Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Prescripția răspunderii penale în lumina deciziilor CCR
02.06.2022 | Georgian TOADER

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Drept penal, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Georgian Toader

Georgian Toader

Preambul

Comunicatul Curții Constituționale din data de 26.05.2022 privind admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, articol care reglementa întreruperea cursului prescripției, a produs valuri de opinii (majoritatea negative), atât în rândul juriștilor, dar și în mediul social, inclusiv mass-media.

Impactul social al comunicatului amintit anterior a fost suficient de puternic încât Guvernul să adopte o Ordonanță de Urgență (în materia justiției) prin care încearcă să pună în acord cu legea fundamentala dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal.

Acest comunicat a creat în sânul societății civile o reacție negativă, fiind considerată o modalitate prin care Curtea Constituțională ar fi dorit să ajute mai multe persoane politice influente care ar beneficia de intervenția prescripției răspunderii penale, în condițiile în care aceasta nu ar fi putut fi întreruptă.

În acest context, prin prezentul articol urmează să explic cum operează prescripția penală (cu precădere întreruperea prescripției penale) în lumina celor două Decizii ale Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 297/2018 și Decizia din data de 26.05.2022.

Decizii simple și decizii interpretative ale CCR

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 297/2018 abordează pentru prima dată problema neconstituționalității art. 155 alin. (1) din Codul penal, reținând faptul că „Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Coriolan Secară și Nelu Mirela Secară în Dosarul nr. 2.635/111/2014 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.”

Prin considerentele Deciziei nr. 297/2018, Curtea Constituțională, exemplificând arată faptul că abordarea legiuitorului în Codul penal anterior era în acord cu exigențele Constituției, aspect ce a scindat mediul juridic în două curente de opinie cu privire la interpretarea acestei decizii.

Prima opinie, cu care nu suntem de acord deși, jurisprudențial vorbind, este opinia majoritară, este aceea că Decizia nr. 297/2018 este o decizie interpretativă, în sensul că prin aceasta, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale câtă vreme acestea prevăd soluția legislativă din Codul penal anterior, respectiv cursul prescripției nu se întrerupe „prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză” ci „prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.”

Această primă opinie a fost adoptată mai degrabă emoțional de organele de cercetare penală și ulterior confirmată de unele instanțe de judecată, opinând probabil că nu ar fi echitabil ca anumite persoane să scape de rigorile legii penale fiind împlinită prescripția. Însă, interpretarea juridică corectă este cea pe care urmează să o argumentăm în continuare.

Cea de-a doua opinie, pe care am menținut-o constantă încă de la publicarea Deciziei nr. 297/2018 a fost aceea că această decizie este una simplă, prin care se declară neconstituționalitatea parțială a unei norme juridice, cu toate efectele ce izvorăsc din aceasta.

Considerăm că Decizia nr. 297/2018 nu este o decizie interpretativă, atât timp cât stabilește în mod expres prin dispozitivul acesteia că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea “oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul art. 155 alin (1) Cod penal este neconstituțională, fără a îi oferi valențe de constituționalitate într-o interpretare sau alta.

Pentru a fi o decizie interpretativă, aceasta trebuia să conțină prin dispozitiv o exprimare precum „norma este constituțională în măsura în care […]” sau „norma este neconstituțională, în condițiile în care prin […] se înțelege […].”

Or, în cazul Deciziei nr. 297/2018 nu ne aflăm într-o astfel de situație, Curtea Constituțională oferind cu titlu de exemplu reglementarea din Codul Penal anterior, rămânând la latitudinea legislativului, raportat la dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, dacă acesta urmează să revină la vechea reglementare sau înțelege să emită o nouă normă juridică în raport cu exigențele legii fundamentale.

În prima interpretare expusă, am admite faptul că prin Decizia sa, Curtea Constituțională s-ar subroga legiuitorului și astfel ar institui un caz special de ultra activitate a dispozițiilor cuprinse în Codul penal anterior, chiar în condițiile în care acestea au fost expres abrogate prin intrarea în vigoare a Codului penal actual.

Desigur, o astfel de interpretare nu poate fi primită din considerente de logică juridică, chiar Curtea în jurisprudența sa reținând că „Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că nu are competență de a se implica în domeniul legiferării și a politicii penale a statului […] modificarea conținutului unei norme juridice, cu consecința sancționării unor fapte penale, în sensul adaptării ei la realitățile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”. (Decizia CCR nr. 629/2014, pct. 23, 25)

Efectele deciziilor CCR

Conform art. 147 alin (1) din Constituție “Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicare deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.”

De asemenea, art. 31 alin (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizare și funcționarea Curții Constituționale, redă aceleași dispoziții juridice, completându-se prin prevederile art. 31 alin (1) din lege, conform cărora decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

Decizia nr. 297/2018 prin care s-a constatat drept neconstituțională exprimarea „prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul art. 155 alin. (1) Cod penal, a fost publicată la data de 25.07.2018, iar în lipsa unei intervenții a legiuitorului, efectele juridice ale normei constatate parțial neconstituționale au încetat de drept la data de 10.09.2018.

Așadar, în intervalul 10.09.2018 – 30.05.2022 (dată la care Codul penal a fost modificat prin Ordonanța de Urgență menționată în partea incipientă a prezentei), textul articolului 155 alin. (1) din Codul penal a avut următorul conținut „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”.

Or, în această perioadă a subzistat un vid legislativ în care nu erau reglementate actele prin care poate fi întreruptă prescripția și, pe cale de consecință, prescripția răspunderii penale NU a putut fi întreruptă prin niciun act procedural efectuat în cauză.

Prin Decizia sa conform comunicatului de la data de 26.05.2022, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare al art. 155 alin. (1), respectiv „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”, considerând că acesta (pe bună dreptate) fiind incomplet NU poate fi aplicat și existența unui astfel de text este, de la sine înțeles, neconstituțională fiind lipsit de claritate.

Așadar, faptul că în perioada 10.09.2018 – 30.05.2022[1] cursul prescripției nu a putut fi întrerupt conform art. 155 alin. (1) din Codul penal (deoarece nu au fost reglementate actele procedurale ce întrerup acest termen) se răsfrânge și asupra prevederilor art. 155 alin (4) din Codul Penal care prevăd faptul că “Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni”.

În concret, neexistând posibilitatea întreruperii termenului de prescripție, în modalitatea în care art. 155 alin. (1) din Codul penal se coroborează cu dispozițiile art. 155 alin. (4) din Codul penal, singurele termene de prescripție ce au operat anterior datei de 30.05.2022 sunt termenele de prescripție generală prevăzute de art. 154 din Codul penal.

Concluzii și mențiuni

Raportat la argumentele anterioare, apreciem că în dosarele penale în care până la data de 30.05.2022 s-a împlinit termenul de prescripție generală, trebuie soluționate prin clasarea cauzei (în cazul în care sunt în urmărire penală) sau prin încetarea procesului penal (în cazul în care acestea sunt pe rolul instanțelor).

Totodată, având în vedere faptul că actele de urmărire penală efectuate anterior datei de 30.05.2022 nu au întrerupt prescripția răspunderii penale, în condițiile în care ulterior acestei date se va împlini termenul de prescripție și nu vor fi făcute alte acte întreruptive de prescripție, soluția ce se impune a fi pronunțată este de asemenea de clasare sau încetare a procesului penal.

Cu privire la vâltoarea socială produsă de Decizia Curții Constituționale din 26.05.2022, coroborată cu declarațiile Ministrului Justiției care afirma, mai mult sau mai puțin că „este necesar să emitem acest O.U.G. ca să nu scape infractorii ce ar beneficia de prescripția penală”, opinăm că ar fi preferabile (ca politică penală) termene de prescripție mult mai scurte pentru unele infracțiuni, astfel încât să „motiveze” organele de cercetare penală să își desfășoare activitatea cu celeritate, în condițiile în care, în practică, există dosare penale simple ce sunt nelucrate pe perioade de mai mulți ani.


[1] În condițiile în care Ordonanța de Urgență emisă ar trece de controlul de constituționalitate, în caz contrar, până la momentul intervenirii unei modificări legislative a art. 155 alin. (1) Cod penal


Avocat Georgian Toader, GT LAW

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti