Secţiuni » Arii de practică » Business » Cyberlaw
Cyberlaw
CărţiProfesionişti
 1 comentariu

Despre contractele deștepte care de fapt sunt proaste
09.06.2022 | Andrei SĂVESCU

Secţiuni: Cyberlaw, Note de studiu, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Săvescu

Andrei Săvescu

1. Inteligența contractelor inteligente. Smart Contracts înseamnă contracte deștepte. În realitate, așa-numitele contracte deștepte sunt mai mult inteligente decât sunt contracte. În calitatea lor de contracte, Smart Contracts sunt proaste, așa cum vom arăta în continuare.

2. Locul contractelor deștepte. Pentru înțelegerea Smart Contracts este nevoie de o înțelegere clară a tehnologiei blockchain, întrucât Smart Contracts sunt niște viețuitoare în ecosistemul blockchain. Dar Smart Contracts nu sunt apanajul exclusiv al tehnologiei blockchain. De exemplu, automatele de livrat cafea în gară sau de plătit parcarea la Mall Vitan din București, utilizează contracte inteligente. Problemele juridice care se ridică în cazul acestor contracte sunt prezente în cazul utilizării Smart Contracts în blockchain, dar nu sunt atât de vizibile din pricina impactului social redus. În continuare ne vom referi la Smart Contracts în blockchain, dar este necesar să avem mereu în minte că Smart Contracts nu se referă exclusiv la blockchain. Pentru înțelegerea modului în care reglementările legale se raportează la tehnologia blockchain este nevoie de o înțelegere a funcționalității matematice a acestei tehnologii într-o măsură mai mare decât în mod obișnuit.

3. Funcțiile hash. Pentru înțelegerea blockchain este relevantă noțiunea de funcție, adică relația dintre câte două elemente ale unor mulțimi. Există funcții injective, surjective și bijective. O funcție este injectivă dacă asociază fiecărui element din domeniu un element diferit din codomeniu și este surjectivă dacă există elemente diferite în domeniu pentru fiecare element din codomeniu. Există și funcții bijective, adică funcții care sunt și injective și surjective. Există unele funcții, complexe, denumite funcții hash (amestecătură), care asociază unei mulțimi un element. Ele se aseamănă cu funcțiile injective, dar nu vizează legătura dintre elemente, ci relația dintre o mulțime și un element. Funcțiile hash permit asocieri unice între texte cu lungimi diferite. Textul sursă se numește string iar rezultatul calculului funcției hash se numește digest, sau simplificat, hash. Digestul are mereu aceeași dimensiune. Stringuri diferite generează digeste diferite, adică fiecare string generează un digest unic, nu există două stringuri diferite având același digest. Așadar, funcțiile hash permit recunoașterea rapidă a textelor de dimensiuni mari, fără cercetarea întregului text, literă cu literă. Hash-ul este un fel de semnătură.

4. Problemele funcțiilor hash. Funcțiile hash au două probleme, care trebuie rezolvate prin inventarea unei funcții bune. Prima problemă este că trebuie să fie rapid calculul, adică digestul trebuie să fie obținut repede, chiar dacă digestul este foarte mare. Funcția trebuie să nu producă în niciun caz, două digeste diferite pentru același string (acest fenomen se numește “coliziune”). Pentru a fi utilizată practic, funcția hash trebuie să fie eficientă, adică să fie suficient de redus costul de calcul, trebuie să fie deterministă, adică adică pentru un string unic trebuie să genereze un digest unic, și neinversabilă, adică din digeste să nu se poată calcula stringul. Iata aici un generator automat și gratuit, bazat pe funcții hash: https://passwordsgenerator.net/sha256-hash-generator/. Iată și o listă funcții hash: https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_hash_functions. De exemplu, parolele sunt stocate utilizând mecanismul funcțiilor hash. Când utilizatorul online creează o parolă, sistemul informatic calculează o funcție hash care returnează un digest pe care îl stochează. Când utilizatorul revine și se loghează, introducând parola aleasă, sistemul compară digestul stocat cu digestul rezultat din aplicare funcției hash asupra stringului (parolei) utilizatorului, iar dacă ele coincid, permite accesul.

5. Blocurile înlănțuite. Aplicația de top a funcțiilor hash este în domeniul tehnologiei blockchain. Tehnologia blockchain (lanț de blocuri) este indisolubil legată de funcțiile hash și rețelele de computere. Blocurile de date (string) sunt “legate” între ele prin funcții hash. Blocului de date inițial (genesis block) i se adaugă un digest (pointer hash), care face parte din al doilea bloc de date, apoi celui de-al doilea bloc de date i se asociază iarăși un digest, care face parte din al treilea bloc ș.a.m.d. Acesta este mecanismul care permite blockchain să fie atât de sigur și fiabil.

6. Conceptul blockchain. Blocurile de date conțin orice fel de date informatice, de exemplu software, baze de date, tranzacții etc. Toate blocurile sunt înlănțuite între ele, iar conținutul lor nu poate fi alterat în mod fraudulos deoarece blockchain are o trăsătură esențială: este distribuit pe un număr de computere, adică numeroși membri ai comunității au acces la date. Așadar, de principiu, blockchain este distribuit și public. Conceptul blockchain este că toate calculatoarele din rețea au o copie a tuturor înregistrărilor, realizate în toate blocurile, pe care o pot consulta și pe care pot adăuga noi tranzacții. Cu alte cuvinte, blockchain înseamnă stocarea și distribuirea informației într-un spațiu virtual deschis și care permite utilizatorilor să vizualizeze toate tranzacțiile făcute în timp real, pe mai multe computere. Computerele din rețea care verifică stringurile și digestele se numesc noduri.

7. Tipologie blockchain. Există două tipuri de blockchain: public și privat. Blockchainul public nu are restricții privind accesul nodurilor la date. Toți utilizatorii au posibilitatea (teoretică) să se conecteze și să efectueze operațiuni. Orice computer poate deveni nod, stocând și actualizând întregul blockchain. Toate tranzacțiile sunt transparente și fiecare poate verifica orice. Nivelul de încredere dintre noduri este scăzut, dar comunicarea între noduri se face prin algoritmi cripotografici complecși. Cu alte cuvinte, blockchainul public este descentralizat. Exemplele cele mai importante sunt Bitcoin și Ethereum. Blockchainul privat funcționează în interiorul unei rețele restricționate pentru publicul larg, care limitează accesul nodurilor în ceea ce privește introducerea datelor, dar și capacitatea dispozitivelor de a dobândi calitatea de nod în cadrul rețelei. Blockchainul privat este controlat de o singură persoană sau companie, care are controlul absolut al rețelei. Aceasta are puterea de a valida useri, deci există șanse foarte mici ca rețeaua să fie atacată. De obicei sunt foarte rapide și sigure. Exemplul cel mai cunoscut de blockchain privat este Ripple, utilizat pentru transferul de bani.

8. Ce sunt contractele inteligente. Smart Contracts sunt pur și simplu programe informatice care funcționează atunci când sunt îndeplinite anumite condiții predeterminate. Ele sunt stocate în blocuri blockchain. Sistemul informatic gazdă execută instrucțiunile: acțiune și reacțiune. Acțiunile sunt foarte variate, cum ar fi eliberarea de active virtuale, înregistrări de vehicule, trimiterea unor comunicări etc. iar reacțiunile sunt asemănătoare, adică foarte variate. Organizațiile care folosesc blockchain oferă șabloane, interfețe web și alte instrumente online pentru a simplifica structurarea Smart Contracts.

9. Cum funcționează contractele inteligente. Smart Contracts sunt folosite și pentru a automatiza executarea unui acord, fără intermediari și într-un timp foarte scurt, adică fără comisioane și fără întârzieri. Practic Smart Contracts automatizează fluxuri de evenimente, declanșând următoarea acțiune atunci când sunt îndeplinite condițiile. Ele funcționează în esență simplu: „dacă X, atunci Y”. În momentul în care este îndeplinită o condiție, “contractul” este executat imediat. Deoarece Smart Contracts sunt digitale și automatizate, nu există documente de hârtie de procesat. Înregistrările tranzacțiilor blockchain sunt criptate, ceea ce le face foarte greu de alterat, practic imposibil. Deoarece fiecare înregistrare este conectată la înregistrările anterioare și ulterioare pe un registru distribuit, un eventual hackeri răuvoitor ar trebui să modifice întregul lanț pentru a schimba o singură înregistrare, ceea ce este imposibil. Pe scurt: Tehnologia blockchain este utilizată cu succes în privința contractelor, întrucât, datorită blockchain, contractele sunt imuabile și distribuite. Smart Contracts vizează minimizarea formalităților necesare pentru încheierea unui contract, furnizând în același timp securitatea, stabilitatea și nivelul de transparență dorit de părți.

10. Probleme privind legea aplicabilă în cazul contractului inteligent. Legea aplicabilă contractelor inteligente este legea aleasă de părți. Alegerea legii aplicabile este esențială, întrucât nodurile blockchain sunt situate de regulă în numeroase jurisdicții, părțile sunt foarte frecvent situate în jurisdicții diferite, efectele contractului se produc în jurisdicții diferite, locul încheierii contractului este în realitate imposibil de determinat etc. În ce privește normele conflictuale, legea română caută să trimită la reglementările europene. Astfel, potrivit art. 2640 Cod civil, legea aplicabilă obligaţiilor contractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene, iar în materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene sunt aplicabile dispoziţiile Codul civil privind legea aplicabilă actului juridic (cuprinse în Cartea a VII-a a Codului civil), dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau, firește, prin dispoziţii speciale din dreptul român, pentru motive care țin de ordinea publică de drept internațional privat român. Utilizarea uzanțelor în privința Smart Contracts este firească, întrucât în acest domeniul nu există norme juridice, pentru că nu există o autoritate de reglementare la nivel mondial, care să edicteze legi aplicabile pretutindeni. În ce privește forța juridică în România a uzanțelor codificate, trebuie menționat că ea se naște chiar din Codul civil, care le recunoaște caracterul de izvor de drept, ba chiar un izvor de drept privilegiat. Potrivit art. 1 Cod civil, alături de lege, aplicarea ei la situații asemănătoare și principiile generale ale dreptului, și uzanțele sunt izvoare de drept civil. Uzanțele sunt fie obiceiuri, fie uzuri profesionale. Obiceiurile sunt reguli de comportament și interpretare care au intrat în tradiție, sunt acceptate ca atare de către membrii unei comunități. Uzurile profesionale sunt reguli de desfășurare a activității profesioniștilor. În cazurile neprevăzute de lege, uzanțele au o forță mai mare decât cea a dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare. Cu alte cuvinte, interpretarea extensivă a normelor de drept civil se face, în materiile nereglementate prin lege, numai dacă o astfel de interpretare nu contravine uzanțelor. Așadar, cceastă forță remarcabilă acordată uzanțelor de legea română, imediat după lege, provine din art. 1 alin. 2 Cod civil: “În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.” Dacă utilizarea anumitor Smart Contracts este specifică profesioniștilor sau nu este o chestiune care trebuie cercetată de la caz la caz.

11. Identitatea părților în cazul contractului inteligent. Deși identitatea părților este de esența oricărui contract, întrucât contractul reglementează o relație între subiecte de drept, identificarea părților contractelor inteligente nu este întotdeauna posibilă, ba chiar este în mod frecvent imposibilă, dacă mecanismele blockchain sunt construite obișnuit, adică permițând interacțiunea sub anonimat. Există însă mecanisme tehnice de asigurare a identității părților, folosind platforme exterioare denumite Oracol, însă aceasta nu înseamnă că problemele care pot apărea în privința capacității părților pot fi sesizate și rezolvate în cadrul tehnic oferit de blockchain. Revin asupra ideii expuse mai sus, această problemă nu este specifica Smart Contracts, în blockchain, ci și automatelor de cafea din Gara de Nord.

12. Consimțământul în cazul contractului inteligent. Dacă problema identității părților este depășită, validitatea consimțământului este o altă problemă greu de surmontat, dacă nu cumva imposibil, din pricina depărtării părților și din pricina eventualelor defecțiuni de concepție sau funcționare a programelor informatice pe care Smart Contracts se bazează.

13. Obiectul contractului inteligent. Prin ipoteză, părțile care aleg să utilizeze Smart Contracts înțeleg că obiectul contractului constă în prestații caracterizate care sunt pe deplin precizate, caracterul determinist, aproape mecanic al funcționării contractului inteligent fiind cunoscut și înțeles de către părți. Așadar, utilizarea Smart Contracts se bazează pe supoziția că în cadrul blockchain se poate realiza obiectul contractului, altminteri avem de a face cu un contract hibrid, denumite și Smarter Contracts, în care doar o parte a contractului este automatizată, astfel încât este necesară o intervenție decizională umană în momente esențiale ale funcționării mecanismului contractual. Cu titlu de glumă, este evident că exigențele art. 1225 alin. 3 Cod civil (“Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.”) pot fi verificate doar din exteriorul blockchain… 🙂

14. Adaptarea contractului inteligent. Adaptarea contractelor inteligente este greu de imaginat pentru Smart Contracts, la fel și impreviziunea.

15. Încetarea contractului inteligent. Smart Contracts încetează prin executare. Firește, consecințele juridice ale, să ne imaginăm, executării necorespunzătoare, depășesc ecosistemul blockchain, virtual, manifestându-se în lumea fizică, reală.

16. Dreptul jeton. O idee foarte importantă, care probabil că merită să fie ultima din această scurtă discuție, este distincția dintre drepturi și puteri. Aptitudinile utilizatorilor blockchain autorizați care sunt antrenați în funcționarea Smart Contracts sunt mai degrabă puteri, decât drepturi. Interacțiunea în blockchain este o interacțiune foarte simplă, față de interacțiunea socială obișnuită, ea se bazează pe jetoane (tokens), deținătorii de jetoane le pot utiliza doar în modurile prestabilite de creatorul Smart Contract, care la rândul său este încorsetat de linile tehnice pe care se poate deplasa în interiorul ecosistemului blockchain gazdă. Dreptul subiectiv civil există independent de jeton, însă exercitarea dreptului are limitările tehnice specifice jetonului. Aceste limitări pot deveni cu ușurință nesatisfăcătoare. Pe de altă parte, este dificil, din punct de vedere practic, să se ajungă la discuții juridice dificile dacă interesul în acest sens nu este foarte mare. Adică problemele prea costisitoare sau prea complicate nu sunt probleme de rezolvat, ci ghinioane.

17. Concluzie. Tehnologia este o haină incomodă pentru aspirațiile oamenilor, însă greu de dat jos.

Av. dr. Andrei Săvescu, SĂVESCU & ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti