Secţiuni » Arii de practică » Business » Transporturi
Transporturi
CărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului pentru transportul public de persoane pentru 6 luni, în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără autorizaţie taxi/cu autorizație expirată
22.06.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: C. administrativ, CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României, Transporturi
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 610 din 22 iunie 2022 a fost publicată Decizia nr. 76/2022 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58^1 alin. (1) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere și ale art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri și de persoane.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de George Iancu în Dosarul nr. 7.007/3/2020 al Tribunalului Ilfov – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 565D/2020.

În opinia autorului excepției, obligaţia prevăzută la art. I pct. 18 din Legea nr. 168/2010, de a formula contestaţie doar la instanţa de contencios administrativ împotriva reţinerii certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare, sunt impuse aprioric sancţiuni atât asupra titularului autorizaţiei taxi, cât şi asupra proprietarului autoturismului, înainte ca judecata să fi început. Astfel, prin art. 581 din Legea nr. 38/2003 se aplică întâi sancţiunea, pentru ca prin art. I pct. 18 din Legea nr. 168/2010 să se stabilească reguli privind desfăşurarea ulterioară a procesului. Nu este exclus ca după terminarea procesului să se constate nevinovăţia celui care a fost deja pedepsit.

Din art. 581 al Legii nr. 38/2003 şi din restul acestei legi nu rezultă vreo sancţiune şi pentru autoritatea de autorizare care provoacă în mod deliberat punerea în întârziere a titularului autorizaţiei taxi prin nevizarea autorizaţiei taxi sau prin tergiversarea vizării acesteia.

Prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare, nici titularul autorizaţiei taxi nu poate să-şi continue activitatea economică, nici proprietarul autoturismului nu se mai poate folosi de autovehiculul său. Restrângerea dreptului de a desfăşura activitatea economică, concomitent cu restrângerea dreptului de proprietate asupra autoturismului, nu poate fi circumscrisă condiţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie şi nici nu este proporţională cu vina titularului autorizaţiei taxi nevizate, mai ales că vina este în exclusivitate a autorităţii de autorizare, care tergiversează vizarea autorizaţiei taxi în mod deliberat pentru a crea o presiune psihologică suplimentară asupra titularului autorizaţiei taxi, în raport cu sancţiunile la care este expus titularul autorizaţiei taxi nevizate. Disproporţia este mai mult decât evidentă, pentru că, în timp ce autoritatea de autorizare tergiversează vizarea autorizaţiei taxi, pedeapsa o suportă doar titularul autorizaţiei taxi nevizate. În timp ce sancţiunea principală a amenzii este suspendată de drept (în baza art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor) până la finalizarea acţiunii de la judecătorie, cealaltă sancţiune, a reţinerii certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare, nu mai este suspendată de drept, pentru că este circumscrisă Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pentru plângerea prealabilă, obligatorie în contenciosul administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede un termen de 30 de zile, timp în care „curge” sancţiunea reţinerii certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 alin. (1) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. I pct. 18 din Legea nr. 168/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. Curtea observă că dispoziţiile art. 581 alin. (1) din Legea nr. 38/2003 au fost introduse în cuprinsul acestei legi prin art. I pct. 13 din Legea nr. 168/2010. De asemenea, Curtea observă că prevederile art. I pct. 18 din Legea nr. 168/2010 modifică art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 13 aprilie 2010. Având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei, dispoziţiile corespunzătoare din actul de bază, în care se integrează dispoziţiile modificatoare, respectiv art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 581 alin. (1) din Legea nr. 38/2003: „În cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să deţină autorizaţie taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depăşită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile prezentei legi, precum şi în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) şi art. 36 alin. (3), odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, prevăzută de prezenta lege, se suspendă dreptul de utilizare a autoturismului respectiv pentru 6 luni.”;

– Art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010: „Împotriva măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii.”

Prevederile art. 20 alin. (7) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 38/2003, la care art. 581 alin. (1) din aceeaşi lege face trimitere, au următorul cuprins:

– Art. 20 alin. (7): „Se interzice taxiurilor să efectueze transport public de persoane în regim de taxi sau să staţioneze în vederea efectuării în mod permanent a unor astfel de transporturi în interiorul unei localităţi, alta decât localitatea de autorizare.”;

– Art. 36 alin. (3): „Se interzice amplasarea în interiorul şi/sau pe caroseria unui autovehicul, care nu deţine, după caz, autorizaţia taxi ori copia conformă valabilă, a însemnelor, a înscrisurilor, a dotărilor şi a accesoriilor specifice autovehiculelor autorizate să execute transport public în regim de taxi sau în regim de închiriere.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a reţinut că prevederile art. 581 alin. (1) din Legea nr. 38/2003 instituie măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului pentru transportul public de persoane pentru 6 luni, în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să deţină autorizaţie taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depăşită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu dispoziţiile Legii nr. 38/2003, precum şi în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) şi art. 36 alin. (3) din acest act normativ.

Raportat la instituirea măsurii suspendării dreptului de utilizare a autoturismului pentru transportul public de persoane pentru 6 luni, Curtea a observat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 38/2003, serviciile de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere fac parte din categoria serviciilor publice organizate de către autorităţile administraţiei publice locale pe raza administrativ-teritorială respectivă, cărora legiuitorul a înţeles să le acorde o reglementare specială, impusă de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui cadru unitar pentru desfăşurarea acestora, iar, pe de altă parte, a unei calităţi corespunzătoare standardelor unui transport civilizat şi în condiţii de siguranţă. Activitatea de transport în regim de taxi trebuie să se desfăşoare în limitele şi condiţiile autorizaţiei emise de către autorităţile competente pe raza administrativ-teritorială aferentă, corespunzător atribuţiilor legale şi cu respectarea autonomiei locale a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale implicate, în a cărei responsabilitate revine organizarea serviciilor de transport în regim de taxi.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că susţinerea referitoare la încălcarea dreptului la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie este neîntemeiată, deoarece transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizaţi, iar autorizaţia de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localităţii sau primăriei municipiului Bucureşti de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul îşi are sediul sau domiciliul, după caz, pe durată nedeterminată, pe baza unei documentaţii. În consecinţă, dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dreptul fundamental la muncă, întrucât libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. Alegerea profesiei şi a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea şi calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiţionată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă.

De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile. Art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabileşte că dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din acelaşi Protocol referitoare la protecţia proprietăţii „nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general (…)”. De asemenea, art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că dreptul de proprietate este garantat, dar „conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege”, iar art. 136 alin. (5) din Constituţie consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, însă „în condiţiile legii” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 691 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009).

Astfel, suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului reprezintă consecinţa unei conduite culpabile şi nu are semnificaţia înfrângerii dreptului de proprietate privată asupra autoturismului, în substanţa sa. Măsura reţinerii plăcuţelor cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare are caracter temporar şi reprezintă o limitare a folosinţei autoturismului pe o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită cu încă 6 luni, în condiţiile art. 581 alin. (5) din Legea nr. 38/2003. De asemenea, potrivit art. 581 din Legea nr. 38/2003, suspendarea notificată a dreptului de utilizare a autoturismului încetează, iar plăcuţele cu numărul de înmatriculare şi certificatul de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă au trecut cel puţin 30 de zile de la data procesuluiverbal de reţinere şi se depune dovada achitării amenzii contravenţionale. O astfel de măsură este justificată obiectiv şi raţional, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol create ca urmare a nerespectării regulilor privind transportul în regim de taxi sau în regim de închiriere şi prevenirea săvârşirii unor noi contravenţii. Aşadar, având în vedere scopul urmărit, mijloacele folosite, precum şi existenţa unui just echilibru între interesele individuale şi cele generale, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate sunt conforme dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 456 din 1 iulie 2021, precitată).

De asemenea, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au aplicabilitate în cauză.

Curtea a mai precizat că susţinerile referitoare la posibile abuzuri în legătură cu activitatea autorităţilor de avizare nu privesc, în realitate, constituţionalitatea textelor criticate, ci modul de interpretare şi de aplicare a legii. Or, sub acest aspect, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale prevederile legilor, ale tratatelor internaţionale, ale regulamentelor Parlamentului şi ale ordonanţelor Guvernului care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Ca atare, exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunţa doar cu privire la înţelesul lor contrar Constituţiei, interpretarea şi aplicarea legii fiind de resortul autorităţilor publice cu atribuţii în materia transportului în regim de taxi, iar, în caz de litigiu, al instanţei judecătoreşti.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010, prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea a statuat că textul de lege criticat stabileşte o modalitate de atacare în instanţa de contencios administrativ a măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare, ceea ce dă expresie dreptului la un proces echitabil (a se vedea Decizia nr. 1.182 din 15 septembrie 2011, precitată).

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti