce prezintă o varietate a acestui tip de contract, care se bucură de o aplicabilitate și de o serie de reguli speciale, ce sunt derogatorii de la regulile generale care îi sunt aplicabile contractului de antrepriză.

Contractul de antrepriză în domeniul construcțiilor are o largă paletă de răspândire în practică, acesta fiind întâlnită doar în cadrul materie de construcții, construire (reconstruire, consolidare, modificare, extindere), de clădiri precum și alte imobile (construcții de orice fel, cum ar fi căi de comunicație, dotări subterane, împrejmuiri), precum și lucrări de instalații și reparații la construcții, inclusive activitățile de proiectare a lucrărilor de construcții. În limbajul curent, prin antreprenor se înțelege și persoana care se obligă se execute lucrări de construcții, cu materiale proprii sau cu ale clientului.[1] În limbajul curent, prin antreprenor se înțelege și persoana care se obligă se execute lucrări de construcții, cu materiale proprii sau cu ale clientului.

Astfel că, potrivit C.civ. prin art.1874 ce instituie ,, prin contractul de antrepriză pentru lucrări de construcții, antreprenorul se oblige să execute lucrări care, conform legii, necesită eliberarea unei autorizații de construire.”

În acest context, putem evidenția faptul că, în afară de acestea, mai există alte acte normative, precum Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcții, în lumina art.2 din prezenta lege ce menționează că ,,prevederile prezentei legi se aplică construcțiilor de orice categorie precum și instalațiilor aferente acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinație- denumite în continuare construcții, precum și lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare și de reparații ale acestora. Sunt exceptate clădirile pentru locuințe cu parter și parter plus un etaj și anexele gospodărești situate în mediul rural și în satele ce aparțin orașelor, precum și construcțiilor provizorii.

În acest sens, potrivit unei opinii în ceea ce privește ,,executarea lucrărilor de construcții, instalații sau reparații, ca și desființarea acestora, au loc numai cu respectarea și în temeiul unei prealabile autorizații administrative, ce este eliberată de către președinții consiliilor județene sau de primari.”[2]

Sub o altă particularitate, trebuie subliniat faptul că, autorizația de construire reprezintă un act al autorităților publice în baza căruia ,, este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor. Aceasta se emite doar în baza documentației pentru autorizarea executărilor lucrărilor de construcții elaborate în condițiile legii, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism avizate și aprobate potrivit legii.

Dintr-un alt punct de vedere, pot fi emise autorizații de construire și fără documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, doar pentru lucrările ce implică: ,,modificări, reparare, protejare, restaurare, conservare a clădirilor de orice fel, cu condiția să fie menținute aceleași funcțiuni, a suprafeței construite la sol, a volumetriei acestora, lucrări de supraetajare a clădirilor cu încă un nivel, doar o singură dată, în suprafața de maximum 20% din suprafața construită desfășurată a clădirilor cu condiția situării acestora în afara zonelor construite protejate, după caz a zonelor de protecție a monumentelor, lucrărilor de extindere, lucrări sociale, de învățământ, sănătate, cultură, administrative aparținând domeniului public și privat al statului unităților administrative-teritoriale

Autorizația de construire este emisă în cel mult 30 zile de la data depunerii documentației pentru autorizația executării lucrărilor de construcții, de către președintele consiliului județean, primarul general al municipiului București, sau după caz, primar.[3]

În cea ce privește obligația obținerii autorizației prealabile, nu există o derogare decât de la cazurile expres prevăzute de lege, doar pentru acele lucrări care nu modifică structura de rezistență sau aspectul architectural al construcțiilor cum ar fi: reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora precum și, materialele din care sunt executate, reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, implicit în cazul în care se schimbă materialele din care acestea sunt realizate lucrările, desigur, exceptând lucrările declarate monumente istorice, reparații și înlocuiri de sobe de încălzit, zugrăveli, vopsitorii interioare, exterioare, dacă nu se aduc modificări elementelor de fațadă și culorilor clădirilor.[4]

În literatura de specialitate s-a nuanțat că în cazul contractului antreprizei de construcții, este imperios încheierea contractului în formă scrisă și anume, ad probationem. În ceea ce privește forma ad probationem, trebuie înțeleasă ca fiind o expresie de origine latină care descrie forma cerută de lege pentru a putea dovedi existența și coerența unui fapt sau drept. Cu toate acestea, o definiție succintă în ceea ce privește ad probationem este că reprezintă acea cerință impusă de lege sau de părți, ce constă în întocmirea unui înscris în scopul probării actului juridic civil.[5]

Dincolo de intervențiile specifice ale legiuitorului, putem aprecia că, dincolo de autonomia contractantului ce se referă, așadar, la controlul pe care îl are asupra executării lucrării și direcția lucrărilor de care se bucură, de independență aproape absolută, atât în alegerea mijloacelor, cât și a metodei de construcție. Deși, clientul are un drept general de supraveghere a lucrărilor, contractantul rămâne sub controlul executării lucrărilor.

Putem evidenția, totodată că, absența unei relații de subordonare și libera alegere a mijloacelor de executare a contractului de către contractant sunt două caracteristici ale contractului de antrepriză care fac posibilă diferențierea acestui tip de contract, față de celelalte contracte, această calificare este importantă, deoarece obligațiile la care sunt obligate părțile variază în funcție de tipul de contract care le obligă.

Sub o altă particularitate, au fost precizate mai multe aspecte ce permit stabilirea prezenței sau absenței unei relații de subordonare între client și partea antreprenor, cum ar fi controlul exercitat de client, metoda renumerare, libertatea de înțelegere. Clientul trebuie să poată exercita controlul asupra părții sale contractante pe toate durata executării lucrării. Existența unui anumit drept de control de către beneficiar (client) asupra exercitării activităților ori lucrărilor prestate de către antreprenor, cum ar fi existența mijloacelor de control al calității lucrării sau dreptul de a modifica planurile pe timpul contractului nu, reprezintă în sine, elemente susceptibile de a schimba natura relației dintre părțile contractante.

În ceea ce privește alegerea liberă a mijloacelor de executare a contractului de antrepriză de către antreprenor, înseamnă că acesta din urmă este, în principiu, singurul care își alege metoda de lucru și direcția lucrării pe care o desfășoară. El este responsabil asupra diligențelor pe care le depune asupra lucrării pe care o desfășoară, fără intervenția clientului.

În ciuda acestei libertăți în ceea ce privește alegerea metodelor sale de efectuare a lucrării, antreprenorul trebuie să respecte în tocmai prevederile contractuale și regulile specifice și, trebuie să acționeze în orice moment în interesul clientului său.

Într-o altă ordine de idei, faptul că un antreprenor nu folosește o metodă de lucru adecvată pentru a efectua lucrarea va fi considerată o încălcare a bunelor practice.


[1] Victor Marcusohn, Drept civil. Contracte speciale., Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 266.
[2] Florin  Moțiu, Contractele speciale. Curs universitar., Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 230.
[3] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazait, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 43.
[4] Ibidem
[5] Llioara Genoiu, Drept civil. Partea generală. Persoanele. Caiet de seminar, Ed. a 2-a, Ed. C.H.BECK, București, 2016, p. 203


Theodora-Georgiana Nicolăescu

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti