Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Despre examenul de corigență al autorității legiuitoare în materia dreptului constituțional. Subiect extras: întreruperea cursului prescripției răspunderii penale
30.05.2022 | Răzvan DOSEANU, Cosmin BUTA

Secţiuni: Articole, CCR, Drept constitutional, Drept penal, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Răzvan Doseanu

Răzvan Doseanu

Cosmin Buta

Cosmin Buta

Recent, la data de 26 mai 2022, Curtea Constituțională a României a admis o nouă excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul Penal, referitoare la prescripția specială a răspunderii penale.

Inițial, pe site-ul Curții Constituționale, la secțiunea dedicată comunicatelor de presă, era menționat doar faptul că art. 155 alin. (1) a fost declarat neconstituțional, admițându-se la data de 26 mai 2022 o nouă excepție asupra aceluiași text de lege.

În acest context, a existat o avalanșă a opiniilor juridice privind actualul regim al prescripției speciale a răspunderii penale. Cu alte cuvinte, s-a încercat să se răspundă la soarta dosarelor de urmărire penală, dacă acestea se vor închide la împlinirea termenului general de prescripție, sau nu. Credem că interpretarea corectă este dată de prima variantă, în sensul că la acest moment procesual, prescripția specială a răspunderii penale nu mai există, astfel încât toate dosarele în care s-a împlinit termenul general de prescripție trebuie închise, fie prin clasare dacă dosarul se află în cursul urmăririi penale, fie prin dispunerea unei soluții de încetare a procesului penal, dacă dosarul se află în curs de judecată.

Au existat opinii, izolate de altfel, care ilustrau faptul că infractorii s-au bucurat degeaba, întrucât decizia Curții Constituționale din 26 mai 2022 este suspendată pentru 45 de zile, timp în care legiuitorul va fi extrem de activ și va pune textul art. 155 alin. (1) Cod penal în grație cu principiile constituționale, astfel că nu va fi nicio problemă.

În primul rând, deciziile Curții Constituționale nu se suspendă, se suspendă eventual textul de lege declarat neconstituțional, situație juridică care, într-adevăr, generează o obligație procedural pozitivă din partea legiuitorului de a interveni în sensul punerii în acord a textului declarat neconstituțional cu criticile de neconstituționalitate aduse acestuia.

Întrucât această decizie are o implicație decisivă în soarta dosarelor penale în care avem împlinit termenul general de prescripție, Curtea Constituțională a revenit cu o completare a comunicatului la data de 27 mai 2022, arătând în esență că actuala decizie de neconstituționalitate nu este altceva decât o confirmare a modului în care trebuia abordată decizia din 297/2018 din 26.04.2018 și o confirmare a faptului că este necesară o mai bună aprofundare a dreptului constituțional de către cei care „lucră cu legea”.

În acest sens, redăm pasajul complementar al CCR:

„Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât este neclară, imprevizibilă, incoerentă și lipsită de previzibilitate, de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite.

La pronunțarea deciziei de față, Curtea a observat că, după publicarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, legiuitorul nu a intervenit, potrivit art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, în sensul punerii de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției și nu a luat măsuri pentru înlocuirea acestei sintagme și stabilirea unor condiții clare prin care să se poată dispune întreruperea prescripției răspunderii penale, prin introducerea unor termeni univoci cu privire la condițiile și termenul întreruperii prescripției. Așadar, din anul 2018 și până în prezent, legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, generând astfel un viciu de neconstituționalitate mai grav, întrucât textul de lege rămas în vigoare – „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea” – este un text incomplet și, prin urmare, inaplicabil. Mai mult, din cauza lipsei intervenției active a legiuitorului, în această perioadă instanțele de judecată au interpretat și aplicat în mod diferit/neunitar această normă juridică.

În aceste condiții, prin decizia prezentă, s-a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare, urmând ca legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fără a mai fi necesar să aștepte publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României.”

Primul cuvânt din comunicatul completat de către Curtea Constituțională este „decizia 297/2018”, respectiv admiterea excepției de neconstituționalitate asupra aceluiași text de lege (art. 155 alin. (1) Cod penal) ridicată de către Secară Nela și Secară Coriolan în dosarul cu nr. 2.635/111/2014 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a format obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.162D/2017.

Curtea Constituțională este cât se poate de tranșantă în comunicatul mai sus expus, stabilind în esență următoarele:

1. A stabilit încă din anul 2018 că soluția legislativă din cuprinsul art. 155 alin. (1) Cod penal este neconstituțională, generând astfel obligația în sarcina legiuitorului de găsi o soluție în acord de criticile de neconstituționalitate statuate în cele 45 de zile de la publica în monitorul oficial a deciziei.

2. A stabilit că legiuitorul pur și simplu nu și-a îndeplinit această obligație în cele 45 de zile.

3. A stabilit că legiuitorul, neîndeplinindu-și această obligație a generat un viciu de neconstituționalitate mai grav.

4. A stabilit că încă din anul 2018 legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale deciziei nr. 297/2018 (cum de altfel a făcut-o întreg sistemul judiciar, existând în practica judiciară inițial, niște soluții timide de aplicare a acestei decizii a CCR).

5, A stabilit că lipsa de interpretare corectă a efectelor deciziei nr. 297/2018 a făcut ca timp de 4 ani (din 2018 – prezent) să nu avem o soluție legislativă în baza căreia să opereze instituția întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

6. Probabil cel mai important aspect al deciziei, se regăsește la finalul comunicatului, unde Curtea Constituțională este cât se poate de tranșantă și spune că legiuitorul nici măcar nu trebuie să țină cont de aceste 45 de zile de publicarea în monitorul oficial al prezentei decizii din 26 mai 2022, întrucât obligația sa de a reglementa instituția întreruperii prescripției răspunderii penale, este în vigoare de la momentul publicării deciziei 297/2018 (așadar confirmă că decizia din 26 mai 2022 are doar un rol confirmativ al deciziei amintite).

Trecând în revistă pricipala decizie a CCR, respectiv decizia 297/2018, constatăm următoarele:

Dispozitivul acestei decizii de neconstituționalitate este unul cât se poate de previzibil și accesibil, în sensul că soluția legislativă prin care legiuitorul a înțeles să dea expresie instituției întreruperii prescripției răspunderii penale, este profund neconstituțională.

Nefiind de acord cu această interpretare, unii practicieni au considerat – iar acum avem confirmarea că au făcut-o în mod eronat (cu bună sau rea-credință, diferă de la caz la caz) – că această decizie a fost una, interpretativă.

Pentru a obținute o probă solidă a aceste interpretări, practicienii dreptului au apelat la diverse instrumente juridice în vederea obținerii unor linii directoare privind aplicabilitatea acestei decizii de neconstituționalitate. În acest sens amintim sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept, ce a făcut obiectul dosarului cu nr. 41/1/2019.

Totodată, procurorul general al României, a promovat un recurs în interesul legii, pentru a unifica practica judiciară reliefată în aplicabilitatea deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, prin sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 6462/1496/III-5/2019 din 09.08.2019.

Toate aceste demersuri juridice au fost sortite eșecului în esență, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție le-a respins ca inadmisibile, însă a dat o dezlegare indirectă efectelor acestei decizii, stabilind că forul constituțional a făcut trimitere în considerente la faptul că în vechiul cod penal exista o soluție legislativă corectă din punct de vedere constituțional, astfel că ar trebui să ne raportăm la acel text de lege care era abrogat încă de la 1 februarie 2014. Această linie directoare se pare că nu a dus în final la direcția corectă.

În acest sens, s-a făcut trimitere la paragraful nr. 34 al deciziei, care arată că „Curtea constată că soluția legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din Codul penal 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat”.

Astfel, într-o interpretare eronată, sa atribuit caracter interpretativ prezentei decizii de neconstituționalitate, în pofida considerentelor și dispozitivului ei categoric.

În acest context, la nivelul practicii judiciare s-a conturat această problematică, întrucât instanțele au început să aplice această decizie nr. 297/2018 în mod discreționar, în sensul că unele instanțe au pronunțat soluții de condamnare ale inculpaților socotind că avem totuși o soluție legislativă, respectiv cea de la paragraf. 34 al prezentei decizii (practic au transformat forul constituțional în autoritate legiuitoare), iar altele au dispus soluții de încetare a procesului penal, întrucât art. 155 alin. (1) și dispozitivul deciziei nr. 297/2018 nu oferă o altă soluție legislativă pentru întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, socotind paragraful 34 al deciziei doar ca un aspect de recomandare juridică din partea forului constituțional pentru autoritatea legiuitoare.

În altă ordine de idei, nu există nicio rațiune pentru a califica această decizie 297/2018 a Curții Constituționale ca fiind o decizie interpretativă, întrucât interpretarea unor texte de lege se face doar în baza unui drept pozitiv, aflat în vigoare. Nu se putea susține că decizia 297/2018 este una de interpretare, în sensul că soluția legislativă prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, este constituțională în măsura în care actul înterurptiv trebuie comunicat suspectului sau inculpatului astfel cum prev. art. 123 alin. (1) din Codul penal 1969, întrucât, în acest context se face o interpretare a unei soluții legislative în acord cu dispoziții legale ieșite din vigoare, care nu fac parte din dreptul pozitiv, fiind un veritabil raționament eronat.

De altfel, dacă aceasta ar fi fost voința Curții, cu siguranță s-ar fi exprimat într-o asemenea manieră, atât în cadrul considerentelor cât și în cadrul dispozitivului deciziei, cum de altfel a făcut-o, spre exemplu în decizia nr. 405/2016 privitor la infracțiunea de abuz în serviciu.

La o scurtă analiză a decizie Curții Constituționale nr. 297/2018 observăm următoarele:

1. Pornim de la dispozitivul deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, trebuie observat faptul că forul constituțional a folosit, nu întâmplător, o anumită sintagmă: „soluția legislativă”.

2. Art. 155 alin. (1) Cod penal prevede faptul că „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.

3. Astfel, prin decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, forul constituțional nu a constat neconstituționalitatea art. 155 alin. (1) Cod penal, în întreaga sa substanță și natură juridică de mecanism al întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, ci a constatat neconstituționalitatea soluției legislative, care prevede că întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se face prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

4. Astfel, instituția de drept substanțial a „întreruperii cursului/termenului prescripției răspunderii penale” este constituțională și agreată într-o țară democratică, însă modalitatea prin care operează o astfel de întrerupe, ca soluție legislativă (în speță prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză), este profund neconstituțională și afectează drepturile oricărei persoane.

5. Prin urmare, doar soluția legislativăprin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză este neconstituțională, întrucât instituția întreruperii cursului prescripției răspunderii penale este în deplin acord cu normele și ordinea constituțională.

6. Pe cale de consecință, după publicarea în Monitorul Oficial echivalent al intrării în vigoare a prezentei decizii 297/2018 (conform art. 147 alin. (4) Constituția României), soluția legislativă prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, practic nu a mai existat, nefiind înlocuită cu altceva de către legiuitor în termenul de 45 de zile. Acest aspect semnifică faptul că art. 155 alin. (1) nu conferă la momentul 2018, nicio soluția legislativă prin care instituția de drept substanțial a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale să opereze.

Prin urmare, rezultă fără putință de tăgadă faptul că decizia nr. 297/2018 nu a fost o decizie interpretativă ci este o soluție simplă de constatare a neconstituționalitățiinu a unui text de lege în ansamblul său (art. 155 alin. (1) cod penal)unei soluții legislative pe care acesta o prevede.

Pe cale de consecință, la data de 26 mai 2022 Curtea Constituțională a declarat neconstituțional un text de lege care nu avea sens juridic, fraza din care era compusă fiind următoarea: „cursul prescripției răspunderii penale se întrerupe prin.”.

Practic, noua rezonanță juridică a art. 155 alin. (1) cod penal este rezultatul deciziei de contencios constituțional, expresie a deciziei nr. 297/2018 și a omisiunii legiuitorului de a pune în acord textul legal viciat cu exigențele constituționale remarcate, fiind în prezent un text de lege incomplet.

Caracterul incomplet al textului de lege, rezultă din interpretarea art. 147 alin. (1) din Constituția României, întrucât „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă şi să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul, iar norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar şi uniform şi să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (a se vedea Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 34).

Legea penală, în ansamblul ei, este supusă atât exigenţelor calităţii legii, impuse prin dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), cât şi celor ale principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei, astfel cum acesta este reglementat la art. 23 alin. (12) din Constituție.

Ordinea constituțională impune nu doar reglementarea clară, precisă şi previzibilă a faptelor care constituie infracţiuni, ci şi a condiţiilor în care o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru săvârşirea acestora.

Or, din ansamblul reglementărilor ce au ca scop angajarea răspunderii penale face parte şi instituţia întreruperii prescripţiei răspunderii penale al cărei mecanism juridic este suspus aceloraşi cerinţe ale principiului legalităţii şi ale standardelor de calitate a legii.

Având în vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal asupra persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilităţii acesteia de a cunoaşte aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi al începerii cursului unui nou termen de prescripţie.

Pentru aceste motive, Curtea a apreciat prin decizia din 26 mai 2022 faptul că prevederile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât la momentul actual nu conferă vreo soluție legislativă prin care instituția de drept substanțial privitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale să își găsească aplicabilitate, nefiind identificată nicio altă soluție legislativă în dreptul pozitiv, iar autoritatea legiuitoare a omis să suplinească acest neajuns printr-o intervenție legiferativă.

Efectul practic al acestei decizii este în mod evident faptul că toate dosarele penale vor trebui închise la împlinirea termenului general de prescripție, urmând ca o eventuală reglementare a unui mecanism întreruptiv de prescripție să producă efecte doar pentru faptele săvârșite ulterior intrării în vigoare a eventualelor noi dispoziții de drept substanțial.

Rămâne de văzut în ce măsură dosarele în care au fost pronunțate decizii definitive până la momentul pronunțării acestei decizii, vor putea fi influențate de această nouă decizie a Curții Constituționale.

Spre exemplu, în dosarul cu nr.396/57/2013/a36 a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate având ca obiect art. 155 alin. (1) Cod penal, în modalitatea în care s-a prezentat după pronunțarea deciziei CCR 297/2018, excepție a cărei sesizare a CCR a fost respinsă de către Înalta Curte (cu o opinie separată de admitere și sesizare a CCR întrucât ar fi îndeplinit toate condițile de procedură). Deși erau îndeplinite toate condițiile de fond și formă ale sesizării (fiind de altfel formulată chiar de autorul celeilalte excepției de neconstituționalitate care a făcut obiectul deciziei 297/2018, iar pe rolul CCR erau deja suficiente dosare constituite cu acest nou obiect), totuși în mod definitiv s-a dispus respingerea sesizării Curții Constituționale cu noua excepție asupra art. 155 alin. (1).

Acum, privind în trecut, se pare că nu doar că erau îndeplinite condițiile de formă ale noi excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1), ci era chiar fondată în substanța ei.    

Rămâne ca practica judiciară să dovedească dacă o astfel de soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate care ulterior a fost admisă pe fond de către Curtea Constituțională exact în baza argumentelor expuse de către autor, în baza altei sesizări, reprezintă sau nu un impediment la promovarea unei revizuiri în temeiul art. 453 alin. (1) lit. „f” cod proc.pen.

Apreciem că răspunsul nu poate fi decât unul pozitiv, întrucât excepția a fost ridicată în acest dosar aflat pe rolul Înaltei Curți, însă în mod profund neîntemeiat s-a respins solicitarea de sesizare a Curții cu prezenta excepție, pe care în final Curtea a admis-o într-un alt dosar. În acest sens, se poate observa faptul că legiuitorul a condiționat admisibilitatea revizuirii doar de „ridicarea excepției” în cauza aflată pe rolul instanței de judecată, nefiind impusă condiția suplimentară a sesizării Curții Constituționale cu respectiva excepție, astfel fiind afectate în mod grav și iremediabil drepturile inculpatului de a beneficia de un proces echitabil.

Avocat Răzvan Doseanu
Avocat Cosmin Buta

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti