Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie
16.06.2022 | Andrei PAP

Secţiuni: Dezlegarea unor chestiuni de drept, Drept penal, Jurisprudența ÎCCJ, Monitorul Oficial al României, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 15 iunie 2022, a fost publicată Decizia nr. 22/2022 privind examinare sesizării formulate de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, prin care, în baza art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de sesizare din data de 1 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) din Codul penal, fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, sintagmă prevăzută distinct de art. 77 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice?”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) din Codul penal, fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, această modalitate concretă de comitere a infracţiunii nefiind exclusă prin simplul fapt că art. 77 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice enumeră distinct interdicţia schimbării poziţiei vehiculului printre obligaţiile generale în caz de accident de circulaţie.

Chestiunea de drept supusă dezlegării vizează tipicitatea infracţiunii de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal, ceea ce face necesară analiza infracţiunii în discuţie.

Potrivit art. 338 alin. (2) din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.

Situaţia premisă constă în existenţa unui accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, situaţie premisă ce pretinde efectuarea cercetării la faţa locului şi demararea cercetărilor penale necesare pentru constatarea existenţei faptelor prevăzute de legea penală şi pentru stabilirea răspunderii penale a celor responsabili de producerea accidentului de circulaţie şi a consecinţelor acestuia.

Aşadar, obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal îl constituie relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, infracţiunea fiind prevăzută în capitolul II intitulat Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, din titlul VII Infracţiuni contra siguranţei publice din Partea specială a Codului penal, dar şi relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei, deoarece prin modificarea stării locului sau prin ştergerea urmelor accidentului de circulaţie este evident că se aduce atingere aflării adevărului în cauza penală.

Spre deosebire de art. 338 alin. (1) din Codul penal, unde subiect activ nemijlocit poate fi doar conducătorul vehiculului, instructorul auto ori examinatorul autorităţii competente, subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal poate fi orice persoană.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii în discuţie se realizează prin două acţiuni, una constând în modificarea stării locului accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, cealaltă constând în ştergerea urmelor unui asemenea accident de circulaţie, în ambele cazuri lipsind acordul echipei de cercetare la faţa locului.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privitoare atât la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, cât şi la înfăptuirea justiţiei, raportul de cauzalitate rezultând ex re din materialitatea faptei.

Analiza infracţiunii relevă că raţiunea incriminării operate de art. 338 alin. (2) din Codul penal o constituie deopotrivă protejarea înfăptuirii justiţiei, consecinţa fiind aceea că elementul material al laturii obiective prin care se realizează infracţiunea se raportează şi la această raţiune avută în vedere de către legiuitor.

Ca atare, orice modificare a stării locului accidentului sau ştergere a urmelor accidentului, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului realizează elementul material al infracţiunii.

Faptul că nu interesează scopul sau motivaţia avută în vedere de către autor este cu atât mai evident cu cât chiar situaţia premisă presupune un element a priori prin el însuşi de o gravitate ridicată, respectiv existenţa unui accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.

Prin urmare, în lipsa acordului echipei de cercetare, orice modificare a stării locului accidentului şi orice ştergere a urmelor accidentului de circulaţie, având urmările grave menţionate, duc la consumarea infracţiunii.

Particularitatea infracţiunii analizate este dată de prevederea chiar în textul de incriminare a cauzelor de tipicitate negativă sau de excludere pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, cazuri în care fapta nu constituie infracţiunea de părăsire a locului accidentului.

Astfel, art. 338 alin. (3) din Codul penal prevede expres că părăsirea locului accidentului nu constituie infracţiune, printre altele, b) în ipoteza în care conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului şi c) în ipoteza în care conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare.

Se observă că ambele ipoteze implică schimbarea poziţiei autovehiculului.

Argumentul potrivit căruia cauzele de excludere operează doar în cazul infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal nu este valid, de vreme ce, de exemplu, în ipoteza de la lit. b), anterior citată, referinţa la art. 338 alin. (2) din Codul penal este evidentă şi exclusivă, deoarece doar la art. 338 alin. (2) din Codul penal situaţia premisă expresă din textul de incriminare implică un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.

Ca atare, din prevederea de către legea penală în mod limitativ a cazurilor în care schimbarea poziţiei autovehiculului nu constituie infracţiune reiese că numai în aceste situaţii este exclus cu desăvârşire ca schimbarea poziţiei autovehiculului să realizeze tipicitatea infracţiunii.

De aceea, este eronată teza contrară din opinia exprimată în încheierea de sesizare, potrivit căreia simpla schimbare a poziţiei vehiculului implicat în accident nu ar realiza tipicitatea, dar şi aici cu excepţia – nota bene avansată de către emitentul opiniei juridice – ipotezei în care schimbarea poziţiei vehiculului ar conduce la reconfigurarea stării locului accidentului prin indicarea unui alt loc al accidentului.

Procedându-se în această manieră, se ajunge la configurarea subiectivă a tipicităţii unei infracţiuni de către interpretul normei juridice, în detrimentul configurării legale a tipicităţii şi a excepţiilor de la aceasta efectuate expres de către legiuitor.

În argumentarea tezei menţionate s-a mai afirmat că s-ar încălca principiul fundamental al legalităţii incriminării prevăzut de art. 1 alin. (1) din Codul penal, câtă vreme legiuitorul enumeră doar în art. 77 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice obligaţia oricărei persoane de a nu schimba poziţia vehiculului, fără să o mai prevadă însă în art. 338 alin. (2) din Codul penal.

Se observă că art. 77 alin. (3) prevede că este interzis oricărei persoane să schimbe poziţia vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să şteargă urmele accidentului fără încuviinţarea poliţiei care cercetează accidentul.

Textul menţionat face parte dintr-o lege nepenală, respectiv din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, capitolul V intitulat Reguli de circulaţie, secţiunea a 5-a referitoare la Obligaţii în caz de accident.

Noul Cod penal a consacrat principiul legalităţii incriminării în art. 1 alin. (1), statuând că legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni, spre deosebire de Codul penal anterior care prevedea în art. 2 că legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.

După cum s-a observat în doctrină1 noua formulare este corectă, deoarece subliniază că legea penală şi nu legea, în general, prevede care fapte constituie infracţiuni.

Aşadar, principiul legalităţii incriminării a fost adus în discuţie în mod inadecvat, prin definiţia sa legală impunând expres că doar legea penală prevede care fapte constituie infracţiuni.

Pe această cale, s-a ajuns la formularea concluziei eronate că, prin art. 77 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, legiuitorul a modificat atât conţinutul constitutiv al infracţiunii de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, cât şi obligaţiile conducătorilor vehiculelor implicate în accidente rutiere, deşi din nicio dispoziţie legală nu reiese prima teză.

Prin urmare, tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 383 alin. (2) din Codul penal nu este restrânsă de o dispoziţie nepenală, dedusă din numărul obligaţiilor în caz de accident din cuprinsul art. 77 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

În fine, realizarea tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal în concret prin schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului, reprezintă o chestiune de aplicare a legii penale, nicidecum o analogie în defavoarea persoanei acuzate.

Textul art. 338 alin. (2) din Codul penal este suficient de clar şi de previzibil pentru a se înţelege exact de către orice destinatar în ce constă fapta oricărei persoane, care, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului, modifică starea locului sau şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.

De altfel, prin Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat obligaţia statelor membre de a defini clar infracţiunile şi pedepsele pe care le reprimă. În Hotărâre (pct. 145) şi în jurisprudenţa dezvoltată ulterior s-a afirmat că această condiţie este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din formularea dispoziţiei relevante şi, dacă este necesar, cu ajutorul interpretării instanţelor referitoare la aceasta, ce acte şi omisiuni îi angajează răspunderea penală.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 4.091/229/2018 (1.518/2021), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) din Codul penal, fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, sintagmă prevăzută distinct de art. 77 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice”

şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 338 alin. (2) din Codul penal privind infracţiunea de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, „fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie”.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022.

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti