Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Analiză succintă a efectelor deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale – probleme invite ori care se vor ivi în practica judiciară și posibile soluții
15.06.2022 | Andrei Radu TRUFAN

Secţiuni: Articole, Drept penal, Procedură penală, RNSJ, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Radu Trufan

Andrei Radu Trufan

Adoptarea deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale a generat numeroase discuții cu privire la aplicarea și interpretarea acesteia și a efectelor pe care le are în dosarele având ca obiect infracțiunea de contrabandă asimilată, motive pentru apreciem că subiectul prezintă interes şi că pot fi făcute anumite distincţii şi clarificări pe această temă.

Argumente pentru reținerea infracțiuni de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal

Prin Decizia nr. 17/2013 din 18/11/2013[1] pronunţată în Recursul în Interesul Legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit dacă provenienţa acestor bunuri (produse accizabile) este contrabanda, se va reţine numai această infracţiune (art. 270 din Codul vamal), în conţinutul său [alin. (3)] intrând și depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal, iar nu și infracțiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. lit. h) Cod fiscal 2015) în concurs.

Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă este diferit de cel al infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, doar prin faptul că, în cazul infracţiunii de contrabandă, se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.

Ambele infracţiuni presupun o conduită ilicită comună, descrisă ca atare în elementul material din conţinutul constitutiv. În plus, infracţiunea din Codul vamal are în vedere un scop specific, și anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului. Astfel, deși infracţiunea de frontieră presupune acea faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeași conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.

Elementul material al infracţiunii de contrabandă constă în introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, sau introducerea sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzând deci deţinerea produselor accizabile supuse marcării.

Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. lit. h) Cod fiscal 2015) constă în deţinerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.

Așadar, latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă este mai largă, ea cuprinde mai mult forme posibile de comitere a faptei penale față de infracțiunea de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal și care nu este limitată cantitativ la un număr de bunuri accizabile.

Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal – art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. lit. h) Cod fiscal 2015), cât și în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda.

Contrabanda, atât în varianta tip, cât și în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii acelorași taxe și impozite (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt marcate necorespunzător), cât și introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.

De asemenea, trebuie avute în vedere şi considerentele deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale[2] care a stabilit că infracțiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin.(1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă – contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. Curtea constată însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) doar pentru infracțiunea reglementată în Codul fiscal[la art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv la art. 452 alin.(1) lit. h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracțiunii de contrabandă, în varianta „asimilată”, legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similară.

Aşadar, din considerentele celor două decizii anterior amintite reiese că infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal includea în conţinutul său fapta prevăzută de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, context în care se reţinea doar infracţiunea complexă de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, iar nu concursul de infracţiuni.

Astfel că dezincriminarea infracțiunii complexe care în conținutul său constitutiv a absorbit infracțiunea de deţinere de bunuri în afara antrepozitului fiscal determină revenirea la caracterul de sine stător al acestei infracțiuni având în vedere ieșirea din vigoare a infracțiunii absorbante.

În continuare, aratăm că prin dezincriminarea infracţiunii complexe de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal şi prin raportare la decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se va putea reţine în continuare infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, în cazul în care faptă constă în deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri.

Reţinerea acestei infracţiuni se impune şi prin raportare la obligativitatea aplicării in concreto a legii de dezincriminare, astfel cum impune art. 3 din Legea nr. 187/2012.

Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Principiul aprecierii in concreto impune că suntem în prezenţa unei legi de dezincriminare atunci când fapta concret comisă de inculpat nu mai întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Așadar, nu vom fi în ipoteza unei dezincriminări atunci când fapta este prevăzută sub o altă denumire, într-o lege specială ori este acoperită de o normă generală de incriminare.[3]

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 se caracterizează prin elementul material care constă în acţiunea de „deţinere ori comercializare în afara antrepozitului fiscal” a produselor accizabile în mod contrar dispoziţiilor legale și peste limitele impuse de lit. h), pe când în cazul infracțiunii de contrabandă elementul material este reprezentat printr-o multitudine de acţiuni, constând în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia[4].

Așadar, cele două infracțiuni se diferențiază prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă este necesară cunoașterea faptului că bunurile provin din contrabandă (astfel cum este prevăzut și la tăinuire – cunoașterea că bunurile provin din fapte infracționale) și prin faptul că infracțiunea de contrabandă este incriminată în mai multe modalități alternative de comitere și fără limite cantitative.

Totuși, apreciem că fapta încadrată inițial în contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, având în vedere că autorul faptei practic nu deține un antrepozit fiscal legal reglementat, că țigaretele sunt produse accizabile și sunt supuse marcării și doar în cazul depășirii limitei de 10.000 de țigarate.

Condiția subiectivă a cunoașterii că bunurile provin sau nu din contrabandă apreciem că nu se mai impune a fi analizată în cazul infracțiunii prevăzute de Codul fiscal, nefiind o cerință de tipicitate, precum era necesar în cazul infracțiunii de contrabandă asimilată.

Prin urmare, conchidem că faptă de contrabandă care presupune deţinerea ori comercializarea de bunuri accizabile în afara unui antrepozit fiscal legal reglementat nu a fost dezincriminată in concreto prin decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale, aceasta găsindu-şi aplicarea în infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015. [5]

Argumente în susținerea reținerii infracțiunii de tăinuire

Referitor la reținerea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 270 Cod penal, apreciem că se poate argumenta reținerea acesteia deoarece contrabanda asimilată este o formă specială de tăinuire, dar, cu toate acestea, apreciem că în această situație am eluda rațiunea și scopul deciziei 176/2022 a Curții Constituționale.

Deși dispozitivul acestei decizii duce la concluzia că este o decizie simplă de neconstituționalitate, din argumentele Curții reiese că viciul de neconstituționalitate este cel al disproporționalității incriminării faptei asimilate mult mai grav decât fapta tip, inclusiv prin inexistența unui prag valoric în cazul faptei asimilate, precum în cazul faptei tip[6]. Așadar, opinăm că reținerea infracțiunii de tăinuire ar determina ca acest viciu de neconstituționalitate să persiste, fiind reduse doar limitele de pedeapsă, soluție pe care nu o putem îmbrățișa raportat la argumentele Curții.

Așadar, prin reținerea infracțiunii art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 se va respecta atât decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale, având în vedere existența unui prag cantitativ de 10.000 de țigarate, cât și decizia nr. 17/2013 a ICCJ care a stabilit că acestă infracțiune face parte din conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă.

Totodată, având în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 are caracterul unei norme speciale, va avea prioritate față de infracțiunea de tăinuire care are caracterul unui norme generale.[7]

Cu toate acestea pentru reținerea infracțiunii de tăinuire s-ar putea argumenta prin următoarele considerente pronunțate atât de Curtea Constituțională, cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile anterior amintite.

În paragraful nr. 29 din decizia Curții nr. 176/2022 se prevede că: Curtea reține că infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, Curtea reține că, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acţiunile/operaţiunile prevăzute de această dispoziţie legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanțe ca infracţiune de tăinuire (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2743 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală). Și ulterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost caracterizată în jurisprudenţă ca „formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014), reținându-se totodată că „în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.11 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.381 din 2 iunie 2015).

Prin decizia nr.11/2015 Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept[8] în materie penală a reținut că: în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă, ceea ce produce efecte nu numai sub aspectul laturii penale, ci şi referitor la soluţionarea laturii civile.

Totuși, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. 1 Cod penal, este necesar ca făptuitorul să cunoască fie împrejurarea că bunurile au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, fie că bunurile au fost introduse în ţară prin locuri stabilite pentru control vamal, însă aceasta s-a făcut prin sustragerea de la plata taxelor şi valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte suma de 20.000 lei, fie că aceeaşi persoană a introdus, prin sustragerea de la controlul vamal, de două ori în decursul aceluiaşi an, bunuri cu o valoare în vamă sub pragul de 20.000 de lei, fie că bunurile se aflau în tranzit vamal şi au fost înstrăinate.[9] Așadar, organele judiciare au îndatorirea să reţină una sau unele dintre modalităţile alternative al infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. 1 sau 2 Cod vamal, ori să arate motivul pentru care şi-au format convingerea[10] că bunurile ar proveni din contrabandă, nefiind suficientă simplul fapt că bunurile au aplicate timbre fiscale străine.[11]

Prin urmare, nu ar trebui exclusă de plano reținerea infracțiunii de tăinuire raportat la practica judiciară anterioară reglementării art. 270 alin. (3) Cod vamal, dar și la cele două decizii obligatorii anterior amintite.[12]

Aplicarea prioritară a dreptului european

O altă problemă care se ridică este aceea dacă prin constatarea dezincriminării totale a infracțiunii de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal se încalcă sau nu reglementări europene, în principal cele referitoare la Codul vamal al Uniunii.

Se pune întrebarea dacă dezincriminarea totală ar duce la încălcarea regulamentului UE nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii care impune prin art. 3 lit. b) protejarea Uniunii de comerțul inechitabil și ilegal și încurajarea activităților economice legitime și art. 42 alin. (1) care prevede că: Fiecare stat membru prevede sancțiuni în caz de încălcare a legislației vamale. Aceste sancțiuni sunt efective, proporționate și cu efect de descurajare.

Art. 198 (1) lit. a) din același Regulament prevede că: Autoritățile vamale iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea și vânzarea sau distrugerea, pentru a dispune de mărfuri în cazurile următoare: (a) în cazul în care una dintre obligațiile definite în legislația vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii nu a fost îndeplinită sau mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală.

În cazul în care am aprecia că infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal este dezincriminată, confiscarea bunurilor nu ar mai fi posibilă, deoarece, conform art. 107 alin. (2) Cod penal, confiscarea specială se poate lua doar dacă s-a comis o faptă prevăzută de legea penală și nejustificată. Astfel, în ipoteza dezincriminării nu mai putem vorbi de o faptă prevăzută de legea penală, iar drept urmare nici măsura confiscării bunurilor provenite din contrabandă nu s-ar mai putea dispune, fiind astfel în contradicție cu normale unionale.[13]

Referitor la ultimul paragraf, se pune întrebarea cum vor fi soluționate de acum înainte dosarele având ca obiect confiscare specială de țigarate, mai ales în ipoteza unei soluții de clasare deoarece fapta nu este tipică nici pe prevederea de la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015? Totodată, ce se va întâmpla cu țigările de contrabandă sechestratate dacă ele nu se pot confisca? Cum se va soluționa o eventuală cerere de restituire a bunurilor formulată de inculpat în această ipoteză?

Apreciez că în aceste situații o soluție ar fi aplicarea prioritară a dreptului european prin raportare la Regulamentul UE nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (care face parte din dreptul național), având în vedere că țigaratele de contrabandă nu au fost introduse pe teritoriul Uniunii Europene cu respectarea condițiilor legale prevăzute de regulament, fiind astfel posibilă confiscarea lor în temeiul art. 198 alin. (1) lit. a).

Aplicarea soluțiilor anterior expuse în procesele în curs și procedura contestației la executare

Apreciem că fiecare instanță ori organ de urmărire penală ar trebui să analizeze în concret, raportat la starea de fapt reținută, dacă sunt sau nu incidente dispozițiile legale privind dezincriminarea.

Astfel, în faza de urmărire penală sau de judecată se va putea schimba încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal în infracțiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015.[14]

În faza de executare, apreciez că dacă fapta pentru care a fost condamnat inculpatul nu se regăsește în cea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, atunci contestația la executare ar trebui admisă și înlăturate toate consecințele condamnării, respectiv încetarea executării pedepsei ori a supravegherii exercitate de către Serviciul de Probațiune, precum și înlăturarea efectelor pedepselor accesorii și complementare aplicate. Totodată, bunurile confiscate nu se mai restituie și nu vor exista efecte asupra obligațiilor civile.[15]

În a două ipoteză, dacă fapta corespunde normei prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, atunci următorul pas ar trebui analizat prin comparație dacă pedeapsa aplicată condamnatului este sau nu mai mare decât pedeapsa prevăzută de infracțiunea din Codul fiscal (de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Codul fiscal din 2003 – prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 4 ani, respectiv prin art. 452 alin.(1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 – prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Astfel, în funcție de data comiterii faptei se va aplica un text sau altul și, drept consecință, instanța de executare va analiza dacă este sau nu incidentă reducerea pedepsei aplicate la maximul special conform art. 6 alin. (1) Cod penal.

Concluzii

Apreciem că decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale generează efecte juridice majore în soluționarea dosarelor având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal și că aceasta trebuie aplicată prin prisma scopului și rațiunii pentru care a fost adoptată.


[1] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 35 din 16/01/2014.
[2] Publicată în Monitorul Oficial nr.451 din 05.05.2022.
[3] În acelaşi sens F. Streteanu şi D. Niţu, Drept penal. Partea Generală. Curs universitar., vol. I, ed. UJ, Bucureşti 2014, pp. 123-124.
[4] În același sens a se vedea încheierea penală din 10.06.2022 a Curții de Apel București, dosar nr. 1823/2/2022 (769/2022), prin care s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C.p., în infracţiunea prev. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplic. art. 5 C.p., www.rejust.ro.
[5] În sens contrar https://www.juridice.ro/784365/decizia-ccr-nr-176-2022-dezincriminarea-faptei-de-contrabanda-asimilata.html.
[6] Paragraful 33 din Decizia nr. 176/2022 Curtea arată că: nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, Curtea constată că norma este afectată de un viciu de neconstituționalitate și din perspectiva stabilirii de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispozițiilor constituționale ale art.124 privind înfăptuirea justiției.
[7] În acest sens, a se vedea Sentința nr. 712 din 25.05.2022 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin necontestare, dosar nr. 6474/271/2022, nepublicată, www.rejust.ro.
[8] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 381 din 02/06/2015.
[9] În acest sens https://www.juridice.ro/408994/scurte-consideratii-cu-privire-la-infractiunea-asimilata-celei-de-contrabanda.html și https://www.juridice.ro/777902/despre-contrabanda-praguri-si-semnale-de-alarma.html.
[10] În același sens a se vedea decizia nr. 353/06.05.2022 a Curții de Apel Iași prin care s-a pronunțat achitarea inculpatului reținându-se că acesta nu a cunoscut faptul că țigările provind din contrabandă; încheierea penală din 03.06.2022 a Curții de Apel București, dosar nr. 6343/236/2019 (354/2022) prin care s-a respins cererea de schimbarea a încadării juridice din infracțiunea de contrabandă asimilată în infracțiunea de tăinuire cu motivarea că: nu se identifică nicio probă din care să rezulte că inculpatul cunoştea că pachetele de ţigări menţionate mai sus proveneau din săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 sau a infracţiunii de contrabandă prevăzute art. 270 alin. 2 lit- a-c din Legea nr. 86/2006, www.rejust.ro;
[11] În acest sens https://www.juridice.ro/408994/scurte-consideratii-cu-privire-la-infractiunea-asimilata-celei-de-contrabanda.html.
[12] În acest sens este încheierea penală din 26.05.2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 1957/336/2020 în care s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) Cod penal, www.re just.ro.
[13] În sens contrar prin decizia nr. 478/A/30.05.2022 a Curții de Apel Pitești s-a menținut măsura confiscării țigaretelor, deși toți inculpații au fost achitați în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I, cu motivarea că țigaretele sunt bunuri a căror deţinere este interzisă de legea penală, www.rejust.ro.
[14] În acest sens este încheierea penală din 11.05.2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 1957/336/2020, www.rejust.ro.
[15] În același sens F. Streteanu și D. Nițu, Drept penal Partea Generală, Curs universitar, Vol. 1, ed. Universul Juridic, București, 2014, pp. 125-126.


Jud. Andrei Radu Trufan, Judecatoria Baia Mare

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti