Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Alexandru-Liviu Lascu: Îmi doresc în CSM niște persoane cu caracter
20.05.2022 | Alina MATEI

Secţiuni: Alegeri CSM, Drept penal, Interviuri, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Alexandru-Liviu Lascu

Alexandru-Liviu Lascu

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule prim-procuror militar Liviu-Alexandru Lascu, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, pentru timpul acordat cititorilor J. Cum ați decis să candidați pentru CSM?

Liviu-Alexandru Lascu: Nu a fost o decizie premeditată. Cu siguranță că dacă m-ați fi întrebat cu un an în urmă despre această candidatură, aș fi zâmbit, neîncrezător, că voi lua vreodată această decizie. Premisa s-a conturat în circumstanțele în care, unitatea mea de parchet a suferit o masivă primenire de personal în ultimii 4 ani. De fiecare dată când colegii mai noi au avut muncă de teren, respectiv audieri și activități specifice la sediile parchetelor din alte județe (exercităm o competență teritorială peste 12 județe din Transilvania), i-am însoțit pentru a-i introduce în atmosferă și i-am prezentat procurorilor și șefilor acestor parchete cu care eu am întreținut relații foarte bune de-a lungul timpului. Colegii au observat acest aspect, respectiv că știu o mulțime de procurori din întreaga zona de competență, la fel ca și faptul că am o oarecare notorietate și bună reputație în structura parchetelor militare din toată țara. Când s-a dat publicității calendarul alegerilor pentru CSM, ei mi-au sugerat că ar fi o foarte bună ocazie să valorific bagajul de relații pe care le am în interiorul corpului nostru profesional. Am realizat că au dreptate, că obiectivele pe care mi le propusesem ca prim procuror s-au realizat în imensa lor majoritate și ca atare, unitatea mea de parchet funcționează în prezent în auspicii favorabile, optime pentru performanță, prin urmare, nu ar fi problematică plecarea mea în cazul în care aș fi ales. Mai mult decât atât, activitatea profesională de 23 de ani, cunoașterea amănunțită a problemelor cu care se confruntă colegii din celelalte parchete, schimburile de experiență profesională cu magistrați din străinătate, sunt la rândul lor, argumente că aș putea să-mi valorific la un nivel superior și în interesul colegilor mei din toată țara, cunoștințele și experiența. Acestea au fost, în genere, motivele pentru care m-am decis să candidez.

Alina Matei: Considerentele dumneavoastră în ceea ce privește proiectul magistraților candidați pentru CSM și nu doar (în mare, aceeași este ideea și pentru proiectele în cazul funcțiilor de conducere) care trebuie să seducă alegătorul sau să prevaleze calitățile persoanei candidate sunt, de fapt, chestiuni prealabile, ca în procedură. Și cu toate acestea, proiectul dumneavoastră cred că este cel mai mare dintre cele care au fost publicate pe J. Are 33 de pagini. Cuprinde probleme, soluții, concluzii. Din experiența dumneavoastră în magistratură de 23 de ani, ce contează pentru magistrați în alegerea membrilor CSM?

Liviu-Alexandru Lascu: Ca să vă răspund la întrebare, va trebui să vă destăinui că în ceea ce mă privește, îmi exprim părerea că intitularea acestui document ca ,,proiect de obiective” este oarecum inadecvată. Date fiind coordonatele legale și instituționale în care își desfășoară activitatea un membru CSM, el nu are cum să transpună în practică, prin diligențe strict personale, acele viziuni, concepte sau strategii pe care le-a menționat (dacă le-a menționat) în proiectul de candidatură. Ceea ce văd eu ca fiind foarte important, însă, și de aceea am dat și importanța cuvenită acestui document, așa cum ați observat și dumneavoastră, este ca într-o astfel de expunere, candidatul să-și etaleze propria viziune despre sistemul judiciar (independent de tipurile de demersuri pe care le-ar reclama eventualele propuneri de reformare). Din această expunere ar trebui să reiasă identificarea problemelor și disfuncțiilor sale, propuneri de soluții și, în fine, o proiecție a candidatului asupra modelului structural și funcțional pe care sistemul judiciar ar trebui să-l îmbrace pentru a-și îndeplini în condiții optime obiectivele. În definitiv, acest proiect, alături de acele întâlniri cu colectivele de magistrați, reprezintă un mijloc la îndemâna candidatului pentru a-și face cunoscute opiniile. Așa cum am precizat în proiect, din păcate, în formatul actual al alegerilor pentru CSM, magistrații sunt chemați să aleagă colegi în privința cărora, de cele mai multe ori, nu au aproape niciun fel de cunoștințe. Nu cred că ar trebui să se amăgească cineva că va fi ales dacă prin acest proiect va vinde iluzii și va promite colegilor în mod demagogic și populist, tot felul de binefaceri care, în fapt, sunt departe de apanajul CSM. Am precizat în proiectul meu că cele mai multe dintre chestiunile care frământă corpul magistraților pot fi rezolvate doar prin intervenții legislative și, prin urmare, mă îndoiesc că poate fi luat serios în considerare acel candidat care și le-ar asuma pe cont propriu. Prin urmare, ca să concluzionez în privința a ceea ce m-ați întrebat, găsesc că este de importanță capitală ca în alegerea pe care o vor face colegii să prevaleze analiza calităților personale ale candidatului și nu a proiectului în sine, decuplat de persoana care l-a conceput. Cu toate acestea, în mod paradoxal, în contextul dat, acest proiect despre care vorbeați are rolul lui în devoalarea anumitor calități personale ale candidatului, cel puțin a celor care țin de valențele lui intelectuale, culturale, de exprimare și de viziune. Așadar, câtă vreme el reprezintă o formă de a fi cunoscut și nu o manieră de seducere, își are propria importanță.

Alina Matei: La rândul dumneavoastră, veți alege. Ce oameni vă doriți în CSM?

Liviu-Alexandru Lascu: Și eu, la fel ca imensa majoritate a colegilor cu care am luat contact în întâlnirile mele, îmi doresc în CSM niște persoane cu caracter. Când spun acest lucru, mă refer la persoane care nu întorc spatele colegilor odată ajunși acolo, care nu au o agendă ascunsă față de cea pe care au prezentat-o colegilor, care cântăresc în luarea deciziilor și urmăresc un echilibru între binele personal și binele colectiv sau al sistemului judiciar, în întregul său. Mi-aș dori, de asemenea, ca membrii CSM să stea departe de jocurile politice, să găsească căi de înțelegere, comunicare și conlucrare între ei, atât în secții cât și în plen, cu scopul de a avea o voce unitară în promovarea intereselor corpului profesional.

Alina Matei: În opinia dumneavoastră, ce nu ar trebui repetat din experiența Consiliilor anterioare de către viitorii membri?

Liviu-Alexandru Lascu: Cred că a fost de rău augur constituirea unor grupuri și grupulețe în interiorul secțiilor, animate de interese meschine sau, uneori, coagulate din motive necunoscute și care nu fac altceva decât să se șicaneze sau să se blocheze reciproc în luarea deciziilor. Toate acestea determină, în primul rând, un imobilism în realizarea treburilor curente ale CSM. dar, și mai grav, compromiterea oricăror șanse de a conlucra la proiecte și măsuri strategice, de viitor, necesare pentru sistemul judiciar și pentru corpul profesional al magistraților. Sunt, de asemenea, de blamat, remarcile și comentariile publice inadecvate ale unor membri CSM, cu evidentă tentă politică sau pentru sprijinirea unor demersuri politice. Tot în categoria de rele practici le-aș enumera și pe acele decizii ale secțiilor CSM prin care au fost detașați, delegați sau transferați magistrați, în considerarea, în principal, a interesului particular al celui în cauză și prin desconsiderarea vădită a interesului colectivului din care face parte. Sunt exemple de astfel de situații în care rezolvarea cu prioritate a unor interese personale a creat dezechilibre flagrante în schemele de personal, implicit debalansări ale volumului de muncă.

Alina Matei: Proiectele candidaților pentru CSM sunt ocazii unice de a afla opiniile, propunerile și soluțiile la problemele din interiorul justiției. Spun unice pentru că magistrații, în marea majoritate, sunt persoane retrase, rezervate. De la distanță, problema resurselor umane se află în top. Intrările în magistratură nu țin pasul cu ieșirile. Calea aleasă până acum a fost conviețuirea cu problema aceasta. De ce oare?

Liviu-Alexandru Lascu: Ați identificat corect ambele probleme, și cu privire la unicul prilej ocazionat de alegerile CSM pentru ca magistrații să discute despre aspecte din sistem, și la eterna problemă a deficitului de personal. În ceea ce privește prima problemă, este adevărat că sunt puține ocazii în care magistrații să fie implicați într-o manieră semnificativă în discuții de acest gen, în condițiile în care, activitățile lor de rutină le acaparează aproape tot timpul și concentrarea. Este prilejul ideal pentru a-și face cunoscute opiniile, în discuțiile cu candidații CSM, în condițiile în care, parte dintre aceștia din urmă vor intra în CSM și vor putea să coaguleze aceste opinii și să le valorifice în exercitarea mandatului. În ce privește cronica lipsă de personal, trebuie să fim onești și să recunoaștem că ea caracterizează, deopotrivă, imensa majoritate a categoriilor profesionale care reclamă înaltă calificare. Am o părere proprie și cu siguranță că ea nu e singulară, în sensul că principala cauză pentru acest fenomen, este lipsa de consistență a învățământului superior din România, alături, evident, și în particular, de o subfinanțare cronică a sistemului judiciar. În ce privește învățământul superior judiciar, constatăm că deși există un număr aiuritor de mare de facultăți de drept, și la fel de mulți absolvenți care participă la concursuri de admitere în magistratură, în multe situații, în anii din urmă, nu au fost completate integral locurile scoase la concurs. Așadar, în ciuda numărului mare de candidați, doar o foarte mică parte dintre ei au îndeplinit condițiile minimale de admitere. Acest aspect este dezolant și devoalează o risipă inutilă de resurse bugetare pentru școlarizarea mediocră și inutilă în domeniul juridic, a unui număr foarte mare de tineri. Este adevărat că la acest procentaj mic al admiterilor în magistratură concurează și acea controversată probă a interviului, ce pare a fi sursa principală de respingere a unor candidați care au trecut deja testul de cunoștințe teoretice. Sunt din ce în ce mai multe voci în sistem care susțin că subiectivismul examinatorilor și ponderea mult prea mare a acestei probe la media finală, ar constitui, de asemenea, o cauză a fenomenului.

În ce privește lipsa de finanțare pentru încadrarea unui număr mai mare de magistrați, incluzându-i aici și pe cei care au o anumită vechime juridică în alte profesii, aș dori să amintesc pentru cine trebuie să audă, un slogan pe care eu l-am auzit la rândul meu, cu ocazia unei vizite profesionale organizate de INM în Statele Unite și pe care îl consider extrem de aplicat la situație: ,,Înfăptuirea justiției reclamă costuri pentru societate dar lipsa ei generează costuri infinit mai mari”.

Alina Matei: Dar până la resursele umane, una dintre problemele pe care dumneavoastră o sesizați este structura atipică a sistemului judiciar pe 4 paliere: avem de toate, ca șaorma: și judecătorii, și tribunale și curți de apel și instanță supremă, la fel în cazul parchetelor. Propunerea dumneavoastră este foarte bună, răspunde necesităților existente. Veți susține în CSM, în ipoteza alegerii, această reformă?

Liviu-Alexandru Lascu: Cu siguranță că voi susține aceste modificări în structura ierarhică a instanțelor și parchetelor, în cazul în care aș fi ales. Problema este că acest demers trebuie împărtășit în mod unanim de membrii CSM și, subsecvent, să existe o voință politică pentru ca propunerile CSM să fie materializate în dispoziții legale care să opereze modificările despre care am făcut vorbire în cuprinsul proiectului. În principiu, sunt chestiuni cu o conotație mai puțin politică și mai degrabă din zona tehnico-administrativă a justiției, adică, nu ar trebui să întâmpine o opoziție serioasă din motive de sensibilitate politică. Condiția prealabilă este ca acest demers de reajustare a nivelurilor ierarhice ale instanțelor și parchetelor să fie acceptat mai întâi în sânul corpului profesional iar subsecvent să fie înaintate de către Ministrul Justiției proiecte concrete pentru dezbaterea și adoptarea lor în parlament.

Alina Matei: Reprezentanții societății civile au o pondere minoră în activitatea de substanță a Consiliului, spuneți în Proiect. Deși numărul lor este același cu al reprezentanților de la judecătorii și tribunale. Nu cumva este o chestiune de asumare? Imaginați-vă că doamna Renate Weber, Avocatul Poporului, sau domnul profesor Tudorel Toader ar fi în Consiliu.    

Liviu-Alexandru Lascu: Indiferent de numele sau renumele celor care ar fi așa zișii reprezentanți ai societății civile, din modul cum este reglementată funcționarea pe categorii de activități a CSM, rolul celor 2 reprezentanți despre care am vorbit, este unul limitat și, în principiu, se cantonează în această zonă de transparentizare și relaționare cu societatea civilă. În ce privește competențele hardcore ale CSM, ei nu au niciun fel de atribuțiune și cred că este oarecum firesc să fie așa. Ceea ce am vrut să spun este că, pe de o parte, din modul cum sunt ei aleși de către majoritatea parlamentară existentă la momentul alegerilor CSM și ținând cont de rolul lor neînsemnat în activitățile cu adevărat importante ale CSM, par a fi niște sinecuri politice, o recompensă pentru anumite servicii din această zonă politică, mai degrabă decât o modalitate de a impulsiona în vreun anumit fel lucrurile din CSM. Prin urmare, sigur că este o chestiune de asumare, așa cum ați spus dar, în ce mă privește, nu cred că notorietatea celor care ar ocupa aceste funcții, ar surmonta situația, câtă vreme atribuțiile lor sunt marginale. Mai mult decât niște luări de poziții publice în privința anumitor aspecte ce țin de activitatea CSM, nu putem să ne așteptăm de la acești reprezentanți ai societății civile, indiferent de cine ar fi ei.

Alina Matei: Cum au decurs întâlnirile cu colegii procurori? Ce ofuri au fost exprimate?

Liviu-Alexandru Lascu: În cele mai multe dintre situații, am avut parte de o tratare cu interes a acestor întâlniri, de participare activă la discuții iar eu, la rândul meu, am reușit să aflu o multitudine de informații ce țin de condițiile concrete de exercitare a profesiei de către colegi. Am întâlnit și lucruri bune, colective care funcționează în parametri optimi dar și parchete care își desfășoară activitățile în regim de avarie, din cauza lipsei de personal. Sunt colegi optimiști, care vin cu entuziasm și determinare la serviciu dar este, din păcate, și un număr destul de mare dintre colegi care par a fi copleșiți de sarcini, stresați de volumul mare de muncă și de responsabilitatea gestionării dosarelor în aceste condiții, supărați pe sistem pentru lipsa de lui de reacție la aceste probleme. Mulți dintre cei care și-ar dori în sinea lor să își continue activitatea și după îndeplinirea condițiilor de pensionare, iau această decizie din cauza un disconfort profesional în continuă creștere și din cauza temerii că în viitor se vor schimba condițiile de pensionare. Ei sunt dezamăgiți că sistemul nu are niciun fel de pârghii care să îi motiveze să rămână în profesie. Bineînțeles cu sunt și multe alte ofuri în rândul colegilor dar bună parte dintre ele sunt generate de aceste disfuncții de sorginte legislativă și colegii sunt conștienți că dincolo de oportunitatea de a le face cunoscute în cadrul acestor discuții, pârghiile unui membru CSM sunt limitate în remedierea lor.

Alina Matei: În finalul proiectului, vorbiți despre filmul suedez ”Tigrii” și despre ambiția vulgară și cea nobilă, în contextul reușitei în viață – sfat de la un conducător de club sportiv către un tânăr fotbalist. Care este rolul conștiinței profesionale a unui magistrat ales membru CSM?

Liviu-Alexandru Lascu: Revelația pe care am avut-o în legătură cu acea observație de mare finețe a managerului clubului de fotbal din filmul respectiv, a fost aceea de a constata că, în cele din urmă, fiecare dintre noi suntem animați de ambele genuri de ambiții: atât de ambiția vulgară, aceea care ne determină să ne facem meseria ca să obținem câștiguri profesionale care să ne asigure confortul pe care ni-l dorim în viață cât și ambiția nobilă care ne impulsionează ca să ne facem meseria de dragul ei, pentru a câștiga stimă, respect și mulțumire de sine. Cred, de asemenea, că ponderea uneia sau alteia dintre aceste ambiții este diferită de la persoană la persoană și în momente diferite din viață, chiar și în cazul aceleiași persoane. Dacă mă întrebați care dintre aceste ambiții ar trebui să prevaleze în cazul unui membru CSM, fără nicio îndoială am să vă spun că așteptarea mea, la fel ca a imensei majorități a colegilor este ca acesta să fie animat în mod predominant de o ambiție nobilă, să fie dedicat misiunii sale și nu câștigurilor materiale. Fiindcă tot ne-am îndreptat discuția spre acest subiect, aș vrea să relatez o discuție foarte interesantă la care am luat parte în contextul întâlnirii cu colegii de la un parchet din țară, când unul dintre ei ne-a cerut să ne spunem părerea despre un aspect anume: este profesia de procuror una vocațională? Au fost foarte interesante opiniile colegilor pentru că aproape toți erau de părere că în principiu e nevoie imperioasă să fii animat de un spirit justițiar, de o determinare care să meargă uneori până dincolo de instinctul de conservare și de interesul personal, dar în realitate, acestea sunt atribute pe care nu le întâlnim ca atare, la un număr însemnat dintre colegii noștri. Ei au fost de părere că în sistem există încă prea multe accente de mercantilism, obsesie pentru capitalizarea de avantaje și privilegii, pentru slalom printre oportunități iar toate acestea fac să pălească acel spirit nobil ce ar trebui să fie asociat profesiei noastre. În mod paradoxal, că tot vorbim despre ceea ce ar trebui să-l caracterizeze din perspectivă morală pe un membru CSM, nu pot să nu remarc că modul de salarizare și suma de privilegii de care se bucură acești membri CSM, îi ademenește pe mulți dintre colegi să se înscrie în competiție tocmai din acest motiv și ar fi de analizat câți dintre ei sunt animați de una sau alta dintre cele două feluri de ambiție. Este tocmai ceea ce trebuie să facă colegii care își dau votul în cadrul acestor alegeri.

Alina Matei: De ce să vă voteze colegii pe dumneavoastră în Consiliu?

Liviu-Alexandru Lascu: Nu aș putea să vă precizez un număr anume de argumente. Dacă o vor face, sunt convins că vor lua în considerare propriile argumente care s-ar putea să fie dintre cele la care eu nici nu m-am gândit. În definitiv, cunoașterea unui candidat din perspectiva interacțiunii profesionale și personale ar fi singura garanție certă în alegere. Cum o astfel de oportunitate nu există în acest sistem în care trebuie votați candidați din toată țara, motivele pentru care sunt aleși unii sau alții dintre ei sunt diferite și uneori, nici măcar urmând un anume raționament. Remarc, însă, că spre deosebire de precedentele alegeri, cel puțin la nivelul parchetelor de pe lângă tribunal, toți candidații, pe care îi cunosc și îi respect, au adoptat o bună practică de a-și planifica întâlniri cu colegii din cât mai multe parchete din țară, în ciuda faptului că este un demers teribil de solicitant. În aceste condiții, cei care își vor da votul vor avea în prealabil ocazia de a analiza și compara prestațiile tuturor candidaților și corelat cu celelalte informații din proiecte și CV, să aleagă într-o relativă cunoștință de cauză. Prin urmare, dacă va fi să mă aflu printre primele două preferințe ale lor, atunci să mă aleagă, iar dacă vor fi alții cei preferați, atunci nu e niciun motiv de supărare. Important este ca cei cu adevărat mai buni să-și reprezinte colegii în CSM.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.

Liviu-Alexandru Lascu: Pentru cititorii dumneavoastră aș putea să spun, în primul rând, că îi respect pentru alegerea de a fi cititori ai dumneavoastră, o platformă caracterizată de profesionalism, dinamism și diversitate de subiecte din domeniul judiciar. Le doresc, de asemenea, să-și păstreze viu interesul pentru informare, perfecționare și dezvoltarea culturii profesionale pentru că satisfacțiile vor fi pe măsura eforturilor.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Liviu-Alexandru Lascu: Cu mare plăcere, mulțumirile trebuie să vină, în primul rând, din partea mea.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti