Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Efectele Deciziei CCR privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal; Scurte considerații
27.05.2022 | Artin SARCHIZIAN

Secţiuni: Articole, CCR, Drept constitutional, Drept penal, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Artin Sarchizian

Artin Sarchizian

Aceste scurte considerații privind Decizia Curții Constituționale din 26.05.2022[i] sunt realizate în baza concluziilor și susținerilor formulate în fața Curții cu ocazia dezbaterilor (ședința din 5 mai 2022) astfel încât, necunoscând motivarea deciziei (care până la data scrierii acestui articol nu a fost publicată) mă voi rezuma la o succintă expunere a problemei (ce a generat invocarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții) precum și, la unele aprecieri generale (reluând în parte, considerațiile făcute cu o altă ocazie, pe aceeași tema[ii]) având satisfacția că opiniile exprimate (atât în concluziile formulate, cât și în articolul precedent) să fie în concordanță cu decizia Curții.

Obiectul excepției de neconstituționalitate l-a reprezentat  articolului 155 alin. (1) Cod Penal, cu privire la sintagma “Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe” care la acest moment se prezintă într-o manieră total imprevizibilă din cauza lipsei de reglementare a cazurilor și situațiilor în care poate interveni întreruperea prescripției răspunderii penale, ca efect al Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

În realitate însă, Curtea Constituțională a avut de dezlegat două chestiuni esențiale, interdependente, și aflate într-un raport de subsecventă și anume:

O primă chestiune (ce reprezentă o veritabilă situație premisă, ce trebuia lămurită mai înainte de analiza excepției propriu-zise) a fost aceea dacă, în urma Deciziei nr. 297/2018 în fondul activ legislativ, a mai rămas în continuare articolul 155 (în formă „amputată” după ce sintagma “oricărui act de procedură în cauză” a fost abrogată de drept); și numai în cazul în care, răspunsul la această primă interogație era afirmativ (mai exact, dacă se consideră că norma juridică a rămas în continuare în vigoare) să se examineze propriu-zis excepția, respectiv, să se  verifice dacă aceasta mai răspunde exigențelor privitoare la claritate și previzibilitate (altfel spus, dacă este o Lex certa).

 Dezlegarea acestor chestiuni (aparent complexe, dar în fond, elementare) trebuie să pornească de la analiza efectelor pe care le-a produs Decizia nr. 297/2018 în contextual pasivității legiuitorului (cu consecința abrogării de drept a textului declarant neconstituțional).

Borna de pornire o reprezintă, prin urmare (cum era și firesc), Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, prin care s-a “constatat” că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză„, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.

Această Decizie a fost considerată în practică drept o “decizie simplă” (de constatare a neconstituționalității legii) mai precis “prin care se declară neconstituționalitatea unei părți din cuprinsul art. 155 alin. 1 CP” astfel încât sintagma îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză” este suspendată de drept, iar în ipoteza în care legiuitorul nu înțelege să intervină în 45 de zile de la publicarea deciziei, își încetează efectele.

Acest termen de 45 de zile a expirat în august 2018, anterior pronunțării prezentei astfel că s-a apreciat că, la acest moment, datorită inactivității Parlamentului și/sau Guvernului dispozițiile art. 155 alin. 1 CP au următorul conținut: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe”.

Chiar dacă în finalul Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 se arată cum „Curtea constată că soluția legislativa anterioară, prev. la art. 123 alin. 1 VCP, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat” . Întrucât, în sistemul nostru de drept, judecătorul „nu face legea, ci doar o aplică” era evident că nu se poate face pe cale pretoriană, o „compilație” de legi, sau mai bine spus, o veritabilă „lex tertia” (cum greșit s-a considerat, în unele cazuri, în practică).

Astfel, reținându-se imposibilitatea judecătorului de a “adăuga la lege” și că, la acel moment (anterior datei de 26.05.2022) nu erau prevăzute acte întrerupătoare ale cursului prescripției răspunderii penale, afară de cel prevăzut în alin. 5 al aceluiași articol respectiv „admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal”, era rezonabilă concluzia că articolul 155 alin. (1) nu se mai regăsește în Codul penal (in integrum) din cauza pasivității legiuitorului.

Însă, cum era de așteptat (de aici, „deliciul” dreptului) au apărut controversele, fiind lansată o a doua opinie, ce considera, în esență, că efectele Deciziei Curții Constituționale vizează numai “o parte” a alineatului (1) respectiv sintagma “oricărui act de procedură în cauză” astfel încât celelalte prevederi normative să fi rămas în vigoare (în urma “abrogării de drept” a părții din acest text) și de aici, noua problemă de neconstituționalitate.

Cu alte cuvinte, s-a pus problema dacă “partea rămasa”, și anume, sintagma Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe” în lipsa cazurilor și situațiilor în care poate interveni întreruperea prescripției răspunderii penale (prescripția specială) mai reprezintă o norma juridică, clară, neechivocă și previzibilă.

Nu! A fost răspunsul reflexiv și automat pe care mulți profesioniști ai dreptului l-au dat acestei interogații, dar care însă, nu a fost împărtășit și de majoritatea instanțelor de judecată.

Drept consecință, s-a impus efectuarea unui control (a posteriori) de constituționalitate a legii (de acesta dată a normei rămasă după “amputare”) făcându-se referință, cum era de previzibil, la exigentele Constituționale (art. 1 alin. 5) ce impun ca o dispoziție legală să fie precisă, neechivocă și să reglementeze în mod clar și uniform cerințe minimale, aplicabile tuturor destinatarilor săi (a se vedea Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 34).

Drept urmare, numai dacă s-ar admite teza că în urma Deciziei nr. 297/2018 norma juridică ce reglementează întreruperea ar mai fi in vigoare, atunci “rămânerea” acesteia într-o forma total ambiguă, echivocă și subiectiv interpretabilă ar fi generatoare de insecuritate juridică, câtă vreme ar exista riscul ca aceste dispoziții să fie interpretate de o manieră absolut arbitrară și subiectivă.

Acum, citind minuta Deciziei din 26 mai 2022[iii], rezultă clar cum, în primul rând, Curtea a recunoscut situația permisă la care mă refeream mai sus (anume aceea că, norma contestată mai există în fondul activ legislativ) și totodată, că această normă nu răspunde exigențelor minimale constituționale, în așa fel încât să poate fi considerată drept o „lex certa”.

Cu siguranță însă, epopeea  prescripției speciale (din perspectiva întreruperii termenului de prescripție) nu se va opri aici (odată cu publicarea acestei decizii ci, anticipez (fără a-mi aroga veleități vizionare) că se va pune o nouă problemă de drept, anume compatibilitatea acestei Decizii cu dreptul Uniunii, aspect cu privire la care, cum am mai spus cu o alta ocazie[iv], recunoscând în continuare obligativitatea Constituției în integralitatea sa, inclusiv cu privire la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, este evident că acestea urmează să-și producă efecte depline, și după data de 21.12.2021, și astfel, inclusiv acestă Decizie din 26 mai 2022, rămân “general obligatorii”!


[i] Disponibil aici
[ii] Disponibil aici
[iii] Disponibil aici
[iv] Disponibil aici


Av. dr. Artin Sarchizian

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti