Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. imposibilitatea oricărui cetăţean să formuleze şi înregistreze în nume propriu cereri de dizolvare sau de constatare a încetării existenţei unui partid politic, ci numai prin intermediul Ministerului Public
23.06.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: C. administrativ, CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 611 din 22 iunie 2022 a fost publicată Decizia nr. 555/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de de Viorel Rînghilescu în Dosarul nr. 42.440/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.839D/2018.

În opinia autorului excepției, activitatea unui partid politic este o misiune publică, interesul privind această activitate, precum şi respectarea legii de către partidele politice devenite în urma rezultatului alegerilor libere autorităţi publice, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 14/2003, fiind un interes naţional, deoarece promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic şi contribuie la formarea opiniei publice. Susţine că prin modul de emitere a Legii nr. 14/2003 se formează în mod artificial bariere privind exercitarea dreptului la libera asociere politică, acesta fiind manipulat în scopul şi în sensul ca partidele politice să nu poată funcţiona conform prevederilor legale, în baza liberului arbitru, ca urmare a voinţei unor cetăţeni liberi de a se asocia liber în partide politice în conformitate cu normele juridice de drept, dar şi cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În esenţă, susţine că principalele cauze ale încălcării grave a valorilor democraţiei constau în: modul în care sunt emise legile, ce încalcă sau limitează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garantate ca fiind drepturi universale; modalitatea în care legiuitorul a înţeles să aplice filtre artificiale de limitare a accesului la justiţie, prin impunerea unor părţi neinteresate, şi anume Ministerul Public, de a participa şi a emite concluzii sau de a putea face alte acţiuni, dublată de omiterea cu intenţie a oricăror altor părţi interesate la apărarea unui drept, potrivit Legii nr. 14/2003; nerespectarea dreptului la proprietatea privată prin emiterea unor prevederi legale interpretabile şi care pot aduce atingere, prin aplicarea lor cu rea-credinţă, altor drepturi prevăzute de tratatele internaţionale şi de Constituţie; aplicarea cu rea-credinţă sau din motive politice a prevederilor art. 54 din Legea partidelor politice.

În acest context, autorul excepţiei susţine „că prezenţa impusă a procurorilor este o rămăşiţă a «dreptului legal» de tristă amintire din perioadele de dictatură, unde cetăţenii erau intimidaţi pentru a nu îndrăzni să-şi ceară drepturile, iar în instanţe actul de judecată se transforma într-un teatru ieftin, menit să mimeze oarecare legalitate acolo unde de fapt ea nu exista. Aceste metode provoacă probleme de interpretare a legii, probleme de interpretare a drepturilor cetăţenilor interesaţi de a putea interveni sau cere un drept, în cazul în care prin activitatea lor partidele politice încalcă drepturile fundamentale ale solicitanţilor, instanţele confundând obligativitatea reprezentanţilor Ministerului Public de a participa şi de a cere, cu lipsa drepturilor oricăror alte entităţi interesate, fie ele persoane fizice sau juridice, indiferent dacă se depun acte privind dovada interesului arătat sau dovada încălcării prevederilor legale.” Susţine că petenţii ale căror interese legitime şi legale au fost încălcate şi doresc îndreptarea pe cale legală a unor decizii care afectează în mod direct persoana lor juridică sau civilă, sau chiar mersul legal al lucrurilor, sunt pe nedrept înlăturaţi de la posibilitatea de a se apăra sau de a-şi apăra interesele legitime şi legale în faţa instanţei. Astfel, deşi legea permite oricărui cetăţean să poată interveni sau să-şi poată apăra interesele legitime şi legale în faţa instanţei, acestora li se resping acţiunile pe motiv că doar procurorii au acest drept, iar cetăţenii nu, iar magistraţii apără interesele partidelor aflate în exerciţiul legislativ, indiferent ce prevederi ale legii încalcă, discriminând fără oprelişti oricare părţi aflate în acţiuni legitime, prin invocarea lipsei de interes.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, potrivit cărora „Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului Bucureşti de către Ministerul Public şi se soluţionează potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).”

Curtea învederează, de asemenea, că potrivit prevederilor art. 26 alin. (2)-(5) din Legea nr. 14/2013, la care face trimitere art. 45 alin. (2), criticat în cauză,

„(2) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucureşti se va pronunţa asupra acesteia.

(3) Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti partea interesată poate face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

(4) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului.

(5) Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reţine că soluţia legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, atât în redactarea anterioară cuprinsă în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, în acest sens fiind Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, şi Decizia nr. 214 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 2 iulie 2014, cât şi în redactarea actuală cuprinsă în art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, republicată în 2015, exemplu fiind Decizia nr. 447 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2020, şi Decizia nr. 871 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2021, decizii prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate.

Prin jurisprudenţa amintită, Curtea a reţinut că Ministerul Public poate solicita Tribunalului Bucureşti dizolvarea unui partid politic, în temeiul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, sau poate solicita constatarea încetării existenţei acestuia, invocând art. 46 alin. (2) din acelaşi act normativ. Instanţa competentă judecă oricare dintre aceste cereri după o procedură comună, respectiv se pronunţă în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii, împotriva acestei hotărâri partea interesată putând face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. Instanţa de apel se pronunţă prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului, iar în cazul cererii de dizolvare, hotărârea definitivă de admitere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Analizând dispoziţiile Legii nr. 14/2003, Curtea a observat că un partid politic poate fi dizolvat pe cale judecătorească numai cu îndeplinirea anumitor condiţii strict prevăzute de art. 45 alin. (1), şi anume dacă: a) se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege; b) scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia; e) ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti conform art. 46 alin. (1); f) ca urmare a aplicării art. 26 (referitor la radierea partidului politic).

La rândul său, inactivitatea unui partid politic se poate constata în următoarele situaţii enumerate la art. 46 alin. (1) din lege: a) nu a ţinut nicio adunare generală timp de 5 ani; b) nu a desemnat candidaţi, singur sau în alianţă, în două campanii electorale succesive, cu excepţia celei prezidenţiale, în minimum 75 de circumscripţii electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidaţi în cel puţin o circumscripţie electorală sau candidaţi în cel puţin 3 circumscripţii electorale, în cazul alegerilor parlamentare. Constatarea inactivităţii unui partid politic în condiţiile de mai sus echivalează cu constatarea încetării existenţei acestuia şi reprezintă una dintre cauzele pentru care Ministerul Public poate formula cerere de dizolvare a partidului politic.

În esenţă, Curtea reţine că nemulţumirea autorului excepţiei rezidă în faptul că reglementarea criticată nu permite oricărui cetăţean să poată formula şi înregistra în nume propriu cereri de dizolvare sau de constatare a încetării existenţei unui partid politic, ci numai prin intermediul Ministerului Public, aspect considerat de natură să încalce accesul liber la justiţie al cetăţenilor interesaţi. În acest context, prin deciziile precitate, Curtea a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (2) din Constituţie şi normelor Legii nr. 14/2003, partidele politice sunt persoane juridice de drept public, reprezentând asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Legea fundamentală. Art. 8 alin. (2) din Constituţie consacră rolul partidelor politice de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, iar în concretizarea acestui rol fundamental, legea antemenţionată prevede expres că, prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutine, potrivit legii. Misiunea legală şi constituţională a partidului politic urmăreşte, aşadar, realizarea unui interes public general al cetăţenilor.

Pe de altă parte, rolul Ministerului Public este, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. În ceea ce priveşte raportul dintre activitatea partidelor politice – de la înfiinţare şi până la radiere – şi Ministerul Public, Curtea a constatat că acesta, în aplicarea normelor constituţionale ale art. 131 alin. (1), exercită un rol activ atât în procedura de înregistrare a unui partid politic, cât şi, prin simetrie, în cea de dizolvare.

Astfel, în ceea ce priveşte procedura înregistrării, prevăzută de art. 18-24 din Legea nr. 14/2003, Ministerul Public poate formula apel împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti referitoare la cererea de înregistrare a unui partid politic, acelaşi drept de acţiune avându-l şi conducătorul organului executiv al partidului politic şi membrii fondatori, precum şi persoanele fizice sau juridice interesate care depun cerere de intervenţie în interes propriu. Aşadar, la procedura înregistrării au acces mai multe subiecte de drept, nu doar Ministerul Public, printre care şi persoanele interesate care fac cerere de intervenţie în proces.

Cu referire la procedura de dizolvare a partidelor politice, cererea poate fi iniţiată, într-adevăr, doar de Ministerul Public, în condiţiile art. 45 alin. (2) şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, iar aceasta se soluţionează de Tribunalul Bucureşti potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5). Or, art. 26 alin. (3) prevede că „Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti partea interesată poate face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii”, ceea ce denotă, practic, voinţa legiuitorului de a asigura un mijloc procesual pentru exercitarea liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, aşadar, o cale de atac promovată împotriva hotărârii instanţei judecătoreşti competente. Faptul că legea nu prevede posibilitatea oricărei persoane interesate să solicite direct şi ab initio dizolvarea unui partid politic sau constatarea încetării existenţei acestuia nu poate reprezenta o negare a dreptului cetăţeanului la justiţie, deoarece, aşa cum s-a arătat, această prerogativă intră în sfera de competenţă a Ministerului Public – reprezentant în justiţie, prin Constituţie, al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Această soluţie juridică asigură, totodată, echilibrul dintre interesul individual de a supune instanţei de judecată competente o solicitare de dizolvare a unui partid politic şi necesitatea asigurării pluralismului politic într-o societate democratică. Astfel, partea interesată are posibilitatea de a contesta, prin formularea apelului, hotărârea Tribunalului Bucureşti cu privire la cererea Ministerului Public de dizolvare a unui partid politic, fără ca această instanţă – unica competentă în această materie – să fie încărcată cu solicitări individuale, care, în contextul pluralismului politic şi al spiritului competitiv, de multe ori ar putea avea caracter şicanatoriu, fiind, deci, lipsite de un interes legitim.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti