Secţiuni » Arii de practică » Business » Cyberlaw
Cyberlaw
CărţiProfesionişti

Viitorul ICO (Initial Coin Offering) în Uniunea Europeană
23.06.2022 | Victor BUJU, Niura MOISEI SCHAATSCHNEIDER

Secţiuni: Articole, Cyberlaw, Dreptul Uniunii Europene, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Victor Buju

Victor Buju

Niura Moisei Schaatschneider

Niura Moisei Schaatschneider

Observații inițiale

Piața cripto-activelor a intrat într-o zonă de declin semnificativ, numită în termeni investiționali Bear Market. Mulți investitori seduși de promisiunile profiturilor rapide se găsesc acum într-un context de pesimism și neîncredere, pierzând pe zi ce trece fonduri care nu demult promiteau că se vor înmulți substanțial.

Se ilustrează așadar faptul că există întotdeauna riscul ca o oportunitate seducătoare să fie un simplu miraj, acoperit de termeni grandioși și neuzuali, ademenitori pentru persoanele care nu au beneficiat de o educație financiară concretă. În lumea tehnologiilor emergente, aceste șanse se prezintă sub forma unui ICO.

Initial Coin Offering (ICO) sau Oferta Inițială de Monedă reprezintă o metodă de finanțare a unui proiect folosită de companii și start-up-uri care dezvoltă afaceri bazate pe tehnologia blockchain. Practic, aceasta este un mijloc de crowdfunding prin crearea și vânzarea unui token digital[1] pentru a finanța dezvoltarea proiectelor.

ICO reprezintă o alternativă la metodele clasice de strângere de capital, precum IPO (Initial Public Offering, respectiv Ofertele Publice Inițiale), pentru că sunt organizate în afara sistemului financiar clasic, fiind, până recent, foarte lacunar reglementate în majoritatea jurisdicțiilor.

Faptul că (încă) această metodă de finanțare este nereglementată în mod integrat a reprezentat un mare avantaj pentru antreprenorii mai puțin conectați la investitori, care puteau cu dificultate să acceseze piețele de capital.

Într-o analiză realizată de Parlamentul European, se arată că metodele clasice de strângere de capital prezintă o serie de dezavantaje, precum faptul că antreprenorii sunt forțați să renunțe la o parte semnificativă a afacerii create în momentul lansării unei IPO, sau faptul că strângerea de capital din runda inițială este de obicei limitată de legile în vigoare și deschisă doar investitorilor acreditați – privând astfel antreprenorii de alte surse de capital[2] necesare dezvoltării proiectelor lor.

Cu toate acestea, deși este un termen folosit recent cu o frecvență ridicată, multe incertitudini planează asupra conceptului de ICO. Articolul de mai jos va încerca să explice sumar ce este și cum funcționează un ICO, care sunt riscurile la care se expun investitorii, urmărind în același timp să creioneze viitorul aparent al acestor tipuri de operațiuni prin prisma legislațiilor care vor fi adoptate la nivelul Uniunii.

Cum funcționează un ICO

Spre deosebire de IPO, care folosesc pentru publicitatea proiectului în principal listarea și publicarea prospectului la bursa de valori, ICO utilizează pentru publicitate canale mai puțin convenționale de mass-media, precum Twitter, Discord sau alte rețele de socializare, website-ul propriu, precum și website-uri specializate, în care antreprenorii își prezintă proiectele crypto și anunță faptul că urmează să organizeze un ICO. Strângerea de fonduri constă, în concret, în vânzarea către public a unui token nou creat.

Primul pas pentru organizarea unui ICO este redactarea și publicarea unui white paper sau „cartea albă” a proiectului. Acest document este redactat de dezvoltatorii proiectului și are rolul de a explica pe scurt tehnologia din spatele acestuia, scopul și misiunea proiectului, respectiv soluția, produsul sau serviciile pe care le oferă sau urmează să le ofere[3].

Acesta conține de regulă informații despre echipa implicată în dezvoltarea proiectului, cum va fi implementat și care sunt etapele de dezvoltare și finalizare. Un element central al white paper-ului este noul token creat și natura lui juridică, acesta fiind de fapt ceea ce se oferă publicului într-un ICO. De aceea, este esențial ca acest document să conțină informații despre numărul token-ilor creați, cum vor fi distribuiți către public, la ce intervale de timp, și cum este creat prețul acestora.

Prin raportare la natura juridică și funcțiile sale într-un proiect, token-ul poate fi grupat în trei categorii generale:

(i) currency tokens, care pot fi folosiți pentru plata în tranzacții cu oricine este dispus să accepte plata lor;

(ii) utility tokens, care pot oferi o varietate de beneficii, inclusiv acces la anumite servicii oferite de proiect;

(iii) asset or investment tokens care oferă proprietarului dreptul de a participa la câștigurile viitoare ale emitentului și, în unele cazuri, drepturi de vot sau alte drepturi de participare în dezvoltarea și management-ul proiectului.

Un token poate aparține uneia dintre categorii, dar poate fi și un hibrid, pentru că oferă funcțiile aferente uneia sau tuturor categoriilor. În practică, majoritatea dezvoltatorilor de proiecte crypto vor declara în white paper faptul că token-ul oferit este un “utility token”. Motivul este acela de a diminua riscul ca ICO-ul să fie văzut ca o vânzare mascată de acțiuni, operațiune care ar fi trebuit supusă regulilor pentru vânzarea de acțiuni sau alte instrumente financiare. De aceea, cei interesați ar trebui să analizeze atent substanța token-ului respectiv și mai puțin denumirea dată în white paper.

După publicarea white paper-ului are loc de obicei o vânzare privată, restrânsă deschisă doar unui număr limitat de investitori (private sale). În această etapă a proiectului, token-ul este vândut la un preț preferențial. Vânzarea privată este o etapă importantă pentru că are rolul de a testa interesul publicului față de proiect și poate influența prețul token-ului în momentul vânzării către public prin ICO.

După vânzarea privată are loc organizarea propriu-zisă a ICO, care, în funcție de interesul arătat în cadrul vânzării private, poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni. Din momentul deschiderii vânzării către public până la data închiderii, persoanele interesate trimit către adresa portofelului digital indicat de organizatori plata, care are loc de regulă în criptomonede sau monede fiat, și primesc în schimb, în portofele lor digitale, un anumit număr de tokeni.

După ce strângerea de fonduri are loc, dezvoltatorii proiectului, în funcție de stadiul de dezvoltare al acestuia, vor putea lista token-ul pe o platformă de crypto-exchange pentru a fi cumpărat și vândut în schimbul altor tokeni sau criptomonede. Listarea token-ului pe o platformă exchange va reprezenta în sine o altă sursă de lichiditate și capital pentru dezvoltarea afacerii.

Riscurile unui ICO pentru investitori

Deși lipsa de reglementare prezintă o serie de avantaje pentru dezvoltatorii de proiecte crypto, pentru o mare parte din investitori/cumpărători, participarea într-un ICO este extrem de riscantă. Din păcate pentru piața crypto, dar și pentru reputația tehnologiei blockchain (care are într-adevăr potențialul de a schimba lumea), multe proiecte din acest domeniu sunt lipsite de substanță economică și sortite eșecului-voit sau nu.

Îmbrăcate mereu într-un limbaj tehnologic grandios, menit să impresioneze și să seducă în special persoane care nu înțeleg foarte bine tehnologia din spatele proiectului, acestea sună bine pe hârtie, respectiv în „white paper”, însă în realitate sunt lipsite de orice aplicație practică.

Cine are de câștigat, totuși, din organizarea de ICO? Evident, dezvoltatorii proiectului și investitorii care participă în stadiul de vânzare privată.

Profitul este instantaneu și are loc în momentul listării token-ului pe un exchange. Odată listat, atât dezvoltatorii, cât și investorii (în special cei implicați în vânzarea privată) vor vinde toți tokenii deținuți, de multe ori în aceeași zi, ceea ce va duce la prăbușirea prețului token-ului. Odată prăbușit prețul, majoritatea proiectelor nu își mai revin și sunt abandonate din „lipsă de fonduri”, dublat de lipsa de interes a publicului. Mai mult, o analiză detaliată a ICO arată că majoritatea proiectelor se termină în delistare[4].

Deoarece un ICO nu se supune acelorași reguli ca un IPO, ele se bucură de o lipsă de control care vine la pachet cu o lipsă de protecție a investitorilor. Mai mult, diligența cu care dezvoltatorii se implică în dezvoltarea proiectului și intențiile lor ca proiectul să aibă succes pe termen lung sunt extrem de greu de probat pentru a dovedi o fraudă în dauna investitorilor.

Bineînțeles, faptul că majoritatea proiectelor eșuează nu ar trebui să submineze încrederea în tehnologia blockchain. Istoria demonstrează în mod repetat că acesta este un parcurs firesc al oricărei inovații tehnologice. La sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, foarte multe companii reușeau să strângă fonduri doar pentru că își creau un website, fără să deruleze propriu zis o afacere. Investitori care doreau să profite de răsăritul World Wide Web aruncau cu bani în orice astfel de companie doar pentru că era catalogată drept „internet company”. Deși majoritatea proiectelor și companiilor din aceea perioadă au eșuat și au folosit world wide web ca pe un vehicul de îmbogățire rapidă, importanța internetului și modul fundamental în care a schimbat societatea umană nu poate fi negată.

Așa cum vom arăta mai jos, și în cazul acestor noi tehnologii, etapa „vestului sălbatic” este pe cale să se încheie.

Viitorul ICO în Uniunea Europeană

La finalul acestui an, în Uniunea Europeană, urmează să fie adoptat Regulamentul Uniunii Europene privind piețele de active criptografice („MiCA” sau „Regulamentul”)[5]. Acest Regulament va schimba permanent peisajul tehnologiei blockchain în Europa și va supune ICO acelorași standarde de control precum alte instrumente financiare.

În primul rând, Regulamentul prevede obligativitatea prezentării instituționale a unui white paper înainte de organizarea unui ICO. White paper-ul trebuie să fie prezentat autorității competente din statul membru și va trebui să cuprindă cel puțin umătoarele informații: (i) prezentarea emitentului (companiei) și celor implicați în proiectarea și dezvoltarea cripto-activului; (ii) termenii ofertei; (iii) drepturile și obligațiile atașate cripto-activului; descrierea tehnologiei de bază; (iv) riscurile asociate emitentului, cripto-activului și ofertei.

Trebuie menționat că vânzarea către public a unor monede care se califică ca utility tokens sau currency tokens vor fi supuse doar obligațiilor de notificare a autorităților competente, în timp ce vânzarea către public a unui token ce pot fi calificați ca asset sau investment tokens va fi supusă aprobării administrative.

Obligația de notificare și aprobare a white-paper-ului nu va exista în următoarele cazuri:

(i) dacă tokenii sunt oferiți gratuit;

(ii) în cazul în care tokenii sunt creați automat prin mining, ca recompensă pentru întreținerea DLT (Distributed Ledger Technology) sau validarea unei tranzacții;

(iii) în cazul în care cripto-activul este unic și nu este fungibil cu alte cripto-active;

(iv) în cazul în care tokenii sunt oferiți unui număr mai mic de 150 de persoane fizice sau juridice per stat membru;

(v) în cazul în care, pe o perioadă de 12 luni, contravaloarea totală a unei oferte către public în statele membre UE nu depășește 1 000 000 EUR (sau 5 000 000 EUR) sau echivalentul în altă monedă sau în cripto-active; și

(vi) în cazul în care oferta către public se adresează exclusiv investitorilor calificați, iar tokenii sau cripto-activele pot fi deținute numai de către astfel de investitori calificați.

Regulamentul prevede de asemenea că acestor ICO se va aplica, acolo unde este cazul, legislația orizontală a UE pentru asigurarea protecției consumatorilor, cum ar fi Directiva 2005/29/CE[6] al Parlamentului European și a Consiliului sau a Directivei Consiliului 93/13/CEE[7] din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, inclusiv orice obligații de informare cuprinse în acestea, atunci când ofertele de cripto-active către public implică relații între afaceri și consumatori.

Regulamentul prevede și faptul că, în cazul în care o ofertă către public se referă la un proiect pentru bunuri care nu sunt încă disponibile sau servicii care nu sunt încă în funcțiune, durata ofertei publice așa cum este descrisă în white paper nu trebuie să depășească douăsprezece luni.

În ceea ce privește clasificarea token-ului în una dintre cele trei categorii prezentate mai sus, Regulamentul prevede faptul că ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare este responsabilă pentru clasificarea tipului de token. Clasificarea poate fi contestată însă de autoritățile competente, atât înainte de data de publicare a ofertei, cât și în orice moment ulterior. Autoritățile competente vor avea dreptul de a solicita Autorității Bancare Europene (EBA), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) sau Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) un aviz cu privire la clasificarea propusă.

Autoritățile competente ar trebui să poată suspenda sau interzice o ofertă publică de cripto-active, altele decât utility tokens sau currency tokens, sau admiterea acestor cripto-active la tranzacționare pe o platformă de tranzacționare pentru cripto-active, în cazul în care oferta publică sau admiterea acesteia la tranzacționare nu respectă cerințele aplicabile, inclusiv atunci când white paper-ul sau comunicările de marketing nu sunt corecte, nu sunt clare sau sunt înșelătoare.

Nu în ultimul rând, Regulamentul prevede faptul că regulile răspunderii civile ar trebui să se aplice ofertanților și persoanelor care solicită admiterea la tranzacționare și organul de conducere al acestora pentru informațiile furnizate publicului prin intermediul white paper-ului.

Mai sus am redat câteva din cele mai importante prevederi din Regulament, însă acesta este vast și complex, iar prin adoptarea lui, ICO vor fi supuse acelorași rigori ca un IPO. Criticii legislației susțin faptul că adoptarea ei va conduce la dificultăți în adoptarea tehnologiei la scară largă și va impune bariere unor proiecte inovatoare și cu potențial de a schimba societatea.

Totodată, vocile critice susțin că și acest tip de investiții vor deveni restrictive și rezervate doar investitorilor cu putere financiară mare, încălcând exact scopul acestei tehnologii de a oferi accesibilitate populației fără intermediari, brokeri, sau instituții financiare. Pe de altă parte, susținătorii lui cred ca va îndepărta proiectele neserioase create cu intenția de a frauda publicul și va face loc proiectelor care au cu adevărat o substanță economică.

Momentan, viitorul ICO în Uniunea Europeană rămâne incert și rămâne de văzut dacă piața crypto, care se confruntă deja cu numeroase probleme, inclusiv de încredere din partea publicului, va prospera sau se va scufunda pe valul reglementărilor.


[1] Pentru o analiză mai detaliată a naturii juridice și economice a unui token, a se vedea articolul Token-ul: o introducere asupra unui concept incert, disponibil la: https://www.juridice.ro/783739/token-ul-o-introducere-asupra-unui-concept-incert.html
[2] Disponibil aici, p. 3
[3] Disponibil aici
[4] Disponibil aici
[5] Disponibil aici
[6] Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale între întreprinderi și consumatori pe piața internă și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE din Parlamentului European și al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentul European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (p. 22)
[7] Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (p. 29).


Victor Buju, Partner Buju Stanciu & Asociații
Niura Moisei Schaatschneider, Partner Buju Stanciu & Asociații

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti