Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. nerecunoașterea testamentului verbal în legislația civilă actuală
24.05.2022 | JURIDICE.ro
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 502 din 23 mai 2022 a fost publicată Decizia nr. 69/2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.040 şi ale art. 1.041 din Codul civil.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Radu Pavel Negru în Dosarul nr. 913/238/2018/a1 al Judecătoriei Gurahonţ şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.707D/2018.
În opinia autorului excepției, dispoziţiile art. 1.040 din Codul civil, întrucât se referă doar la formele testamentului ordinar, olograf şi autentic, excluzând testamentul verbal. Critică, totodată, şi dispoziţiile art. 1.041 din Codul civil, care recunosc valabilitatea testamentului olograf doar dacă acesta este scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului. Autorul excepţiei precizează că, în cauză, există martori care pot confirma testamentul olograf, care, dacă nu este valabil formal, poate fi acceptat ca testament verbal, confirmat de martorii semnatari ai testamentului. Consideră că formele testamentului ar trebui să cuprindă şi testamentul verbal, pentru că pot exista persoane care nu ştiu să scrie sau să citească ori suferă de o boală sau o infirmitate ori se află într-o împrejurare în timp şi spaţiu datorată bolii sau iminenţei sfârşitului ori care îi pun în imposibilitatea să meargă la notar sau să-şi scrie testamentul, fiind însă în prezenţa martorilor.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 1.040 şi ale art. 1.041 din Codul civil, care au următorul cuprins:
– Art. 1.040: Formele testamentului ordinar
„Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.”;
– Art. 1.041: Testamentul olograf
„Sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului.”
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că observă că autorul acesteia critică faptul că testamentul verbal nu este recunoscut de legea civilă actuală, prevederile art. 1.040 din Codul civil referindu-se doar la testamentul olograf şi la cel autentic. Argumentează necesitatea recunoaşterii efectelor juridice ale testamentului verbal prin faptul că pot exista persoane care nu ştiu să scrie sau să citească ori suferă de o boală sau infirmitate ori se află într-o împrejurare în timp şi spaţiu datorată bolii sau iminenţei sfârşitului sau care îi pun în imposibilitatea să meargă la notar sau să-şi scrie testamentul. Curtea constată că, astfel formulată, critica de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât tinde la adăugarea unei noi soluţii legislative celor deja existente, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Este atributul suveran al legiuitorului stabilirea regulilor ce guvernează întreaga viaţă socială, inclusiv materia succesorală, Curtea Constituţională neputând să complinească o omisiune legislativă, atât timp cât aceasta nu are relevanţă constituţională.
Mai mult, nici nu este indicat vreun text din Legea fundamentală pe care l-ar încălca prevederile criticate. Or, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a determina dispoziţiile constituţionale cărora normele supuse controlului le-ar fi contrare, în condiţiile în care, din felul în care este motivată excepţia de neconstituţionalitate, nu se poate desprinde în mod rezonabil un indiciu în baza căruia să poată fi identificat un text constituţional de referinţă pentru exercitarea controlului de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
Un raţionament similar este aplicabil şi în ceea ce priveşte prevederile art. 1.041 din Codul civil, care recunosc valabilitatea testamentului olograf doar dacă acesta este scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului. Autorul excepţiei susţine că ar trebui să fie recunoscut ca valabil şi testamentul scris de o altă persoană, dar semnat de testator, iar voinţa acestuia să poată fi confirmată prin martori. În acest sens arată că, în cauză, testatorul era afectat de o boală gravă. Nici aceste susţineri nu pot fi considerate veritabile critici de neconstituţionalitate, întrucât urmăresc modificarea soluţiei legislative existente, prin introducerea unei noi variante.
De altfel, Curtea observă că art. 1.047 din Codul civil reglementează testamentele denumite privilegiate, care se abat de la regula impusă prin art. 1.040, fiind un hibrid între cele două forme ale testamentului ordinar, respectiv cel olograf şi cel autentic. Astfel, art. 1.047 alin. (1) din Codul civil statuează că se poate întocmi în mod valabil un testament în anumite situaţii speciale, la lit. d) menţionându-se situaţia în care un astfel de testament este încheiat în faţa directorului, medicului şef al instituţiei sanitare sau a medicului şef al serviciului ori, în lipsa acestora, în faţa medicului de gardă, cât timp dispunătorul este internat într-o instituţie sanitară în care notarul public nu are acces. Conform alin. (2) şi (3) din art. 1.047, este obligatoriu ca testamentul privilegiat să se întocmească în prezenţa a 2 martori, urmând să fie semnat de testator, de agentul instrumentator şi de cei 2 martori. Ca atare, faţă de acest cadru legal, criticile formulate de autorul excepţiei nu se susţin.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.
