Secţiuni » Arii de practică » Business » Drept comercial
Drept comercial

Curtea de Apel București. Procedura insolvenței. Înlocuirea administratorului judiciar inclusiv pentru motive invocate de judecătorul sindic din oficiu fără punerea în discuția părților. Admitere apel fără trimitere spre rejudecare și respingerea cererii de înlocuire
03.06.2022 | Stan TÎRNOVEANU, Cătălin I. RADBÂȚĂ

Secţiuni: Drept civil, Drept comercial, Insolvență, Jurisprudență, Jurisprudență Curți de Apel, Note de studiu, RNSJ, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Stan Tîrnoveanu

Stan Tîrnoveanu

Cătălin I. Radbâță

Cătălin I. Radbâță

Prin Decizia nr. 52 din 14.01.2022, Curtea de Apel București a admis apelul consorțiului de administratori judiciari și a anulat sentința judecătorului sindic de înlocuire a consorțiului. Deși unele din motivele de înlocuire fuseseră invocate de Tribunal din oficiu fără a fi supuse dezbaterilor, Curtea a apreciat că dispozițiile art. 480 alin. (6) Cod proc. civ. nu permit trimiterea spre rejudecare în cazul unei astfel de nulități, chiar dacă apelantul a cerut acest lucru. Cu privire la motivele de înlocuire, Curtea a reținut că în circumstanțele speței, nerespectarea termenului maximal de 1 an al perioadei de observație, lipsa demersurilor pentru ridicarea dreptului de administrare, valorificarea de bunuri în perioada de observație sau modul de calcul al onorariului practicianului, nu prezintă elemente temeinice pentru a constitui motiv de înlocuire.

I. Judecata apelului fără trimitere spre rejudecare

În cauză, cererea de înlocuire a fost formulată de mai mulți creditori. Judecătorul sindic a admis cererea, însă nu prin raportare la motivele indicate de creditori, ci preponderent pe motive invocate din oficiu, dar care nu fuseseră puse în discuția părților. În cadrul apelului, consorțiul a solicitat anularea hotărârii Tribunalului București și trimiterea spre rejudecare la fond.

Referitor la carența în punerea în discuția părților a motivelor de înlocuire, Curtea a reținut că „[î]ncălcarea acestei reguli de procedură nu are prevăzută expres o sancțiune procedurală, deci sancțiunea ce intervine este nulitatea conform art. 174 alin. 1 NCPC, mai precis este vorba de o nulitate virtuală condiționată de existența unei vătămări conform art. 175 NCPC. În cauză vătămarea este evidentă, constă în lipsirea administratorului judiciar de posibilitatea de a se apăra. Dat fiind că vătămarea aceasta, pentru a fi înlăturată, presupune ca administratorul judiciar să își facă apărări înainte de a fi înlocuit, rezultă că singura posibilitate pentru a asigura aceasta constă în anularea măsurii înlocuirii și reanalizarea motivelor de înlocuire”.

Soluția instanței este legală cu singura precizare că în ipoteza în care judecătorul dispune înlocuirea pentru alte motive decât cele invocate de creditori prin cererea comunicată practicianului, motive care nu sunt aduse la cunoștința celui asupra căruia se dispune măsura, suntem în prezența unei soluționări cu grava viciere a procedurii de comunicare a unei acțiuni, cereri in sens larg[1], deci finalmente de citare. Totul pornește de la vechiul principiu procedural că „nimeni nu poate fi judecat fără a fi chemat să se apere”, care își găsește consacrarea și în principiul constituțional privind egalitatea în fața legii, a justiției. Participanții la o procedură judiciară beneficiază de garanțiile procedurale prevăzute de art. 153 și urm. Cod proc. civ. iar prin punerea în discuție direct în ședința publică pentru prima dată se încalcă prevederile art. 157 prin inexistența totală a actului procedural astfel că dreptul la apărare este încălcat cu desăvârșire, regula citării neputându-se îndepărta decât printr-o prevedere legală care are justificarea ei[2].

Cu toate acestea, Curtea nu a trimis dosarul spre rejudecare , ci a judecat direct ea apelul. Într-adevăr, potrivit art. 480 alin. (3) și (4) Cod proc. civ., trimiterea spre rejudecare se face doar când instanța nu a intrat în judecata fondului sau procesul s-a judecat în lipsa părții necitate și cu condiția ca părțile să fi solicitat expres trimiterea spre rejudecare. Similar se întâmplă în cazul în care instanța de fond nu a fost competentă și excepția aferentă invocată potrivit legii. Pe de altă parte, potrivit art. 480 alin. (6) Cod proc. civ., dacă există alte motive de nulitate, precum cel din cauză unde nu s-au pus în discuția părților motivele invocate din oficiu, atunci instanța de apel „va reține procesul spre judecare”.

Drept urmare, raportat la aceste dispoziții, Curtea de Apel a reținut cauza spre judecare și a analizat motivele de înlocuire pe care le-a respins, așa cum vom detalia în cele ce urmează.

II. Analiza celor 4 (patru) motive de înlocuire considerate ca neîntemeiate

Curtea de Apel București a efectuat la început în cadrul motivării câteva observații generale, după care a analizat motivele specifice de înlocuire.

II.1. Repere generale privind înlocuirea administratorului judiciar

În primul rând, față de împrejurarea că cele imputate practicianului fuseseră cauzate (și) de alți participanți la procedură, Curtea a arătat că „vinovăția unora din participanții la procedura insolvenței pentru existența unor situații contrare legii (în literă și în spirit), alții decât administratorul judiciar, nu înseamnă automat lipsa vinovăției administratorului judiciar pentru apariția acelor situații deoarece există posibilitatea unor vinovății concurente; nu este necesară o vinovăție exclusivă a administratorului judiciar pentru că legea nu impune aceasta”.

În al doilea rând, Curtea a apreciat și că „nu este necesară nici măcar reținerea unei vinovății a administratorului judiciar, putându-se imagina situații obiective aflate într-un raport cauzal cu actele administratorului judiciar care să justifice totuși, în anumite împrejurări, măsura înlocuirii”. Cu privire la acest aspect însă, apreciem că poate fi acceptată o astfel de orientare, atunci când practicianul în insolvență se face vinovat de anumite inacțiuni, însă aplicarea sancțiunii înlocuirii practicianului chiar în lipsa oricărei culpe, ar transforma răspunderea acestuia într-una pur obiectivă. Or, art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 face referire la „motive temeinice” de înlocuire, astfel încât absența vinovăției nu poate echivala în opinia noastră cu temeinicia înlocuirii.

Considerăm că judecătorul când s-a referit la „situații obiective” a avut în vedere acele împrejurări care sunt generate de imposibilitatea juridică (de ex. a devenit incompatibil) sau faptică de a îndeplini atribuțiile de către practician, acesta fiind un caz de înlocuire fără a exista culpă. Practicienii în insolvență au reglementate chiar garanții privind dreptul de a se retrage conform art. 57 alin. (14) din Legea nr. 85/2014 care sunt firești atâta timp cât raportul acestora cu procedura este de reprezentant al justiției.[3]

În al treilea rând, Curtea a mai arătat la condițiile generale și că „nu are relevanță [pentru dispunerea înlocuirii – n. ns.] dacă administratorul judiciar a fost sancționat anterior (fie și cu un simplu avertisment) pentru respectivele situații considerate a fi motive temeinice de înlocuire sau pentru unele similare (cu atât mai puțin potențiala lipsă a rolului activ al judecătorului sindic în anumite situații)”.

Odată enumerate aceste repere generale, Curtea a procedat la analiza motivelor specifice invocate a fi incidente în cauză.

II.2. Motivele specifice de înlocuire a administratorului judiciar în cauză

(i) Nerespectarea termenului maximal al perioadei de observație de 1 an nu poate fi imputată practicianului, judecătorul fiind cel care poate să judece deodată toate contestațiile

Cu privire la acest motiv, Curtea a tranșat faptul că „depășirea termenului de observație din necesitatea stabilirii masei credale nu conduce automat la înlocuirea administratorului judiciar”. S-a avut astfel în vedere că în procedura în discuție, exista o multitudine de contestații și o situație economică complexă a debitoarei (dimensiune economică și complexitate de raporturi juridice), iar acestea au fost elementele determinante care au generat depășirea perioadei de observație.

Totodată, deoarece creditorii petenți susținuseră că practicianul trebuia totuși să solicite înscrierea eventual provizorie a creanțelor contestate, pentru respectarea termenului de 1 an, Curtea nu a fost de acord nici cu acest argument arătând că textul legal privind înscrierea provizorie „nu impune administratorului judiciar să formuleze o astfel de cerere, mai mult, nici măcar nu prevede expres un astfel de drept (de care oricum nu poate fi privat creditorul contestator”. Așadar, Curtea de apel a conchis că lipsa înscrierii provizorii în tabelul definitiv al creanțelor nu poate determina înlocuirea administratorului judiciar.

(i) Lipsa demersurilor privind ridicarea dreptului de administrare nu poate fi imputată administratorului judiciar atâta timp cât creditorii au legitimare procesuală

Legat de acest motiv, Curtea a arătat în primul rând că „nu se poate considera că procedura insolvenței de față a suferit pentru că administratorul judiciar nu a solicitat ridicarea dreptului de administrare a debitoarei”. În acest sens, Curtea a subliniat faptul că cei care au solicitat înlocuirea, au arătat printre altele că „administratorul judiciar nu a ajutat debitoarea în recuperarea creanțelor, eforturile aparținând doar acesteia (or debitoarea trebuie că a acționat prin administratorul special – n n.)”. Așadar, această situație este contrară ridicării dreptului de administrare.

De asemenea, făcând referire la complexitatea situației economice a debitoarei menționată deja anterior, Curtea a apreciat că acest lucru „lasă să se prezume simplu că este favorabilă o co-participare a debitoarei la eforturile de reorganizare, iar o astfel de co-participare apare și ea contrară necesității ridicării dreptului de administrare”. Nu în ultimul rând, Curtea a ținut cont și de lipsa unei sesizări în procedură din partea creditorilor în sensul ridicării dreptului de administrare în condițiile art. 87 alin. (5) care să facă și dovada ipotezelor legale care permit ridicarea dreptului de administrare, astfel că „apare că problema dreptului de administrare al debitoarei nu este presantă (…) în procedură (deci nu poate fi motiv temeinic de înlocuire a administratorului judiciar faptul că el nu a solicitat o astfel de măsură judecătorului sindic)”.

(iii) Valorificarea de bunuri în perioada de observație de administratorul special cu evitarea administratorului judiciar nu reprezintă o faptă a practicianului

În analiza acestui punct, Curtea a arătat încă de la început că astfel de valorificări implică atât aspecte de legalitate cât și de oportunitate. Așadar, „simpla existență a unei tendințe de valorificare este un aspect prea vag pentru a constitui motiv de înlocuire a administratorului judiciar (deoarece nu poate fi încadrată automat la o nelegalitate mai ales în lipsa unor admiteri ale unor contestații/acțiuni în anularea unor vânzări).”

Raportat la o vânzare de bun imobil care s-ar fi realizat de administratorul special fără aprobarea comitetului creditorilor și cu evitarea administratorului judiciar, Curtea a subliniat că aceasta ”nu esteun fapt al administratorului judiciar”. Iar ca un aspect al „tendinței generale de valorificare, respectiva vânzare [fără aprobarea comitetului – n. ns.] nu este exemplificativă din moment ce restul vânzărilor nici măcar nu au fost reclamate a nu fi avut aprobarea creditorilor (s-au depus chiar înscrisuri pentru a dovedi contrariul)”.

(iv) Modul de calcul al onorariului practicianului pe perioada în care își îndeplinește atribuțiile nu poate fi considerat retroactiv atâta timp cât a fost calculat conform hotărârii adunării creditorilor

Cu privire la modul de calcul al onorariului, apreciat de creditorii reclamanți ca fiind aplicat nelegal în mod „retroactiv”, Curtea a confirmat că onorariul fusese stabilit de creditori prin hotărârea de confirmare a practicianului. De asemenea, a mai precizat Curtea că aplicarea „retroactivă” a onorariului a făcut obiectul unei contestații specifice în procedură, contestație care a fost respinsă ca neîntemeiată. Drept consecință, nici acest motiv nu a fost reținut ca întemeiat pentru a dispune înlocuirea administratorului judiciar.

În concluzie, Curtea a admis apelul consorțiului de practicieni, a anulat sentința Tribunalului București și rejudecând a respins cererea de înlocuire a consorțiului ca neîntemeiată.


[1] Legea nr. 85/2014 folosește tehnica legislativă a dispozițiilor de trimitere la art. 342, menționând expres că dispozițiile sale se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
[2] Cu titlu de exemplu, în cazul ordonanței președințiale când se judecă de urgență sau în cazul sechestrului asigurător.
[3] Csaba Bela Nasz în acest sens în Tratatul practic de insolvență, Ed. Hamangiu 2022, p. 178.


Av. Stan Tîrnoveanu, Senior Partner – ZAMFIRESCU RACOȚI VASILE & PARTNERS
Av. Cătălin I. Radbâță, Partner RN LEX Litigation & Insolvency
Practician în insolvență RN LEX IPURL – UNPIR București

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti