Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. interzicerea acordării primei de vacanţă în bani şi condiţionarea acordării acesteia numai sub forma voucherelor de vacanţă
22.06.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Dreptul muncii, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 610 din 22 iunie 2022 a fost publicată Decizia nr. 75/2022 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Petronel Chiriac în Dosarul nr. 14.839/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 558D/2020 și de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din Bucureşti, în numele şi pentru membrii de sindicat Elena Burdulea, Maria Iuliana Cîrstoniu şi alţii, precum şi de Emil Crişan, Cătălin Florian Popescu şi alţii în Dosarul nr. 24.197/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin aplicarea acestora, angajaţii nu mai beneficiază de prima de vacanţă în bani, ci doar sub forma voucherelor de vacanţă, inferioare ca valoare. Se arată că, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, o parte din salariaţi, care au efectuat concediul de odihnă aferent anului 2017, au încasat prima de vacanţă prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cuantumul şi sub forma prevăzut de acesta, iar ulterior datei de 1 iulie 2017, salariaţilor care au efectuat concediul de odihnă le-a fost refuzată acordarea acestui drept (adaos salarial prevăzut de convenţia colectivă), deoarece legea interzice acordarea primei de vacanţă în bani şi condiţionează acordarea primei de vacanţă, stabilind că aceasta se acordă numai sub forma voucherelor de vacanţă în limita a 1.450 lei pentru un salariat. În aceste condiţii, este evidentă încălcarea principiului constituţional prevăzut de art. 16 alin. (1) şi, implicit, a art. 5 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, deoarece are loc excluderea unor angajaţi de la beneficiul unui drept legal constituit, pe care angajatorul era obligat să-l acorde potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Aşadar, se încalcă principiul egalităţii de tratament, deoarece în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, iar, potrivit legii, constituie discriminare actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă care au ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

De asemenea, deşi contractul colectiv de muncă constituie legea părţilor, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părţi (art. 148 din Legea nr. 62/2011), se constată ingerinţa legiuitorului în executarea convenţiei colective, prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017. Astfel, fără a modifica în mod explicit reglementările contractului colectiv de muncă legal încheiat, legiuitorul intervine în executarea acestuia în sensul interzicerii acordării primei de vacanţă, astfel cum este prevăzută în acordul colectiv. Se încalcă şi dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, care dispun că este interzisă orice imixtiune a autorităţilor publice, sub orice formă şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă, şi ale art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garantează executarea convenţiilor colective legal încheiate.

Distinct, se susţine că este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, de modificare a modului de acordare a voucherelor de vacanţă, intervin în executarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate anterior intrării sale în vigoare, înlocuind ope legis drepturile statuate de părţile semnatare ale convenţiei colective cu cele legale, inferioare ca valoare. Nefiind în vigoare la momentul încheierii contractului colectiv de muncă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 nu poate stinge, din perspectiva constituţională, drepturile recunoscute de angajator prin semnarea convenţiei colective. Apariţia unor legi ulterior încheierii unui contract colectiv de muncă nu este de natură să afecteze clauzele sale, pentru că ar însemna ca legea civilă să retroactiveze. Potrivit Constituţiei, dreptul la primă de vacanţă aferentă anului 2017 s-a născut în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 şi ale cărui clauze produc efecte până la data încetării sale, indiferent de modificările legislative intervenite între timp.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, referitor la modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare. În consecinţă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, care au următorul cuprins:

„Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Art. I. –
Alineatele (2), (24) şi (4) ale articolului 1 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

« (2) Instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, precum şi operatorii economici, astfel cum sunt definiţi de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare, acordă, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie, în perioada 1 iulie 2017-30 noiembrie 2018, o singură indemnizaţie de vacanţă sau o singură primă de vacanţă, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.»”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, sau Decizia nr. 288 din 27 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 29 iulie 2021).

Curtea a statuat, în acord cu jurisprudenţa sa, că dreptul la vouchere de vacanţă are o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015).

De asemenea, referitor la invocarea încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016). În consecinţă, Curtea a constatat că, stabilind acordarea dreptului la prima de vacanţă sau indemnizaţia de vacanţă sub forma voucherelor, legiuitorul a acţionat în limitele marjei sale permise de Legea fundamentală, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale privind acordarea primei de vacanţă sub formă de vouchere, în raport cu normele constituţionale antereferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 26 iunie 2020). Astfel, Curtea a statuat că încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar, s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale (a se vedea şi Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, şi Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).

Curtea a mai statuat că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009). Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să se desfăşoare negocierile colective, contractele colective neputând genera drepturi şi obligaţii contra legem. Ele sunt acte care sunt încheiate în aplicarea legilor, şi nicidecum acte care să prevaleze forţei legii. Astfel, este evident că în sfera publică asemenea contracte se negociază şi se încheie în limitele şi în cadrul stabilite de lege (Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). Aceleaşi raţiuni sunt valabile şi în privinţa contractelor colective de muncă încheiate la nivelul societăţilor la care statul este unic acţionar sau acţionar majoritar, prevederile acestora putând fi modificate prin acte de reglementare primară. Prin urmare, caracterul obligatoriu al convenţiilor colective încheiate la nivelul autorităţilor publice sau al societăţilor unde statul este acţionar unic sau majoritar nu poate fi opus legii.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti