Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. excluderea de la controlul judiciar a ordonanței prin care se respinge cererea de redeschidere a urmăririi penale
22.06.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României, Procedură penală
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 608 din 21 iunie 2022 a fost publicată Decizia nr. 25/2022 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată deSocietatea Somaco Construct – S.R.L. din Constanţa, în Dosarul nr. 1.216/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.929D/2018.

În opinia autoarei excepției,dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalităţii, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, principiul realizării justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, precum şi dreptul la un recurs efectiv. În acest sens, arată că soluţia legislativă care asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar doar în cazul admiterii cererii de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanţei prin care este respinsă o astfel de cerere, creează un tratament juridic diferit pentru situaţii similare, împiedicând accesul la justiţie al persoanelor interesate. Consideră că regimul confirmării legalităţii soluţiilor dispuse de procuror cu privire la cererile de redeschidere a urmăririi penale trebuie să aibă o aplicare unitară, indiferent dacă ordonanţele dispuse sunt de admitere sau de respingere, doar astfel putând fi asigurată respectarea obligatorie a legii, potrivit principiului fundamental reglementat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. În condiţiile în care ordonanţele de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale nu sunt supuse, similar ordonanţelor prin care se dispune redeschiderea urmăririi penale, controlului de legalitate al judecătorului de cameră preliminară, se creează premisele aplicării discreţionare a normelor procesual penale, activitatea de urmărire penală devenind un simplu act arbitrar, situaţie ce încalcă două dintre principiile esenţiale care guvernează activitatea procurorilor: principiul legalităţii şi cel al imparţialităţii. De asemenea, soluţia legislativă ce nu asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar cu privire la ordonanţa prin care este respinsă o cerere de redeschidere a urmăririi penale – în baza unui raţionament discriminatoriu şi nejuridic – suprimă materializarea dreptului de acces liber la justiţie al persoanei vătămate, drept ce presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. Prin excluderea de la controlul judiciar a ordonanţelor de respingere a cererii de redeschidere se creează un tratament discriminatoriu pentru persoanele ale căror interese legitime sunt vătămate de aceste ordonanţe faţă de ceilalţi participanţi la procesul penal, care, în ipoteza ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale, au dreptul de a-şi apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, instituite prin lege. Arată că, prin stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de redeschidere a urmăririi penale în sarcina procurorului ierarhic superior, legiuitorul reglementează un cadru al înfăptuirii justiţiei ce excedează celui configurat prin dispoziţiile Legii fundamentale, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (1). Mai susţine că ordonanţa de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale – atunci când normele procesual penale sunt aplicate în mod arbitrar, iar opinia doctrinară prevalează în faţa autorităţii de lucru judecat a încheierilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – constituie, la fel ca ordonanţele de clasare, tot o formă de vătămare a intereselor legitime, constând în „atingerea adusă principiilor fundamentale ale procesului penal din care rezultă posibilitatea de a nu se realiza scopul acestuia”. Situaţii de încălcare, cu gravă neglijenţă sau rea-credinţă, a normelor de drept material sau procesual penal se pot întâlni, deopotrivă, atât în cuprinsul ordonanţelor de clasare şi al celor de redeschidere a urmăririi penale, cât şi în cuprinsul ordonanţelor de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale, însă numai în cazul celor dintâi încălcarea dispoziţiilor legale este sancţionată prin desfiinţarea actului de către judecătorul de cameră preliminară.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autoarei excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 84 şi 89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

– Art. 335 alin. (4): „(4) Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare.”;

– Art. 340 alin. (1): „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 16 şi ale art. 21 din Constituţie – invocate şi în prezenta cauză – şi faţă de critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 14 noiembrie 2017, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acţiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei soluţii de neurmărire sau netrimitere în judecată (clasare, respectiv renunţare la urmărirea penală), tot o modalitate de finalizare a urmăririi penale fiind şi încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, reglementată distinct, ca procedură specială. Terminarea urmăririi penale are însă un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca aceasta să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat.

În ceea ce priveşte instituţia redeschiderii urmăririi penale, prin decizia mai sus menţionată, Curtea a reţinut că aceasta constituie, potrivit dispoziţiilor art. 332 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, un caz de reluare a urmăririi penale. Sediul materiei îl reprezintă prevederile art. 335 din Codul de procedură penală, potrivit cărora redeschiderea urmăririi penale vizează situaţiile în care urmărirea penală a fost finalizată printr-o ordonanţă de clasare sau printr-una de renunţare la urmărirea penală. Redeschiderea se dispune atât de către procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia, dacă ulterior constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, cât şi de către însuşi procurorul care a dispus soluţia, dacă au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea ori dacă constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu reacredinţă obligaţiile stabilite conform dispoziţiilor art. 318 alin. (6) din Codul de procedură penală. De asemenea, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din acelaşi cod, redeschiderea urmăririi penale are loc şi atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluţiei de clasare şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, sens în care dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.

Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională – prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, citată anterior -, ca regulă generală, redeschiderea urmăririi penale este, sub sancţiunea nulităţii, supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile. O astfel de abordare a fost desprinsă din necesitatea punerii de acord a instituţiei cu exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prin hotărârile din 22 mai 1998, 3 iunie 2003 şi 4 august 2005, pronunţate în cauzele Vasilescu împotriva României, paragraful 41, Pantea împotriva României, paragraful 236, şi Stoianova şi Nedelcu împotriva României, paragraful 20, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că procurorii români, care acţionează în calitate de magistraţi ai Ministerului Public, nu îndeplinesc condiţia de independenţă faţă de executiv. Totodată, prin Hotărârea pronunţată în Cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României, paragraful 20, Curtea de la Strasbourg a subliniat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanţe naţionale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul aprecierii dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că lipsurile care apar în realizarea anchetelor iniţiale nu sunt imputabile reclamanţilor şi nu trebuie să îi pună pe aceştia în situaţii defavorabile. Aşadar, procedura confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale reprezintă un remediu împotriva puterii discreţionare a procurorului de a reactiva procesul penal.

În continuare, prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, mai sus menţionată, Curtea Constituţională a observat că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale, conform prevederilor art. 285 şi următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, dispoziţiile art. 335 alin. (1) din acelaşi cod prevăd că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale, prevederile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale are ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluţiile prevăzute de dispoziţiile art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunţarea la urmărire. Dacă ultimele două potenţiale soluţii nu schimbă situaţia juridică a persoanei în privinţa căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluţia de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, are ca efect supunerea acesteia cercetării judecătoreşti. Dar, în oricare dintre cele trei situaţii juridice analizate, împotriva persoanei referitor la care este confirmată soluţia de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzaţie în materie penală.

De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale, astfel reglementată, constituie o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanţilor la procesul penal, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Ca urmare a instituirii acestor garanţii, atât persoana în privinţa căreia este formulată o acuzaţie în materie penală, cât şi ceilalţi participanţi la procesul penal au dreptul de a-şi apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, instituite prin lege. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula potrivit căreia ordonanţele de redeschidere trebuie supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară. Astfel, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia infirmă soluţia de netrimitere în judecată şi dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanţei care cuprinde această soluţie, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.

O astfel de soluţie îşi găseşte justificare în prevederile constituţionale ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, conform cărora „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic”. În acord cu dispoziţiile art. 304 alin. (2) din Codul de procedură penală privind infirmarea actelor procesuale sau procedurale, procurorul ierarhic superior, când constată că un act sau o măsură procesuală a procurorului ierarhic inferior nu este dată cu respectarea dispoziţiilor legale sau este neîntemeiată, o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate. De aceea, dacă procurorul ierarhic superior constată necesitatea infirmării soluţiei, pronunţă o ordonanţă al cărei efect imediat constă în necomunicarea ordonanţei de clasare. Fiind infirmată şi necomunicată, ordonanţa de clasare nu există şi, deci, nu produce niciun efect cu privire la drepturile procesuale ale persoanelor interesate şi, cu precădere, cu privire la dreptul acestora de a se adresa cu plângere judecătorului de cameră preliminară. Un astfel de drept nu a fost însă suprimat, ci numai prorogat până la pronunţarea unei noi soluţii în cauză, fie de clasare ori renunţare la urmărirea penală, fie de trimitere în judecată, situaţii în care persoana interesată se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, după comunicare, în termenul stabilit prin prevederile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmând ca, în situaţia emiterii unui rechizitoriu, toate aspectele relevate să fie supuse judecătorului de cameră preliminară în procedura de filtru prevăzută de dispoziţiile art. 342 şi următoarele din acelaşi cod. În plus, este posibil ca, după infirmare, procurorul să pronunţe tot o soluţie de clasare, care, ulterior, să fie din nou infirmată de către procurorul ierarhic superior. Dacă infirmarea intervine ca urmare a unei plângeri formulate după comunicarea soluţiei, atunci o asemenea ordonanţă va fi supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Dacă însă infirmarea intervine din oficiu, anterior comunicării soluţiei de clasare, vor fi aplicabile dispoziţiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, care dau expresie principiului subordonării ierarhice, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie. Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege anterior menţionate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, asigură exercitarea acestuia, prin aceea că au menirea de a garanta soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin eficientizarea activităţii de urmărire penală.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea Constituţională nu a reţinut critica potrivit căreia soluţia legislativă care asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar doar în cazul admiterii cererii de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanţei prin care este respinsă o astfel de cerere, încalcă principiul legalităţii, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Ordonanţa de respingere a unei cereri de redeschidere a urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, întrucât – spre deosebire de ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale – o asemenea soluţie nu presupune o acuzaţie în materie penală, astfel că nu schimbă cu nimic situaţia juridică a persoanelor care au avut calitatea de părţi sau de subiecţi procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluţie de neurmărire sau netrimitere în judecată.

Astfel, în ceea ce priveşte ordonanţele de clasare, persoana interesată are la dispoziţie procedura plângerii la procurorul ierarhic superior, reglementată de dispoziţiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul soluţiilor de clasare, plângerea se poate face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia. Ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că actele prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, fiind modalităţi de înfăptuire a justiţiei, trebuie să fie supuse cenzurii judecătorului (Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998), legiuitorul a reglementat, prin prevederile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, procedura plângerii la judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, chiar dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală – criticate în prezenta cauză – stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Dacă judecătorul de cameră preliminară – în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. b) sau alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală – admite plângerea împotriva soluţiei de clasare şi trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală, devine incidentă instituţia redeschiderii urmăririi penale.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti