Secţiuni » Arii de practică » Business » Proprietate intelectuală
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti

Mărcile sonore europene: scurte considerații privind situația mărcilor sonore europene conform jurisprudenței CJUE
15.06.2022 | Beáta VIGH

Secţiuni: Articole, CJUE, Dreptul proprietatii intelectuale, Dreptul Uniunii Europene, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Beáta Vigh

Beáta Vigh

Marca europeană este semnul care în Uniunea Europeană servește scopul identificării, diferențierii produselor și a serviciilor, oferă informații consumatorilor pentru a le ușura procesul de alegere și decizia privind achiziționarea produselor și a serviciilor, și este utilizat în domeniul marketingului, în cele mai variate forme de prezentare: literele, cuvânt, slogan, sunet, culoare, compoziție de culori, reprezentare tridimensională, forme de pachet, multimedia, hologram etc.

Viziunea strategică generală este că un sistem european de drepturi de proprietate intelectuală va corespunde nevoilor economiei viitoare, va recompensa munca creativă și inovatoare și va permite diversității culturale să se dezvolte prin oferirea de noi oportunități pe o piață deschisă și competitivă. Un sistem modern și integrat de drepturi de proprietate intelectuală în Europa va contribui în mod semnificativ la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă durabile și la competitivitatea economiei europene, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020. Dezvoltarea unui astfel de sistem modern și integrat va permite dezvoltarea unor sectoare precum comerțul electronic și industriile digitale, care au cel mai mare potențial de creștere în viitor[1].

Jurisprudența Curții Europene de Justiție chiar înainte de anul 2016 – anul începerii reformei legislației europene a mărcilor – a arătat că este necesară modificarea criteriilor de înregistrare a mărcilor, înlocuind cerințele formale stricte cu unele mai flexibile și mai simplificate. În contextul concurenței economice, progresul tehnologic și digitalizarea au dus la apariția unei mari varietăți de noi forme creative de semne care nu ar fi protejate din punct de vedere juridic și ar restrânge în mod inutil concurența între întreprinderi pe piață, iar soluțiile publicitare inovatoare ar fi excluse din practică.

Cadrul juridic al sistemului de mărci UE a fost supusă schimbărilor din 2015, până la intrarea în vigoare, la 1 octombrie 2017, a noului Regulament privind mărcile UE, care a flexibilizat motivele absolute de refuz pentru tipurile netradiționale de mărci și a creat un temei juridic pentru protecția formelor de semne care nu puteau fi înregistrate anterior. Regulamentul a fost urmat de norme de punere în aplicare.

În acest cadru juridic și-au găsit locul mărcile europene sonore, care deși erau prezente în rândul mărcilor europene și înaintea reformei cadrului legislativ a mărcilor, sunt categorizate ca și mărci netradiționale, mărcile tradiționale fiind în concepția literaturii speciale[2] în domeniu doar mărcile verbale, figurative, tridimensionale.

Reforma legislației mărcilor europene a consolidat prin oferirea de soluții legislative posibilitatea înregistrării unor tipuri de mărci netradiționale.

Oferirea unui cadru juridic stabil și a îndrumărilor din partea Oficiul European de Proprietatea Intelectuală[3], precum și a indicațiilor jurisprudenței CJUE au condus la încurajarea protecției juridice a categoriilor netradiționale de mărci (de exemplu, mărci multimedia, holograme, mărci de mișcare, și nu în ultimul rând a mărcilor sonore) prin modificarea conceptului tradițional de marcă și prin flexibilizarea criteriilor de înregistrare.

Așa cum cerința este prevăzută la punctul 10 din preambulul Regulamentului 1001/2017[4], ar trebui să fie permisă reprezentarea unui semn în orice formă adecvată, și anume nu neapărat prin mijloace grafice, utilizând tehnologia disponibilă pe scară largă, cu condiția ca reprezentarea să fie clară, precisă, inerent completă și ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă, iar Regulamentul de punere în aplicare 626/2018 al Comisiei[5] precizează, la punctul 7 din preambulul său, că, având în vedere necesitatea modernizării, vor fi introduse diverse alternative tehnice la reprezentarea grafică, în funcție de noile tehnologii, pentru a adapta mai bine procedura de înregistrare la progresul tehnic.

Cu privire la aplicarea criteriilor de înregistrare ale mărcilor sonore, CJUE și-a exprimat opinia în cazul Shield Mark[6] într-un mod concludent, și această opinie a stat la baza dezvoltării viitoare atât a jurisprudenței CJUE, cât și a legislației privind cauzele absolute de refuzare a înregistrării mărcilor europene.

În decizia din anul 2003 privind întrebările preliminare ale curții de justiție olandeze, CJUE a exprimat următoarele:

Mărcile sonore pot fi protejate ca mărci comerciale cu condiția ca acestea să fie distinctive și să poată fi reprezentate grafic.În cazul unei cereri de acordare a unui sunet solicitantul trebuie să declare în cerere că solicită protecție ca marcă sonoră. În caz contrar, simpla reprezentare grafică se poate deduce că marca este o marcă figurativă.

Așa-numitele criterii „Sieckmann ” nu sunt îndeplinite prin descrierea semnului în cuvinte (de exemplu, „primele nouă note din Für Elise de Beethoven”) sau prin utilizarea unui cuvânt care imită sunetul unui animal. Nu este suficient să descriem notele muzicale, nu sunt suficiente (de exemplu, notația, ritmul fără marcaje ritmice). Cu toate acestea, notația obișnuită a unei mărci sonore satisface cerințele de reprezentare grafică. Notația în care este notată o notă, bătăi, note muzicale, semne de interval și alte marcaje muzicale sunt necesare.

La evaluarea caracterului distinctiv, ar trebui să se țină seama de următoarele aspecte:

criterii generale funcția esențială a unei mărci este aceea de a arăta originea comercială a produsului care poartă marca comercială, distingând produsul sau serviciul de alte produse sau servicii care nu sunt identice, fără risc de confuzie de alte bunuri sau servicii de altă origine.(Hoffman / La Roche C / 102/77[7])

Caracterul distinctiv al semnului trebuie trebuie să fie evaluată în lumina așteptărilor pe care le poate avea consumatorul mediu al bunurilor sau serviciilor. consumatorul mediu este rezonabil de bine informat și rezonabil de atent și circumspect. Consumatorul mediu poate varia în funcție de tipul de bunuri sau servicii în cauză. (Philips C-299/99[8], Llloyd, C-342/97[9])

Menționăm ca potrivit modificărilor legislative aduse prin Regulamentul 1001/2017 privind mărcile europene, criteriul reprezentării grafice nu mai constituie motiv absolut de refuz la înregistrare a mărcii, cum constituia la data adoptării deciziei privind marca sonoră Für Elise, în anul 2003.

Începând cu anul 2016 la Oficiul European de Proprietate Intelectuală s-au depus 179 de aplicații pentru mărci sonore europene, dintre care au fost admise 112 până la acest moment.

Conform art. 3 pct. 3 lit. g) al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/626 al Comisiei[10], o marcă este sonoră dacă este constituită doar dintr-un sunet sau o combinație de sunete, dar nu poate fi calificată ca și marcă sonoră, dacă este combinată cu orice alte elemente.

Potrivit aceluiași regulament de aplicare, mărcile sonore trebuie depuse spre înregistrare în format file audio la Oficiul European de Proprietate Intelectuală, în vederea examinării, această condiție privind formalitățile cererii de înregistrare a mărcilor sonore a fost introdusă în legislația europeană odată cu modificările introduse prin Regulamentul 1001/2017 și normele de aplicare ale acestuia.

La înregistrarea oricărei mărci, Oficiul European de Proprietate Intelectuală examinează caracterul distinctiv a mărcii și existența oricăror motive absolute de refuz a înregistrării mărcii europene conform art. 7 al Regulamentului 1001/2017 la momentul actual, dar examinarea existenței motivelor absolute de refuz la înregistrarea oricăror mărci este un moment procedural de esență conform legislației privind mărcile europene încă de la adoptarea primului regulament privind mărcile europene[11].

Astfel, CJUE a afirmat prin decizia din 13 septembrie 2016, că o marcă sonoră banală în lipsa distinctivității nu poate fi înregistrată ca marcă europeană[12]. Marca sonoră trebuie să aibă o rezonanță prin care conform percepției publicului permite determinarea originii produsului și diferențierea acestuia de alte produse similare sau identice pe piața relevantă[13].

În examinarea existenței motivelor absolute de refuz, este foarte important, ca potrivit opiniei EUIPO[14], percepția publicului cu privire la distinctivitatea mărcii este influențată și de tipul mărcii, astfel o marcă sonoră este percepută altfel de către publicul relevant, decât o marcă verbală sau figurativă.

Acest aspect a fost luat în considerare și în decizia Tribunalului CJUE din data de 7 iulie 2021, în cauza T‑668/19[15], prin care a confirmat că un simplu sunet care se produce la deschiderea unei cutii de băutură, urmat de un moment de liniște care durează circa o secundă și de un fâsâit care durează circa nouă secunde nu este suficient pentru a atribui caracter distinctiv mărcii sonore în raport cu clasele de produse și servicii pentru care a fost solicitată înregistrarea mărcii europene, în speță clasele 29, 30, 32, 33:

Astfel, după cum arată în mod întemeiat EUIPO, momentul de liniște de după sunetul corespunzător deschiderii unei cutii și durata sunetului corespunzător fâsâitului, de circa nouă secunde, nu sunt suficient de pregnante pentru a se distinge de sunete comparabile în domeniul băuturilor. Simplul fapt că un fâsâit de scurtă durată care survine imediat după deschiderea unei cutii este mai uzual în domeniul băuturilor decât momentul de liniște de circa o secundă urmat de un fâsâit îndelung nu este suficient pentru ca publicul relevant să atribuie acestor sunete vreo semnificație care să îi permită să identifice originea comercială a produselor în cauză.[16]

După cum se poate observa pe baza unei retrospective, jurisprudența CJUE cu privire la înregistrarea mărcilor europene sonore s-a dezvoltat în cadrul reformei legislației privind mărcile conformându-se cu dinamica dezvoltării tehnologiei și a economiei, dar principiile de bază, au rămas constante încă de la începutul anilor două mii și astfel oferă stabilitate sistemului juridic și asigură predictibilitatea procedurilor, ceea ce este foarte important pentru solicitanți.

Criteriile pe baza cărora se determină distinctivitatea unei mărci sonore, precum și aplicarea motivelor absolute de refuz privind înregistrarea acesteia au rămas constanți în jurisprudența CJUE chiar dacă anterior reformei legsilației mărcilor marca sonoră nu era recunoscută prin legislație ca tip individual de marcă, doar că odată cu modificările legislative acestea sunt sintetizate și în cadrul normelor legale.


[1] dr. Tattay Levente, 2017: Versenyképesség és szellemi alkotások az Európai Unióban. Wolters Kluwer Kft, e-book, p. 439
[2] Kur ,Annette, Senftleben, Martin, 2017: European Trade Mark Law, Oxford University, doi: 10.1093/oso/9780199680443.001.0001
[3] Disponibil aici
[4] Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene
[5] Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/626 al Comisiei din 5 martie 2018 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1431
[6] C-283/01 Shield Mark BV vs Joost Kist h.o.d.n. Memex
[7] Disponibil aici
[8] Disponibil aici
[9] Disponibil aici
[10] Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/626 al Comisiei din 5 martie 2018 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1431
[11] Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară
[12] EUIPO: OVERVIEW OF GC/CJ CASE-LAW 2016
[13] T-408/2015, Globo Comunicação e Participações S/A v EUIPO
[14] Disponibil aici
[15] T‑668/19 Ardagh Metal Beverage Holdings GmbH & Co. KG vs. EUIPO
[16] T‑668/19 Ardagh Metal Beverage Holdings GmbH & Co. KG vs. EUIPO pct. 46


Avocat drd. Beáta Vigh

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti