Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Eseul procedurii în caz de crime sau delicte grave
27.05.2022 | Neculai ZAMFIRESCU, Andreea ZAMFIRESCU SANDU

Secţiuni: Articole, Drept penal, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Neculai Zamfirescu

Neculai Zamfirescu

Andreea Zamfirescu Sandu

Andreea Zamfirescu Sandu

Cercetarea acţiunilor criminale rămase cu autori necunoscuți va trebui încredinţată unei “comisii criminal tehnice și tactice” sub responsabilitatea procurorului criminalist.

Constatările cu privire la situația locului săvârşirii acțiunii criminale, descoperirea şi fixarea urmelor, stabilirea poziției şi stării mijloacelor materiale de probă, interpretarea generală a urmelor şi fixarea rezultatelor cercetării la fața locului, se realizează de tehnicienii criminaliști și de medicina legală din cadrul poliției de investigații criminale. Aceștia fixează rezultatele cercetărilor la fața locului, fac interpretarea generală a urmelor notificând concluziile provizorii.

Concomitent, procurorul, alături de ofițerii de poliție criminală și medicul legist realizează operațiuni investigative ce țin de: identificarea unui câmp criminal; a victimei, martorilor, informatorilor; stabilirii faptelor și împrejurărilor exterioare; verificarea alibiurilor, a mărturiilor și informațiilor; stabilirea elementelor modului de operare; realizarea profilul făptuitorului.

Aceștia dispun activități expertale, implementează date în sistemele informatice, solicită identificări comparative, decid și dispun măsuri speciale de cercetare și supraveghere, etc. În momentul în care se apreciază că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări care să conducă la identificarea făptuitorului. (nu s-au descoperit – verbul este la modul indicativ, timpul perfect compus ce fixează într-o perspectivă de anterioritate ireversibilă încheierea implacabilă a unor procese) rezultatele cercetărilor tehnice și tactice se supun operațiunii de punere în acord a datelor, la finalizarea acestora se apelează la ideea restructurării științei, de către un singur specialist (restructurarea singurului arhitect).

Punem în discuție o „restructurare în interesul profesiei, precum revizuirea, admisă când pot fi descoperite, fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la finele proceselor investigative clasice, și care pot dovedi temeinicia sau netemeinicia operațiunilor investigative.

Expresia “pot fi descoperite” – indică un prezent cu valoare de viitor. În cazul utilizării prezentului cu valoare de viitor nu contează depărtarea temporală reală, ci starea psihologică de moment, certitudinea că acţiunea se va realiza. Forma verbală este de prezent, însă timpul de referinţă cerut de determinanţii temporali este viitorul. Valori ale verbului “a putea” (valori atribuite organului judiciar) – permisiune; capacitate; posibilitate; tenacitate; probabilitate; eventualitate, ocrotire[1].

Acest gen de operațiune, capătă conotațiile unei instituții procedurale aparținând „tehnicii polițienești” care pe lângă ţinerea și consacrarea unor perfecte evidenţe ştiinţifice, care prin însăşi mecanismul lor poate să ducă la descoperirea autorilor necunoscuţi, adaugă și ideea „restructurării științei” ca idee valorificatoare a rezultatelor reconstrucției scenei crimei, și a aplicării metodelor semantice și psihanalitice în ceea ce privește mijloacele de probă scrise și înregistrate.

În consecință, instituțional, se impune transformarea depozitelor arhivistice în biblioteci ale tehnicii polițienești ce adăpostesc colecții de dosare, organizare după însuşirile comune. Spun acest lucru întrucât fiecare mijloc de probă, în parte, reflectă sau poate reflecta pe „masa de lucru a singurului arhitect” elemente ce conduc, care pot conduce la evidențierea adevărurilor[2].

Singurul arhitect nu are o poziționare în ierarhia instituțională sau academică, el poate fi unul din membrii comisiei tehnice sau tactice, desigur un recunoscut specialist (fie polițist, fie procuror, fie medic, psiholog). El trebuie să-și asume limpezirea tuturor situațiilor de fapt, să facă lumină dincolo de operațiunea punerii în acord a datelor. Acesta va trebui să profite de permisiune și sprijin sub ocrotirea statornică. “Cine caută adevărul îşi asumă riscul de a-l găsi.” [Isabel Allende]

Restructurarea mijloacelor de probă administrate în cauzele penale generale, profită generous, de metode semantice și psihanalitice, alături de modele matematice, biomecanice, etc. Rezultatele restructurării probatoriului în materie de intenție contractuală și testamentară capătă conotațiile evidenței.

EXEMPLIFICĂRI (sinteze)[3]

1. Omor cu făptuitor necunoscut

Reconstrucția scenei crimei în scopul identificării câmpului criminal

M 1. Victima intră în altercație cu agresorul, este lovită cu pumnul în regiunea arcadei orbitale stângi (echimoză roșiatică discontinuă), se îndreaptă către căruță, în acest timp primește din spate o lovitură cu un obiect contondent în regiunea temporo-occipitală stângă.

M 2. Urmare a loviturii în zona occipitală victima intră în precipitare și se lovește de coșul căruței, (punem în discuție hiperextensia cu posibila consecință a fracturării coloanei vertebrale).

M 3. Victima este trasă de agresor spre înapoi, cade cu capul pe sol, cel mai probabil pe partea stângă a corpului, pe sol se formează pata de sânge. Se instalează moartea.

M 4. Autorul prinde victima pe sub brațe și o urcă în căruță. Datorită modului de prindere și acțiunii de tragere a corpului, mâinile victimei ajung în extensie deasupra capului, iar vestimentația care acoperea bustul ajunge să acopere capul și mâinile în extensie. Victima rămâne în căruța plină cu știuleți de porumb depănușat, cu fața în jos, poziție datorită căreia s-a format plaga prin eroziune de sub bărbie.

M 5. Din cauza unei denivelări reflectate de imaginile foto, victima alunecă din poziția inițială, rămânând însă agățată cu laba piciorului stâng între două elemente distanțate ale căruței.

În această poziție (atârnare) a fost târâtă pe o distanța relativ scurta, până în momentul producerii fracturii labei piciorului (leziune nevalorificată medico-legal) la nivelul osului cuboid când victima se desprinde de căruță rămânând pe sol (lipsa excoriaților specifice târârii).

2. Omor cu făptuitor “identificat”

Restructurare în vederea valorificării mărturiei.

Ca persoane fizice, martorii pot fi împărțiți în două categorii: martori de bună-credință și martori de rea-credință. Cei de rea-credință sunt aceia care sunt hotărâți să depună mărturii false, fie din interese materiale – fiind mituiți, fie din interese spirituale – fiind prieteni sau dușmani cu părțile.

Orice mărturie are dublu aspect: subiectiv și obiectiv. Întotdeauna există o anumită direcție a cercetării fenomenelor psihologice ce însoțesc formarea mărturiei judiciare, avându-se în vedere anumite atribute cu privire la mărturie și la martori, deoarece chiar și mărturia de bună credință poate fi pândită de falsitate și de un anumit relativism din cauza unor defecțiuni senzoriale.

Procesele psihice implicate în dobândirea informației de către martor sunt, în primul rând senzațiile și percepțiile, apoi reprezentările și memoria. În cazul analizat, procesele de senzație și percepție ale martorei sunt cele bazate pe analizatorii vizuali și auditivi. Cum este și firesc martora apreciază că mărturia vizuală este mai importantă decât cea auditivă.

Ceea ce a văzut este relevant și lipsit de subiectivism, deși calitatea acestor informații a fost influențată de condiții obiective, respectiv distanța de locul evenimentului și condițiile de luminozitate.

Privind din perspectiva teoriei psihanalitice a personalității, putem evidenția modul în care martora a  reușit să stabilească un echilibru între diversele aspecte ale personalități sale, respectiv maniera de prelucrare a informației colectate care permite să răspundă pozitiv la întrebările formulate.

Prin adresarea de către avocat a întrebării „Dacă nu ați fost amenințată, de ce vă este teamă să spuneți ce ați auzit?“, martora este împinsă pe un teren de încercare a valențelor psihice. Conștientă de situația în care se află, martora reușește să ofere un răspuns pe cât de consistent din punct de vedere al semnificației, pe atât de justificat și echilibrat din punct de vedere psihic.

Astfel, răspunsul:„Se știe care este motivul pentru care nu vreau să fac declarații cu privire la aceste aspecte, pe care oricum le consider irelevante și subiective”denotă de refuzul martorei de a intra în jocul avocatului (aceasta precizând că: „Se știe care este motivul”);

Această manieră de prelucrare a informației colectate precum și răspunsurile oferite indică faptul că, deși personalitatea martorei este supusă unei cenzuri, aceasta reușește să înlăture interdicțiile, însușindu-și responsabilități și obligații de ordin moral oferind un răspuns derivat din coroborarea faptelor auzite si cele percepute prin propriile simțuri vizuale si auditive (din perspectiva sa un răspuns relevant și lipsit de subiectivism), care servește la crearea opoziției față de situația în care se afla persoana din boxă“. Da, am auzit, dar pot să spun că nu este persoana din boxă, respectiv, C. V.

Concluzie – Mărturia nu poate fi pândită de falsitate, în consecință este de bună-credință.

3. Momentele elementului material tanatogenerator și circumstanța atenuantă.

Restructurarea mijloacelor de probă neînsuflețite (imagini video)

M 1. U. D. I. vine din urmă, se implică în schimbul de lovituri libere dintre C.R. și P.V.D. Dinamica acțiunii infracționale face ca C.R. să perceapă o lovitură cu cuțitul care are ca efect plaga superficială la degetul doi al mâinii drepte.

M 2. U.D.I. aplică cu cuțitul lovitura tanatogeneratoare victimei P.V.D.

Alegerea imaginii privind elementul material tanatogenerator are ca suport poziționarea în această imagine a victimei și autorului, fața în fața, poziționare coroborată cu descrierea leziunii în cuprinsul raportului medico-legal de necropsie “plagă tăiată fusiformă oblică de sus în jos li de la dreapta la stânga”. Relatările testimoniale nu reflectă acest moment.

M 3. Momentul desistării inculpatului C.R.relativ la rezoluția sa și acțiunea imediată pentru înlăturarea amplificării acțiunii inculpatului U.D.

C.R. sensibilizat de plaga ce i sa produs cu cuțitul, și sesizând intenția de înjunghiere a victimei P.V.D. de către U.D.I. își schimbă atitudinea agresivă și încearcă să stopeze atacul promovat de U.D.I.

Dacă în secvențele anterioare aplicării loviturii tanatogeneratoare C.R. este reflectat  printr-o gesticulație indicând atacul, momentul victimizării sale îl detașează de această atitudine. Imaginile următoare reflectă acte de împiedicare activă a acțiuni inculpatului U.D.I. acte promovate de C.R.care încearcă prin acestea să se interpună între P.V.D.și U.D.I. în scopul îndepărtării celor doi, însă este împins cu putere de acțiunea celor doi la circa doi metri spre dreapta.

4. Stabilirea intenției testamentare 

Ex. 1

Concluzie – Autorul a notificat un testament în favoarea legatarei, ce a avut ca obiect numai fracţiunea bunurilor mobile aflate în locuinţa din str. N.B. În cuprinsul testamentului notificat de autor era inserată o dispoziţie relativă la mânuirea proprii fracţiuni de bunuri mobile (alegând, luând) alături de o dispoziţie cu echivalenţă de executare testamentară (dând) în sarcina legatarei şi beneficiul fiilor.(cota bunurilor sentimentale, care in principiu sunt bunuri mobile). Autorul a apelat la forma testamentului olograf având în vedere avantajul de a fi întocmit cu uşurinţă şi de a rămâne secret până la decesul său.Manifestând prudenţă,si-a reafirmat voinţa sa în cuprinsul notei dactilografiate (codicil) pe care a subsemnat-o şi datat-o.

Legatara, a profitat de dezavantajele testamentului olograf, respectiv uşurinţa de a fi distrus şi falsificat prin contrafacere, schimbând astfel sensul voinţei testatorului în cadrul unei noi notificări, testamentul din 15 iulie, supus sugestiei şi captaţiei, notificare care îi putea aduce foloase în dauna fiilor.

Ex. 2

Dacă avem în vedere faptele și împrejurările exterioare, raportate la pretenția vocaţiei la întreaga moştenire, putem pândi de falsificare testamentul prezentat.


[1] Stefania Selegean, Note crecetare stiintifica, Centrul de cercetari aplicate in investigatii criminale.
[2] Nicolae Volonciu, “Este posibil ca acelaşi mijloc de probă să comporte modalităţi concrete de administrare diferită, ducând la procedee probatorii deosebite”
[3] N. Zamfirescu, Note cercetare științifică, Centrul de cercetări aplicate în investigații criminale. Fondul de cercetare este raduit intre o biblioteca de științe criminale, organizată pe principiile învățării informale.


Conf. univ. dr. Neculai Zamfirescu
C. S. Andreea Zamfirescu Sandu

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti